.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




duminică, 29 iunie 2014


sâmbătă, 28 iunie 2014

”aşa sărută el: bătând din aripi”



de Gheorghe Tomozei (Tratatul despre fluturi)

vineri, 27 iunie 2014

joi, 26 iunie 2014

luni, 23 iunie 2014

duminică, 22 iunie 2014

Mitul pesterii - O adaptare dupa alegoria lui Platon




(Pestera intunecoasa din alegoria lui Socrate consemnata de Platon in Republica VII)

"Iluminarea este eliberare din identificarea cu mintea. Cine vrea sa fiti cineva: egoul ( centrul operational virtual al mintii) ; acest centru separat intretine dualitatea subiect-obiect, cunoscator-cunoscut , invatator-elev. " (Mirahorian)

sâmbătă, 21 iunie 2014

TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH ATLANTUL



"Istoria tăblițelor tradusă în următoarele pagini pare ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. Vechimea lor este incredibilă (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea tarii-mamă, Atlantida.
El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, în mod eronat atribuită lui Keops. In aceasta el a incorporat cunoștințele înțelepciunii antice și tot acolo a pus la păstrare în siguranță înscrisuri și instrumente din vechea Atlantida.
Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus străvechea rasă a Egiptului, intre 52000 i.H. pana în 36 000 i.H. La acea vreme, străvechea rasă barbară din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un înalt grad de civilizație.
Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri de existență, la dorință, prin dematerializare. Înțelepciunea lui imensă l-a făcut conducător peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud și Centrală.
Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Săli din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească.
Mai târziu, descendenții acelor paznici au devenit preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Thoth declarându-l Zeul Înțelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte.
In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima oară fiind cunoscut ca HERMES - de trei ori născutul.
In timpul acestei încarnări a lăsat documentele cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de “Tăblițele de Smarald”, o prezentare mai târzie și cu mult mai săracă a enigmelor lumii antice.
Tăblițele traduse în această lucrare sunt zece la număr și au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 13 părți, de dragul convenției.
Ultimele două sunt atât de importante, încât este interzisăprezentarea lor publicului larg în prezent. Totuși conținutul celorlalte dezvăluie secrete care se vor dovedi de o inestimabilăvaloare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.
Ele ar trebui citite nu o dată ci de o sută de ori pentru că doar asa ar putea fi dezvăluit adevăratