.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 30 septembrie 2014

luni, 29 septembrie 2014

Esti un mistic?



”Cei care incearca sa obtina cunostinte religioase sau spirituale prin rugaciune si gandire profunda sunt considerati a fi mistici. Cu toate acestea, in conformitate cu gandirea traditionala, misticismul nu este credinta, principiu sau dogma. Un mistic trebuie sa se nasca astfel pentru a avea acest cadou innascut, dominat fiind de un anumit temperament si de o anumita perspectiva asupra vietii. Acesta este un termen foarte complicat si este de foarte multe ori difcil de explicat in simple cuvinte.

Pentru un mistic, divinul poate fi regasit in fiecare aspect al vietii sale. Fiecare impuls care apare in viata sa, un mistic il priveste ca fiind o indrumare divina. Acesta observa semnificatia si toate conectiunile dintre sine si ceilalti, dintre viata sa si a celorlalti. De asemenea, misticul este dedicat servirii celorlalti si este capabil sa-i ghideze pe cei din jurul sau in momentele dificile ale vietii. In mod evident, o astfel de intuitie si o astfel de conexiune nu poate fi invatata sau transmisa, ea trebuie sa vina din interior. Acesta este motivul pentru care nu toata lumea este un mistic si de aceea nu toti cei care sunt mistici nu-si pot da seama de multe ori cine sunt ei cu adevarat.

Iata care sunt cele ZECE semne care iti atrag atentia asupra unui dar pe care nu l-ai luat inseama pana acum:

1. Experienta personala este mult mai importanta pentru tine decat doctrina

Misticii, asa cum am descris mai sus, au un nivel foarte ridicat de intuitie, asa ca tind sa aiba incredere in ei insisi. De asemenea, ei doresc sa se conecteze personal cu divinitatea, cu natura, cu Dumnezeu. Acestora le place sa auda experientele de viata ale celorlalti ca punct de referinta, dar acestia au incredere in intuitia lor atunci cand vine vorba de propriul lor fel de a fi.

2. Iti adresezi o multime de intrebari despr existenta

“Cine sunt eu? De unde am venit? Ce este realitatea? Care este scopul meu? Ce este acest univers?”. Misticii sunt curiosi din fire. Acestia doresc sa stie cum functioneaza universul si lumea in care traim. Acestia au o sete de nestapanit de a cerceta lumea spirituala.

3. Esti confortabil – poate chiar incantat – cu incertiduinea pe care ti-o rezerva clipa urmatoare

Misticii se afla intr-o conexiune cu Dumnezeu si astfel, au o credinta puternica stiind ca Dumnezeu cunoaste si ii indreapta pe cararea potrivita. Aceasta conexine implica faptul ca acestia nu isi doresc sa stie neaparat ceea ce le va aduce clipa urmatoare, deoarece au incredere in mana nevazuta a lui Dumnezeu.

4. Apreciezi intuitia ta si intuitia celor din jurul tau

Misticii se bazeaza pe mai multe forme de intelegere si cunoastere in afara de comunicarea orala, rationalitate si simturile fizice. Fiecare dintre noi ne bazam pe perceptiile intuitive, dar, pentru acestia, aceasta forma de cunoastere ocupa un loc foarte important.

5. Nu te simti confortabil cu ierarhiile spirituale si religioase

Lumea spiritualitatii este o lume desenata in alb si negru, cu foarte putine nuante de gri pentru mistici. Acestia sunt de parere ca fiecare dintre noi putem trai experienta divinitatii intr-o oarecare masura, aceasta experiente nefiind rezervata doar celor care se alatura unui ordin religios sau celor care mediteaza un anumit numar de ore.

6. Ai tendinta de a incalca status quo-ul

Misticii sunt, adesea, rebelii spiritualitatii. Gandeste-te la oamenii din istoria umanitatii venerati in aceste timpuri, cum ar fi Sfanta Theresa de Avila in catolicism, Padmasambhava in budismul tibetan sau Mirabai in hiduism si la numarul mare de Mucenici ortodocsi– toti acestia au fost criticati sau chiar persecutati in timpul vietii lor pentru ca au avut curajul sa puna la indoiala status quo-ul religios.

7. Crezi in masurile interne, nu externe, de dezvoltare spirituala

Acestia cred ca divinitatea se afla in fiecare dintre noi si pun un mare accent pe constientizare. Ritualurile exterioare si practicile spirituale sunt menite sa declanseze perspective interne de transformare, dar acestea sunt principala marca a vietii lor spirituale

8. Crezi ca puterea vine prin tine, nu de la tine

Ultimul lucru pe care un mistic si l-ar dori ar fi un ego imens, care l-ar putea impiedica sa le arate celorlalti puterea divinitatii, prin puterea exemplului personal. Misticul se priveste pe sine ca fiind un simplu val intr-un mare ocean al vietii. Se priveste ca fiind o conducta de putere, dar nu ca pe o sursa princiala sau completa, si recunoaste conexiunea dintre tot ceea ce exista.

9. Crezi ca iubirea vine prin tine, nu de la tine

Intr-un mod similar cu #8, pentru orice mistic de pe lumea aceasta, iubirea este sursa suprema a vietii, indiferent de traditia sa religioasa. De asemenea, acestia inteleg ca iubirea individuala este doar o mica parte dintr-un mare ocean de iubire pe care fiecare dintre noi putem sa-l manifestam.

10. Ai ajuns sa accepti faptul ca nu le vei cunoaste niciodata pe toate

Iti place sa-ti extinzi zona de confort si sa descoperi noi lucruri pe care le poti invata, fara a-i permite mandriei sa-ti stea in cale. Misticii recunosc calitatea misterioasa a universului si o accepta. Astfel, sunt persoane umile, deschise in fata noilor experiente de viata.”

- sursa: e-dimineata.ro
- pictura: Anabela Faia 

(”Oameni însigurați, aflați în căutarea unui adevăr despre sine și a unui loc în lume.
Femei care trebuie să renască după traume și-și construiesc identități greu de elucidat.
Bărbați tăcuți, adesea veniți de niciunde, care apar pe scenă și, la sfârșitul spectacolului, rămân tot ființe neelucidate.
Tăceri lungi, momente în care cuvintele nu sunt nici necesare, nici de dorit.
Priviri grele, gesturi pline de tensiune sau de resemnarea învinsului.”
- Jon Fosse: „Sunt şi creştin, şi mistic” )

duminică, 28 septembrie 2014

CE GREU E SĂ MÂNGÂI - de Ana Blandiana


”Ce greu e să mângâi un înger pe aripi!
Oricât de apropiat, el se fereşte de-atingere
De teamă că ai putea să îl prinzi,
Se roteşte, revine, fâlfâie abia auzit,
E singurul sunet de care-i în stare.
Ei, îngerii, nu ştiu vorbi,
Cuvintele sunt nepotrivite
Ca să-i exprime,
Mesajul lor mut e prezenţa.
Felul în care se-apropie
Să te cuprindă cu aura,
Dar imediat se îndepărtează, speriaţi de intimitate,
Protectori, dar nu familiari,
Lăsând mereu o distanţă prin care
Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă,
Fără să ştie dacă nu sunt prea slabe să le-atingă auzul.
Ce handicap al credinţei:
Să nu ştii dacă eşti auzit, nici dacă auzi
Şi din toate simţurile să rămână doar visul tactil
De-a mângâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi...”





- ilustratiile: Gabriel Pacheco

vineri, 26 septembrie 2014

- reflexii in oglinda (31): de toamna


- initiativa: SoriN

Azi, douazecisisaseseptembriedouamiipaisprezece...SEXAGENARĂ!




Alege neghina de grâul bun, dar în liniște, fară să-mi atingi axa privirii...
Fă si din curcubeu două grămezi și, să nu te lași până nu împarți și-alfabetul.

Cuvintele s-aburească cerul gurii sau să ne-aprindă iadu-n gâtlej...

joi, 25 septembrie 2014

Eternal



- foto: Dominic Moriarty 

luni, 22 septembrie 2014

”Căci înainte de a fi fost în echilibru, fața nu privea fața.”


”Să nu știe nimeni ce răni te dor.” - Octavian Goga


Arsenie Boca

"Uită-te acolo, înăuntru, în inima ta blândă, şi vei vedea că numai lumină îţi poate aduce... 
Valoarea aceea pe care o cauţi de atâta vreme, pe care ai pierdut-o, ai risipit-o... 
Fericirea?... ea nu vine, nu vine aşa, ea se dobândeşte. 
Şi cum se dobândeşte ea? 
Numai prin muncă, muncă, muncă interioară. 
Acolo trebuie să munceşti, cu bune... 
Tare am luat-o razna, aşa o luăm noi pe coclauri, să fie mai greu decât trebuie. 
Că aşa-i neamul român... 
Când eşti cu Dumnezeu nu-ţi mai trebuie nimica. 
Aşa că, române, ce tot alergi, ce tot alergi încolo şi încoace, şi nu dobândeşti nimica?"

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Frunzişuri - Nichita Stănescu

”Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.
Inimă, inimă, planetă misterioasă,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, puţin fluturate
de respiraţia mea.
Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de căldărăm în care
potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în să
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mânecă,
aniversarea tuturor vorbelor care
ţin în dinţii literelor
dorinţele, dragostea...
Inimă, inimă, planetă misterioasă
pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.”


- foto: Cornelia Enache

vineri, 19 septembrie 2014

Fragmente din interviul luat de Paula Coppel, jurnalistă la Unity Magazine, scriitorului Eckhart Tolle


”Paula Coppel: Mulţi oameni spun că sunt nefericiţi şi totuşi nu doresc să-şi transforme starea. De ce rămân oamenii legaţi de nefericirea lor?

Eckhart Tolle: Deoarece ego-ul nefericit sau „eu, cel nefericit” a devenit o parte din identitatea lor. Acesta le spune continuu cine sunt sau cât de nefericiţi sunt. Ei nu vor să-i dea drumul deoarece se tem că îşi vor pierde simţul identităţii de sine. Ei au nevoie să li se arate că fluctuaţiile minţii nu îi reprezintă ca indivizi. Pentru unii oameni este începutul unei treziri spirituale atunci când aud sau citesc: „Aveţi o voce în capul vostru care nu tace niciodată. Aţi observat asta?” Şi brusc îşi dau seama că gândurile doar le trec prin cap, în timp ce înainte erau atât de identificaţi cu ele încât se considerau a fi ei acele gânduri.

Paula Coppel: Deci, un mod de a ne ajuta pe noi şi pe alţii este să observăm că acestea sunt doar gânduri şi să practicăm observarea mai degrabă decât ataşarea de ele?

Eckhart Tolle: Da. Înseamnă că toţi cei care citesc acest interviu şi găsesc că el are un sens, s-au trezit deja. Trezirea nu s-a produs încă pentru toţi cei care citesc acest interviu şi, de aceea, consideră că este de neînţeles. A recunoaşte adevărurile fundamentale ce sunt exprimate prin aceste cuvinte, înseamnă că acea mică deschidere trebuie să fie acolo deja, în interiorul vostru, deoarece doar acolo puteţi recunoaşte toate acestea.
Gândirea singură nu poate recunoaşte adevărurile spirituale, indiferent cât de dezvoltată este mintea. Este imposibil. De aceea, foarte des întâlnim oameni educaţi ce lucrează în domeniul mass-media şi care studiază cărţile spirituale, dar care sunt atât de identificaţi cu procesul gândirii lor încât nu prind esenţa lucrurilor. Ei scriu recenzii sau articole despre aceste cărţi, dar nu le înţeleg. Nu pot vedea esenţa.
Nu e vina lor – nu este despre ei personal. Este vorba de condiţia umană şi starea de identificare cu mintea. Inteligenţa, în sine, nu ajută. Puteţi avea două sau trei doctorate, dar asta nu vă apropie cu nimic de realizarea spirituală. De fapt, s-ar putea să vă îndepărteze.
Un mod de a vă îndrepta privirea către trezire este ca, atunci când vă gândiţi că aveţi probleme mari, să vă întrebaţi: „Ce problemă am în acest moment?” De obicei găsiţi că nu aveţi o problemă în acest moment, deoarece staţi aici şi respiraţi, vă uitaţi pe fereastră şi este bine. Este suficient aer. Chiar aţi şi mâncat suficient astăzi. Şi chiar dacă nu aţi mâncat suficient astăzi nu ar fi o problemă, dar ar putea fi o încercare. Astfel, încercările există, dar problemele sunt generate de minte. Încercările sunt situaţii ce pot fi abordate doar în momentul prezent şi solicită acţiune.
Astfel, dacă nu aveţi bani, puteţi să vă folosiţi mintea şi să spuneţi: „Ce acţiune să întreprind?” Apoi deveniţi liniştiţi. Să nu vă folosiţi mintea, deoarece, dacă începeţi să vă gândiţi renunţând la liniştea interioară, s-ar putea ca foarte curând să vă pierdeţi pe voi în propria minte şi asta se schimbă în îngrijorare. Îngrijorarea înseamnă că mintea vă controlează. Ea este întotdeauna fără sens. Din îngrijorare niciodată nu apare o soluţie.

Paula Coppel:
Deşi ne spunem că îngrijorarea este un lucru productiv, eficient!

Eckhart Tolle: Da, mintea vă va spune că trebuie să vă gândiţi la asta, altfel totul se va prăbuşi. Dar, de fapt, activitatea necontrolată a minţii este ceea ce vă opreşte de la a găsi soluţia. Găsiţi o soluţie doar atunci când ieşiţi din ea, deveniţi liniştiţi şi vă daţi seama că, în acest moment, nu există o problemă.
S-ar putea ca, datorită faptului că aţi fost în tărâmul liniştii, să vă vină realizarea bruscă a ceea ce puteţi face sau a ceea ce trebuie să faceţi, atunci când nu o căutaţi.

Paula Coppel: Este starea aceasta similară cu ceea ce spun oamenii: „Cele mai bune idei îmi vin când sunt la duş”?

Eckhart Tolle: Bineînţeles că mulţi oameni sunt prezenţi în minte chiar şi atunci când fac un duş, dar unii sunt capabili să se bucure de duş şi să aibă un moment de relaxare şi de linişte şi astfel le vine o idee, un gând original. Deci, trebuie să fiţi capabili să păşiţi în dimensiunea în care nu există gânduri pentru ca gândirea să devină puternică şi asta înseamnă să fiţi pe deplin conştienţi de momentul prezent.
Când sunteţi în contact cu Prezentul, vă simţiţi acasă oriunde aţi fi. În schimb, dacă nu sunteţi aşa, atunci oriunde v-aţi duce, simţiţi întotdeauna că ceva nu este în ordine. Chiar şi aşa-zisele situaţii ideale au limitările lor. Aţi putea spune „Vreau să fiu ca Oprah”. De îndată ce sunteţi ca Oprah, veţi descoperi că nu mai puteţi să ieşiţi singuri în lume, să mergeţi la cumpărături sau să vă plimbaţi pe stradă deoarece sunteţi asaltat de oameni. Deci, brusc apare o limitare în viaţă şi mintea spune: „O, îmi doresc ca asta să nu se fi petrecut”.

Paula Coppel: Cum descrieţi o relaţie de iubire între doi oameni treziţi spiritual?

Eckhart Tolle: Există o lipsă a aşteptării cum că celalalt ar trebui să te împlinească sau să te facă fericit. Există o deschidere în care, pur şi simplu, te poţi bucura de celălalt şi îi poţi accepta limitele. Orice fiinţă umană are propriile sale limitări. Te poţi căsători, de exemplu, cu Buddha dar, după câteva luni, îi vei găsi în forma lui umană multe limitări. S-ar putea să existe aspecte la Buddha la care mintea ta să reacţioneze şi să te irite. De exemplu: „De ce stă acolo şi meditează?”
Atunci când accepţi limitele celuilalt, totul devine un dans între două forme şi o înţelegere a faptului că esenţa relaţiei este spaţiul prezent în relaţie. Astfel, întrebarea care este necesar să vi-o puneţi întotdeauna este: „Există spaţiu în această relaţie?” Spaţiul înseamnă, în mod real, nivelul de cunoaştere şi conştienţă sau prezenţă, nicidecum gândirea.
Deci, puteţi să vă priviţi fiinţa dragă şi să nu emiteţi gânduri? Două fiinţe conştiente îşi dau seama că esenţa unei relaţii este spaţiul din ea. Chiar şi când există o formă de ego, nu este dificil să străpungeţi acest strat şi să vedeţi ascunsă esenţa cea adevărată. Nu e nevoie să reacţionaţi la manifestarea ego-ului. Când nu reacţionaţi la el, nu-i daţi forţă.

Paula Coppel: Cum ne ajută faptul că suntem mai conştienţi, la abordarea întâmplărilor tragice din viaţa personală şi din lume? Există acolo un element de credinţă că dintr-o tragedie personală se va naşte şi ceva bun?

Eckhart Tolle: Da, atunci când formele încep să se năruie – forma fizică, situaţia de viaţă, relaţiile, orice – întotdeauna există o ocazie de pătrundere în profunzime. Prin aprofundare înţeleg ridicarea dincolo de forma care sunteţi. Uneori, oamenii trebuie să experimenteze o mare pierdere pentru a intra, cu adevărat, în profunzime.
Atunci când are loc o mare pierdere – moartea cuiva apropiat, sau apropierea de propria moarte – este o ocazie de a ieşi complet din identificarea cu forma şi de a realiza esenţa a cine sunteţi sau că esenţa oricui care suferă sau moare este dincolo de moarte.
Asta nu înseamnă că nu aveţi compasiune. Compasiunea are două aspecte. Când vedeţi în jurul vostru forma umană suferind sau dizolvându-se, sunteţi empatic faţă de nivelul uman. Împărtăşiţi suferinţa deoarece aceasta este în relaţie cu aspectul efemer al formei. Dar dacă acesta este singurul nivel care se activează în voi, nu treceţi de suferinţă. Doar la nivelul fiinţei realizaţi că cine sunteţi în esenţă este dincolo de formă şi că cine este cealaltă persoană în esenţă este dincolo de formă. Această înţelegere nu este intelectuală, este o percepţie sau o trăire. Apoi, priviţi cealaltă fiinţă umană şi suferinţa şi poate că plângeţi, dar în profunzime există pace şi putere.
Acea pace şi putere reprezintă, de asemenea, aspectul care aduce uneori vindecarea.
S-ar putea să vindece forma sau s-ar putea să vindece cealaltă persoană, în sensul că cealaltă persoană intră în contact cu nivelul său mai profund. Aceasta este cea mai importantă vindecare– să înţelegi cine eşti. Vindecarea pe planul exterior e bună, dar ea nu reprezintă esenţa vindecării.

Paula Coppel: Aţi spus în interviul cu Oprah: „Lumea nu există ca să vă facă fericiţi. Ea este aici, ca să vă facă conştienţi.” Oare această neînţelegere reprezintă rădăcina suferinţei umane?

Eckhart Tolle: Dacă oamenii cred că lumea este aici pentru a-i satisface pe ei, atunci ori de câte ori încep să-şi atingă limitele, vor deveni din nou nefericiţi.
Ei nu-şi dau seama că lumea – şi prin asta vreau să spun orice din lumea formei, forma fizică, unele forme mentale sau forme emoţionale – nu le poate da împlinire durabilă, satisfacţie, sau să le spună cine sunt.
Ei nu-şi dau seama că ceea ce caută se află pe nivelul fără de formă.
Ei caută la nivelul formei şi asta duce la frustrarea din existenţa umană.
Astfel, lucrul important de care trebuie să vă daţi seama este că lumea nu e aici pentru a vă face fericiţi. Când nu pretindeţi ca situaţia, locul, sau persoana să vă facă fericiţi, atunci, de fapt, situaţia, locul sau persoana vă satisfac pe deplin.

Paula Coppel: Învăţăturile dumneavoastră contribuie la o transformare globală a conştiinţei. Cum percepeţi ceea ce se petrece?

Eckhart Tolle: Un număr imens de oameni trec prin procesul de trezire spirituală – unii în etapele iniţiale, alţii în cele finale şi e minunat să văd asta. Ia ceva timp până când procesul se va filtra prin structurile economice, politice şi sociale. Tendinţa oamenilor care conduc aceste structuri este să fie încă total identificaţi cu ego-ul lor. Deci, va lua ceva timp până va ajunge la politicieni … deşi, cine ştie?
Ocazional, deja apar unii politicieni relativ conştienţi şi există şi oameni normali, cu bun simţ (comparativ cu politicienii inconştienţi de dinainte).

Paula Coppel: Faptul că se petrece această trezire spirituală transmite un simţământ de speranţă pentru lume?

Eckhart Tolle: Da. Întrebarea este: „E nevoie ca vechea conştiinţă să continue până când va duce la propria prăbuşire prin haos şi năruire? Sau noua conştiinţă ce se ridică poate să înlocuiască treptat vechea conştiinţă, fără distrugeri excesive?”
Nu cunosc răspunsul. Va trebui să asteptăm şi vom vedea.
Tot ceea ce putem face este să ne asumam responsabilitatea pentru propria viaţă.”

joi, 18 septembrie 2014

strigătul..

”deodată strigată pe numele meu
nu mai stau neclintită
ci, mă-nvârtesc ca o roată
eliberată de toate tabuurile si visele zilei trecute
către o țintă care se mișcă:
fără alegere
dar cu inimă nerăbdătoare.”

miercuri, 17 septembrie 2014

marți, 16 septembrie 2014

luni, 15 septembrie 2014

Rugă - de Eugen Ionescu


”Un mic soare, Doamne,
Pentru sufletul meu.
Doamne, eu sunt o frunză,
Eu sunt o nucă,
Sunt un broscoi speriat,
Sunt o vrabie rănită.
Mi-au furat toate cuiburile.
M-au ajuns toate prăştiile.
Doamne mic, ridică-mă,
Şi fă-mă fericit.
Ca pe boii cu coarne nevinovate,
Ca pe câinii cu ochii de îngeri,
Ca pe nenuferi,
Ca pietrele prietenele.”




- foto: Muhammed Muheisen

duminică, 14 septembrie 2014

sâmbătă, 13 septembrie 2014

vineri, 12 septembrie 2014

joi, 11 septembrie 2014

Cele 12 uimitoare lectii de viata oferite de filmul Peaceful Warrior

”Exista foarte multe filme din categoria celor care transmit mesaje deosebit de profunde la care ne-am putea gandi. Unul dintre aceste filme este Peaceful Warrior. Bazat pe cartea scrisa de Dan Milman inspirata de o poveste de viata adevarata, Paceful Warrior este mai mult decat un film, este o experienta cinematografica unica, recomandat in special celor care nu l-au vazut inca. Atat pentru cei care l-au vazut si au fost impresionati, cat si pentru cei care urmeaza sa-l vada, am alcatuit o lista de lectii de viata pe care le-am invatat vizionand acest film. Iata care sunt cele 12 uimitoare lectii de viata pe care le-am invatat vizionand filmul Peaceful Warrior:

1. Frica este cea care creaza neliniste si cea care contribuie la o lipsa de pace in realitatea curenta
– Frica, indiferent de ceea ce este declansata, te indeparteaza de momentul prezent, fortandu-te sa-ti muti concentrarea asupra reactiei produsa de aceasta la nivel fizic si emotional. Cum ne-am putea astepta sa fim impacati in acest moment, daca nu putem sa-l traim pe deplin, condusi fiind de frica pe care am creat-o?

2. Atunci cand faci ceva pentru rezultatul final, este mult mai dificil sa duci sarcina la bun sfarsit
– In aparenta aceasta lectie de viata poate sa para lipsita de sens, deoarece fiecare dintre noi ne putem gandi la oameni care au fost motivati de rezultatul final, acesta fiind cel care i-a condus pe parcursul intregului proces. Cu toate acestea, asteptarile pe care le avem fata de un anumit rezultat ne descurajeaza si ne minimalizeaza aptitudinie care ne pot ajuta sa ajugem acolo. In loc sa-ti propui sa slabesti 10 kg in doar 2 saptamani si sa-ti masori progresul zi de zi, mai bine incepi sa ai grija de corpul tau si sa faci tot ceea ce poti, detasandu-te complet de rezultate si permitandu-le sa-si faca aparitia in ritmul lor.

3. Vechile mentalitati si experientele anterioare ne definesc limitarile
– De mult prea multe ori le permitem rezultatelor din trecut sa ne dicteze ce putem sau ce nu putem face in prezent, in loc sa privim fiecare experienta ca pe una asa cum este de fapt, complet separata.

4. Graba si agitatia este cea care ne impiedica sa ne bucuram de momentul prezent
– Fiecare dintre noi suntem mult prea ocupati. De mult prea multe ori incercam sa facem mai multe lucruri in acelasi timp. Aceasta lectie ne aminteste pur si simplu sa ne bucuram de momentul prezent, sa ne facem timp si sa ne bucuram de doar un singur lucru la un moment dat. Nu conteaza cat de lumeasca sau de complicata este sarcina, deoarece atunci cand ii acordam intreaga noastra atentie s-ar putea sa fim complet surprinsi.

5. Nu fugi de infrangere, de fapt, nu mai evalua totul ca fiind o vitorie sau un esec 

- Din fiecare experienta de viata acumulam cate ceva. Din cate se pare, este mult mai usor sa acumulam ceva din experientele care ne conduc catre rezultate pozitive. Imagineaza-ti cum ar fi daca nu am mai evalua toate rezultatele noastre si in schimb ne-am concentra asupra a ceea ce am acumulat din experienta de viata respectiva.

6. Gandurile nu dezvaluie nimic despre tine
– Gandurile din mintea ta sunt doar ganduri. Multe dintre gandurile din mintea ta isi fac aparitia in mod automat si pot fi foarte usor folosite pentru a te satisface sau pentru a te afecta pe tine insuti. In loc sa le permiti gandurilor din mintea ta sa-ti guverneze viata, observa-le ca fiind ceea ce sunt, doar ganduri.

7. Tot timpul se intampla cate ceva
– Fiecare dintre noi am fost cuprinsi de o stare completa de plictiseala la un moment dat. Chiar si in acele momente extrem de plictisitoare din viata se intampla ceva in jurul tau, chiar daca tu nu-ti dai seama. Data viitoare cand esti plictisit, fa-ti timp si observa cu adevarat imprejurimile si da-ti seama ca propria ta exitenta este un miracol al acelui moment.

8. Societatea / Media / cei din jurul nostru ne atribuie limitari, dar ele devin adevarate doar daca le acceptam
– Oamenii pot spune ceea ce-si doresc in baza propriilor lor convingeri. Convingerile si limitarile celorlalti pot face parte din realitatea ta doar daca le accepti cu adevarat. Gandeste-te la numarul mare de oameni care au sfidat ceea ce credeau ceilalti oameni ca este cu adevarat posibil pentru ei.

9. Totul are un scop si depinde de noi sa-l descoperim
– chiar si cele mai dificile, provocatoare sau emotionale experiente din viata noastra au un scop mult mai mare decat credem multi dintre noi. Este alegerea noastra daca vrem sa privim in interiorul nostru si sa-l descoperim sau daca alegem sa ne luptam in continuare cu experienta dificila din trecutul nostru.

10. Moartea nu poate fi asemanata cu tristetea
– Tristetea poate fi asemanata cu faptul ca unii oameni nu traiesc niciodata.

11. “Daca nu voi reusi”
– Acesta este doar o proiectie mentala a mintii tale in viitor, scapa de ea. De ce i-am permite unui gand despre un moment viitor sa ne impiedice sa facem ceva chiar in momentul acesta?

12. Dorinta nu produce nimic altceva decat suferinta

– Gandeste-te la asta. Atunci cand nu primim ceea ce ne dorim avem parte de suferinta. Atunci cand primi ceea ce dorim suferim in continuare deoarece nu stim cat timp va ramane ceea ce ne-am dorit in viata noastra.”

(sursa: e-dimineata.ro)

Marianne Hunter

Hunter Studios

sâmbătă, 6 septembrie 2014

femeia puternica..


”În spatele fiecărei femei puternice se află...
greșeli pe care nu le-a mai putut repara și pentru care a plătit cu lacrimi prețioase;
iubiri neîmplinite, imposibile, dureroase;
oameni în care a crezut și care au dezamăgit-o, știrbindu-i pentru un timp încrederea în ea însăși și în ceilalți;
prieteni care au ajutat-o să-și revină ori de câte ori moralul i-a fost la pământ și prieteni care i-au întors spatele atunci când avea cea mai mare nevoie de ei;

cuvinte care i-au mutilat sufletul;
rămas-bun-uri care s-au dovedit a fi adio-uri;
bărbați care au pus-o pe locul doi și care au iubit-o de la 8 la 5 sau nu au iubit-o deloc;
reproșuri care au făcut-o să se simtă slabă și neînsemnată;
lacrimi de singurătate și de nesiguranță;
dureri sfâșietoare de pierderi irecuperabile;
victorii și eșecuri nenumărate.

A iubit. A pierdut. A sperat. A luptat. A renunțat. A plâns. A câștigat.
Asta se află în spatele unei femei care astăzi poate că ți-a zâmbit în cel mai frumos mod cu putință, deși, se prea poate ca în sufletul ei să se fi dat lupte de care tu n-ai avut habar.
Iar uneori, uneori nici măcar ea nu știe cât este sau cât poate fi de puternică.”

Iustina Ţalea

joi, 4 septembrie 2014

Guy Denning


"Jophiel watches "

in spațiul si timpul meu

Nu de mult m-am ”lovit” de un citat...tare - ”munceste, citeste, calatoreste” 
Hait, mi-m zis, cum să le-mpac pe toate-n spațiul ăsta de numa 70 mp cu propia-mi existență-n timpul-măria-sa-stăpânul?
Așa că... am lipit citate pe pereți, inclusiv pe podelele pe care le frec și, îmi iau bastonul călătorind de la o fereastră la alta...
Încetinesc la Nord, că acolo am biblioteca, (mamăăă, și câte piramide, câte minunații vechi si străvechi, numa-n doua-trei  cărți!) și fac poze cotoarelor de cărți, așezate în așa fel ca din titlu să iasă o fraza :)))
La Sud, am tabloul cu hergheliile de cai și... ușa de intrare/ieșire (aici începe călătoria lăuntrică. :D )
...
Și uite așa mă apucă noaptea, și se face tarziu, și intru forțat în starea alfa, si... nu-mi mai dau seama dacă mi-am făcut norma! 
:))) 

miercuri, 3 septembrie 2014

marți, 2 septembrie 2014

ENERGIA KUNDALINI

”Un motiv este că orice cunoaștere despre kundalini sau despre căile esoterice ale bioenergiei – căile interioare ale elanului vital – sunt generale. Acestea diferă de la individ la individ; rădăcina nu va fi aceeași. La persoana A va fi diferită, la persoana B va fi diferită, la persoana C va fi diferită. Viața ta interioară are o individualitate, deci când dobândești ceva prin cunoaștere teoretică nu va fi de ajutor – poate fi un obstacol – pentru că nu este despre tine. Nu poate fi despre tine. Vei cunoaște despre tine doar atunci când mergi în interior.

Sunt chakre, dar numărul diferă la fiecare individ. Cineva poate avea șapte, cineva poate avea nouă; cineva poate avea mai multe, cineva poate avea mai puține. Acesta este motivul pentru care s-au dezvoltat atâtea tradiții. Budiștii vorbesc de nouă chakre, hindușii vorbesc de șapte, tibetanii vorbesc de patru – și toți au dreptate!

Rădăcina energiei kundalini, canalul prin care trece kundalini, este deasemenea diferită cu fiecare individ. Cu cât mergi mai mult în interior, cu atât mai ești mai specific. De exemplu, în corpul tău, fața este elementul cel mai specific, iar la față ochii sunt chiar și mai specifici. Fața este mai vie decât orice altă parte a corpului; de aceea capătă o individualitate. Poate că nu ai observat că odată cu o anumită vârstă – în special odată cu maturitatea sexuală – fața ta începe să ia o anumită formă, care se va menține, mai mult sau mai puțin, pentru toată viața. Înainte de maturitatea sexuală fața se schimbă destul de mult, dar odată cu maturitatea sexuală individualitatea ta este fixată și primește un tipar, iar acum fața va fi mai mult sau mai puțin aceeași.

Ochii sunt chiar și mai vii decât fața, și ei sunt atât de specifici încât se schimbă în fiecare moment. Dacă cineva nu atinge iluminarea, ochii nu sunt niciodată ficși. Iluminarea este un alt gen de maturitate.

Odată cu maturitatea sexuală, fața devine fixă, dar există o altă maturitate în care ochii devin ficși. Nu poți să vezi vreo schimbare în ochii lui Buddha: corpul său va îmbătrâni, el va muri, dar ochii săi vor continua să fie aceiași. Acesta a fost unul din indicii. Când cineva atinge starea de nirvana, ochii săi sunt singura poartă prin care cei din exterior pot ști dacă omul a atins-o într-adevăr.

Acum ochii nu se schimbă niciodată. Totul se schimbă, dar ochii rămân aceiași. Ochii sunt expresia lumii interioare.

Dar kundalini este încă și mai profundă.

Nici o cunoaștere teoretică nu este de ajutor. Când ai o anumită cunoaștere teroretică, începi să o impui asupra ta. Începi să vizualizezi ca lucrurile să fie așa cum ai fost învățat, dar ele pot să nu corespundă cu situația ta particulară. Atunci se creează multă confuzie.

Trebuie să simți chakrele, nu să ai o cunoaștere despre ele. Tu trebuie să simți; trebuie să trimiți particule care să simtă în interiorul tău. Numai când îți simți chakrele și energia kundalini și canalul său, este de ajutor; altfel, nu este de ajutor. De fapt, cunoașterea a fost foarte distructivă în ceea ce privește lumea interioară. Cu cât este câștigată mai multă cunoaștere, cu atât mai mică este posibilitatea de a simți lucrurile reale, autentice.

Începi să impui ceea ce știi asupra ta. Dacă cineva spune, ”Aici este chakra, aici este centrul”, atunci începi să-ți vizualizezi chakra în acel loc; și poate că nu este deloc acolo. Atunci vei crea chakre imaginare, și apoi, datorită imaginației tale, va începe un flux de energie care nu va fi kundalini ci simplă imaginație – un fenoment complet iluzoriu, de vis.

Odată ce poți să vizualizezi centrii și poți să creezi un kundalini imaginar, atunci poți crea orice. Atunci experiențe imaginare vor urma, și îți vei dezvolta o lume cu totul falsă în interiorul tău. Lumea care există în afară este iluzorie, dar nu atât de iluzorie ca cea pe care o poți crea în interior. Tot ceea ce este în interior nu este neapărat real sau adevărat, pentru că și imaginația este în interior, și visele sunt în interior. Mintea are o facultate – o facultate foarte puternică – de a visa, de a crea iluzii, de a proiecta.

De aceea este bine să începi meditația complet inconștient de kundalini, de chakre. Dacă dai de ele, atunci e bine. Poate că vei ajunge să simți ceva; doar atunci întreabă. Poate că vei începe să simți o chakră cum lucrează, dar lasă mai întâi să vină simțirea. Poate că vei simți energia cum se ridică, dar lasă ca simțirea să vină mai întâi. Nu îți imagina, nu te gândi la asta, nu fă nici un efort intelectual să înțelegi dinainte; nu este necesară nici un fel de noțiune prealabilă. Nu doar că nu este necesară, dar este cu siguranță dăunătoare.

Și încă un lucru: energia kundalini și chakrele nu aparțin anatomiei tale, fiziologiei tale. Chakrele și kundalini aparțin corpului tău subtil, lui sukshma sharira, nu acestui corp, corpului grosier. Desigur, există puncte corespondente. Chakrele fac parte din corpul tău sukshma sharira[1], dar fiziologia și anatomia ta au puncte care le corespund. Dacă simți o chakră interioară, doar atunci poți simți punctul aferent din corp; altfel, poți diseca întregul corp, dar nici o chakră nu va fi găsită.

Toată discuția și toate așa-zisele dovezi și toate pretențiile științifice cum că corpul tău grosier are ceva gen kundalini sau chakre este un nonsens, un nonsens absolut. Sunt puncte corespondente, dar acele puncte pot fi simțite doar atunci când simți adevăratele chakre. Prin disecarea corpului tău grosier nu se poate găsi nimic; nu este nimic. Așa că nu este o problemă de anatomie.

Încă un lucru: nu este necesar să treci prin chakre. Nu este necesar; se poate pur și simplu sări peste ele. Deasemenea nu este necesar să simți energia kundalini înainte de iluminare. Fenomenul este foarte diferit de ceea ce ai putea crede. Kundalini nu este simțită pentru că se ridică; kundalini este simțită dacă nu ai un canal foarte limpede. Dacă pasajul este complet liber, atunci energia curge dar nu o poți simți. O simți atunci când există ceva acolo care rezistă curgerii. Dacă energia se mișcă în sus și ai blocaje pe canal, doar atunci o simți. Deci persoana care simte mai mult energia kundalini este cu adevărat blocată: sunt multe blocaje pe canal, deci kundalini nu poate curge.

Când este rezistență, atunci kundalini este simțită. Nu poți simți energia în mod direct, decât dacă există o rezistență. Dacă îmi mișc mâna și nu este nici o rezistență, mișcarea nu va fi simțită. Mișcarea este simțită pentru că aerul rezistă, dar nu este simțită la fel de mult ca atunci când o piatră rezistă; atunci voi simți mișcarea mai mult. Iar într-un spațiu vid nu voi simți mișcarea deloc – așa că e relativ.

Buddha nu a vorbit niciodată de kundalini. Asta nu înseamnă că nu era deloc energie kundalini în corpul său, ci faptul că pasajul era atât de curat încât nu era nici o rezistență. Astfel, el nu a simțit-o niciodată. Mahavira nu a vorbit niciodată de kundalini. Din acest motiv, s-a creat o noțiune cu totul falsă, și apoi jainiștii, care l-au urmat pe Mahavira, au crezut că energia kundalini era un nonsens, că nu exista așa ceva. Astfel, pentru că Mahavira însuși nu a simțit kundalini, douăzeci și cinci de secole de tradiție jainistă a continuat să o nege, pretinzând că nu există. Dar motivul pentru care Mahavira nu a vorbit despre asta era foarte diferit.

Pentru că nu existau blocaje în corpul său, el nu a simțit-o niciodată.

Deci nu este neapărat necesar să simți energia kundalini. Se poate să nu o simți deloc. Și dacă nu simți kundalini, atunci vei trece peste chakre, pentru că trecerea prin chakre este necesară doar pentru a sparge blocajele. Altfel, ele nu sunt necesare. Când există un blocaj, și energia kundalini este blocată, atunci chakra din apropiere începe să se miște din cauza energiei kundalini blocate. Devine dinamică. Chakra începe să se miște din cauza energiei kundalini blocate și se mișcă atât de rapid încât, datorită mișcării, o anumită energie este creată, care sparge blocajul.

Dacă canalul este liber, nu este nevoie de nici o chakră, și nu vei simți niciodată nimic. Într-adevăr, existența chakrelor este doar ca să te ajute pe tine. Dacă energia kundalini este blocată, atunci ajutorul este imediat în apropiere. O chakra va prelua energia care este blocată. Dacă energia nu se poate mișca mai departe, va cădea înapoi. Înainte de a cădea înapoi, chakra va absorbi energia complet, și energia kundalini se va mișca în chakră. Prin mișcare energia devine mai vitală, devine mai vie, iar când revine din nou la blocaj îl poate sparge. Deci este doar un aranjament, un ajutor.

Dacă kundalini se mișcă și nu sunt blocaje, atunci nu vei simți nici un fel de chakre. De aceea cineva poate simți nouă chakre, cineva poate simți zece chakre, iar altcineva poate simți doar trei, patru sau una, sau nici una. Depinde. În realitate, sunt infinite chakre și la fiecare mișcare, la fiecare pas al energiei kundalini, o chakră este în apropiere pentru a ajuta. Dacă ajutorul este necesar, poate fi dat.

De aceea insist că orice familiarizare teoretică nu este de ajutor. Iar meditația în sine nu este cu adevărat preocupată deloc de kundalini. Dacă vine kundalini, e altceva – dar meditația nu are nimic de-a face cu asta. Meditația poate fi explicată fără să menționezi măcar de kundalini; nu e nevoie. Iar menționând kundalini, duce la și mai multe conflicte ca să explici ce înseamnă. Meditația poate fi explicată direct; nu trebuie să te preocupe chakrele, atunci când ești la început cu meditația. Dacă canalul este blocat, vei ajunge poate să simți energia kundalini, și chakrele vor fi acolo, dar asta e ceva complet involuntar. Trebuie să îți amintești că este involuntar; voința ta nu este necesară absolut deloc.

Cu cât mai profundă este calea, cu atât mai involuntară. Pot să îmi mișc mâna – aceasta este o cale voluntară – dar nu pot să îmi mișc sângele. Pot încerca. Ani și ani de antrenament pot face o persoană capabilă să își miște sângele în mod voluntar – hatha yoga poate face asta; s-a făcut, nu este imposibil, dar este complet inutil. Treizeci de ani de antrenament doar pentru a controla mișcarea sângelui este lipsit de sens și stupid, pentru că odată cu controlul nu vine nimic. Circulația sângelui este involuntară; voința ta nu este necesară. Iei mâncare și în momentul în care intră în corp, nu este nevoie de voința ta: mașinăria corpului, mecanimsul corpului, a preluat comanda, și continuă să facă orice este necesar.

Somnul tău nu este voluntar, nașterea ta nu este voluntară, moartea ta nu este voluntară. Acestea sunt mecanisme involuntare. Kundalini este încă și mai profundă, mai profundă decât moartea ta, mai profundă decât nașterea ta, mai profundă decât sângele tău, pentru că energia kundalini este o circulație a celui de-al doilea corp al tău. Sângele este circulația corpului tău fizic; kundalini este circulația corpului tău eteric. Este absolut involuntară; nici măcar un hatha yoghin nu poate face nimic cu ea în mod voluntar.

Trebuie să intri în meditație, atunci energia începe să se miște. Partea care trebuie s-o faci tu este meditația. Dacă ești profund în ea, atunci energia interioară începe să se miște în sus, și vei simți schimbarea de flux. Va fi simțită în atât de multe feluri: chiar și fiziologic schimbarea poate fi simțită.

De exemplu, în mod obișnuit, din punct de vedere biologic este un semn de sănătate ca picioarele tale să fie calde iar capul să fie rece. Biologic este un semn sănătos. Când inversul se întâmplă – picioarele devin reci iar capul devine cald – o persoană este bolnavă. Dar același lucru se întâmplă atunci când energia curge în sus: picioarele devin reci.

Într-adevăr, căldura din picioare nu este altceva decât energia sexuală care curge în jos. În momentul în care energia vitală, kundalini, începe să urce în sus, energia sexuală o urmează. Începe să curgă în sus: picioarele devin reci iar capul devine cald. Biologic este mai bine ca picioarele să fie mai calde decât capul, dar spiritual este mai sănătos ca picioarele să fie mai reci, pentru că este un semn că energia merge în sus.

Multe boli pot începe să apară odată ce energia începe să curgă în sus, pentru că biologic vorbind, ai tulburat întreg organismul. Buddha a murit foarte bolnav, Mahavira a murit foarte bolnav, Ramana Maharishi a murit de cancer; Ramakrishna a murit de cancer. Și motivul este că întreg sistemul biologic este tulburat. Sunt date multe alte motive, dar sunt absurde.

Jainiștii au creat multe povești pentru că ei nu pot concepe că Mahavira ar fi putut fi bolnav. Pentru mine, dimpotrivă, exact opusul este adevărat: nu pot concepe cum ar fi putut fi complet sănătos. El nu putea fi, pentru că aceasta urma să fie ultima sa naștere, și întreg sistemul biologic trebuia să se prăbușească. Un sistem care funcționase în continuu de milenii, trebuia să se prăbușească. El nu putea fi sănătos; în cele din urmă, trebuia să fie foarte bolnav. Și a fost! Dar era foarte dificil pentru adepții săi să conceapă că Mahavira era bolnav.

Era o singură explicație pentru boală în acele zile. Dacă sufereai de o anumită boală, însemna că acțiunile tale din trecut, karma ta, era rea. Dacă Mahavira suferea de o boală, atunci ar fi însemnat că era încă sub influența karmei sale. Acest lucru era imposibil, așa că a fost inventată o poveste ingenioasă: cum că Goshalak, un concurent al lui Mahavira, folosea forțe malefice împotriva lui. Dar nu era deloc cazul.

Cursul biologic, natural, este în jos; cursul spiritual este în sus. Și întreg organismul este menit cursului descendent. Poți începe să simți multe schimbări în corp, dar primele schimbări vor veni în corpul subtil. Meditația este doar instrumentul pentru a crea o punte de la grosier la subtil. Când spun „meditație” vreau să spun doar: dacă poți sări în afara corpului tău grosier – asta înseamnă meditația.

Dar pentru a face acest salt, vei avea nevoie de ajutorul corpului tău grosier; va trebui să-l folosești ca pe o piatră de sprijin. De la orice punct al extremității poți face saltul. Postul a fost folosit pentru te conduce la o extremă. Cu post îndelungat, continuu, ajungi la limită. Corpul omenesc poate susține în mod obișnuit un post de nouăzeci de zile, dar atunci, în momentul în care corpul este complet epuizat, în momentul în care rezervorul pentru situații de urgență a fost golit – în acel moment, unul din două lucruri este posibil. Dacă nu faci nimic, poate apărea moartea, dar dacă folosești acest moment pentru meditație, saltul poate apărea.

Dacă nu faci nimic, dacă doar continui să postești, poate apărea moartea. Atunci va fi o sinucidere. Mahavira, care a experimentat cu postul mai profund decât oricine altcineva din întreaga istorie a evoluției umane, este singurul om care le-a permis adepților săi o sinucidere spirituală. El a numit-o santhara: acel punct limită, în care ambele lucruri sunt posibile. Într-un singur moment, poți fie să mori, fie să faci saltul. Dacă folosești vreo tehnică, poți sări; atunci, spune Mahavira, nu este o sinucidere, ci o mare explozie spirituală. Mahavira a fost singurul om – singurul – care a spus că dacă ai curajul, chiar și sinuciderea poate fi folosită pentru progresul tău spiritual.

Din orice punct limită, saltul este posibil. Sufiții au folosit dansul. Vine un moment în dans când începi să te simți nepământean. Cu un adevărat dansator Sufi, chiar și publicul începe să se simtă nepământean. Prin mișcările corpului, mișcări ritmice, dansatorul începe în curând să simtă că este diferit de corp, separat de corp. Mișcarea trebuie începută dar în curând un mecanism involuntar al organismului preia conducerea.

Tu o începi, dar dacă finalul este tot al tău, atunci dansul a fost doar un dans obișnuit. Dar dacă tu începi iar până la sfârșit simți ca și cum ceva, pe parcurs, a fost preluat de un mecanism involuntar, atunci a devenit un dans al dervișului. Te miști atât de rapid încât corpul tremură și devine ceva involuntar.

Acesta este punctul în care poți înnebuni sau poți sări. Poți înnebuni, pentru că un mecanism involuntar a pus stăpânire pe mișcarea corpului tău. Este dincolo de controlul tău: nu poți face nimic. Poți să înnebunești pur și simplu și să nu te mai poți întoarce niciodată din această mișcare involuntară.

Acesta este punctul în care există fie nebunia, fie, dacă cunoști tehnica de a sări, meditația.

De aceea sufiții au fost cunoscuți mereu ca oameni nebuni. Au fost cunoscuți ca nebuni! În mod obișnuit, ei sunt nebuni. Există și o sectă în Bengal care este exact precum sufiții: fakirii Baul. Ei se mută dintr-un sat în altul, dansând și cântând. Însăși cuvântul baul înseamnă bawla, nebun. Ei sunt oameni nebuni.

Nebunia se întâmplă de multe ori, dar dacă cunoști tehnica, atunci meditația se poate întâmpla. Se întâmplă mereu la limită; de aceea misticii au folosit mereu termenul ”tăișul sabiei.” Se poate întâmpla fie nebunia, fie meditația, și fiecare metodă folosește corpul tău ca pe un tăiș al sabiei din care fie una, fie cealaltă sunt posibile.

Atunci care este tehnica de a face saltul în meditație? Am vorbit despre două: postul și dansul. Toate tehnicile de meditație sunt pentru a te împinge pe marginea prăpastiei de unde poți face saltul, dar saltul în sine poate fi făcut doar printr-o metodă foarte simplă, foarte nonmetodică. Dar dacă poți fi conștient chiar în momentul în care postul te-a adus aproape de abisul morții, dacă poți fi conștient în momentul în care moartea urmează să aibe loc, dacă poți fi conștient, atunci nu există moarte. Și nu doar că nu există moarte de această dată, atunci nu mai există moarte pentru totdeauna. Ai sărit!

Când momentul este atât de intens încât știi că într-o secundă va fi dincolo de tine, când știi că dacă o secundă va fi pierdută, nu vei în stare să te mai întorci înapoi, fii conștient – și apoi sari. Conștiența este metoda. Și pentru că conștiența este metoda, oamenii zenului spun că nu există nici o metodă. Conștiența nu este deloc o metodă. De aceea Krishnamurti va continua să spună că nu există nici o metodă. Desigur, conștiența nu este cu adevărat o metodă, absolut deloc; dar totuși eu o numesc o metodă, pentru că dacă nu poți fi conștient, atunci, chiar în momentul în care săritura este posibilă, vei fi pierdut.

Deci dacă cineva spune: ”Doar conștiența va fi de ajuns”, asta poate fi adevărat pentru unul din zece mii de oameni, dar acel unul va fi cineva care a ajuns la punctul în care este posibilă fie nebunia, fie moartea. El a ajuns la acel punct oricum. Iar pentru ceilalți, majoritatea oamenilor, doar a vorbi despre conștiență nu va fi de ajuns. Mai întâi ei trebuie să fie antrenați. A fi conștient în situații obișnuite nu este de ajuns. Și tu nu poți fi conștient în situații obișnuite. Stupiditatea minții are o istorie atât de lungă – letargia ei, lenea ei, inconștiența ei, sunt acolo de atâta timp, încât doar ascultându-l pe Kirshnamurti sau pe mine sau pe oricine altcineva, nu poți spera că vei fi conștient vreodată.

Și va fi dificil să fii conștient de acele lucruri pe care le-ai făcut fără conștiență de atâtea ori.

Ai venit la birou complet inconștient că te-ai mișcat: te-ai întors, ai mers pe jos, ai deschis ușa. Toată viața ta ai făcut asta. Acum a devenit un mecanism involuntar; a fost îndepărtat din conștiința ta complet. Atunci, Krishnamurti spune: ”Fii conștient când mergi.” Dar tu ai mers fără să fii vreodată conștient. Obiceiul s-a stabilit în tine atât de profund, a devenit o parte din sângele și oasele tale; acum este foarte dificil.

Poți să fii conștient în situații de urgență, în urgențe bruște. Cineva pune o armă la pieptul tău: poți să fii conștient, pentru că este o situație pe care nu ai exersat-o niciodată. Dar dacă ești familiar cu situația, nu vei fi conștient deloc.

Postul este pentru a crea o urgență, și o urgență cum nu ai mai cunoscut niciodată. Deci cineva care a practicat postul este posibil să nu fie ajutat prin el; el va avea nevoie de perioade mai lungi de post. Sau, dacă nu ai dansat niciodată, poți să fii ajutat ușor prin dans; dar dacă ești un expert în dans, dansul Sufi al dervișilor nu va fi de ajutor. Nu va fi deloc de ajutor, pentru că tu ești atât de perfect, atât de eficient, iar eficiența înseamnă că lucrul este făcut acum de partea involuntară a minții. Eficiența asta înseamnă întotdeauna.

De aceea au fost dezvoltate o sută doisprezece metode de meditație. Una poate că nu te ajută; alta te-ar putea ajuta. Și cea care va fi de cel mai mare ajutor este cea care îți este complet necunoscută. Dacă nu ai fost antrenat niciodată într-o anume metodă, atunci o urgență este creată foarte curând. Și în acea urgență, fii conștient!

Deci fii preocupat de meditație și nu de kundalini. Și când ești conștient, vor începe să se întâmple lucruri în tine. Pentru prima oară vei deveni conștient de o lume interioară care este mai mare, mai vastă, mai extinsă decât universul; energii necunoscute, complet necunoscute, vor începe să curgă în tine. Fenomene de care nu ai auzit niciodată, pe care nu ți le-ai imaginat, pe care nu le-ai visat, vor începe să se întâmple. Dar cu fiecare persoană, ele sunt diferite, așa că e bine să nu vorbim despre ele.

Ele diferă; de aceea există accentul vechi, tradițional, pe guru. Scripturile nu vor ajuta; doar gurul va fi de ajutor. Și gurușii au fost întotdeauna împotriva scripturilor, deși scripturile vorbesc despre guruși și preaslăvesc gurușii. Însăși conceptul de guru este în opoziție cu scripturile. Binecunoscutul proverb Guru bin gnana nahee – ”fără guru nu va exista cunoaștere” – nu înseamnă de fapt că fără guru nu va exista cunoaștere. Înseamnă că doar cu scripturile, nu există cunoaștere.

Un guru în viață este necesar, nu o carte moartă. O carte nu poate ști ce fel de individ ești tu. O carte este întodeauna generală, nu poate fi particulară; asta e imposibil, însăși posibilitatea nu e acolo. Numai o persoană vie poate fi conștientă de nevoile tale, de lucruri care se vor întâmpla în tine.

Asta e cu adevărat paradoxal: scripturile vorbesc de guruși – Guru bin gnana nahee, nici un fel de cunoaștere, fără guru – dar gurușii sunt în mod simbolic împotriva scripturilor. Însăși conceptul că gurul îți va da cunoaștere, nu înseamnă că el îți va furniza cunoaștere. Mai degrabă, înseamnă că doar o persoană vie poate fi de vreun ajutor. De ce? Pentru că el poate cunoaște individul. Nici o carte nu poate cunoaște individul. Cărțile sunt făcute pentru nimeni în particular, ele sunt făcute pentru toată lumea. Iar când trebuie dată o metodă, individualitatea ta trebuie luată în considerare, foarte, foarte exact, științific. Această cunoaștere pe care gurul trebuie s-o transfere, a fost transferată mereu în secret, în privat, de la guru la discipol.

De ce secretul? Pentru că secretul este singurul mijloc pentru tranferul cunoașterii. Discipolului i se ordonă să nu vorbească despre asta cu nimeni. Mintea vrea să vorbească. Dacă știi ceva, este foarte dificil să îl ții secret; acesta este unul dintre cele mai dificile lucruri, dar a fost mereu calea gurușilor, calea învățătorilor. Ei îți vor da ceva, cu condiția să nu vorbești despre asta. De ce – de ce această discreție?

Atât de mulți oameni spun că adevărul nu are nevoie de nici o discreție, nu are nevoie de nici o intimitate. Acesta e un nonsens. Adevărul are nevoie de mai multă intimitate decât neadevărul, pentru că se poate dovedi fatal oricui; se poate dovedi periculos. A fost dat unui anumit individ; este menit doar pentru el și nimeni altcineva. El nu ar trebui să-l dea nimănui altcineva până când nu ajunge el însuși la punctul în care individualitatea sa e pierdută. Acest lucru trebuie înțeles.

Un guru este o persoană a cărui individualitate s-a pierdut. Doar atunci poate el privi adânc în individualitatea ta. Dacă el însuși este un individ, el te poate interpreta, dar nu te va putea cunoaște niciodată. De exemplu, dacă eu sunt aici și spun ceva despre tine, eu sunt cel care vorbește despre tine. Nu este despre tine; mai degrabă e despre mine. Eu nu pot să te ajut pentru că nu pot să te cunosc cu adevărat, absolut deloc. De fiecare dată când te cunosc este într-un mod ocolit, cunoscându-mă pe mine.

Acest punct, al prezenței mele ca individualitate aici, trebuie să dispară. Eu trebuie să fiu doar o absență. Doar atunci pot să merg adânc în interiorul tău fără nici un fel de intepretare; doar atunci pot să te cunosc așa cum ești, nu după cum te văd eu. Și doar atunci pot să fiu de ajutor. De aici, discreția.”

OSHO Meditation, the art of extasy, Ch. 7,

luni, 1 septembrie 2014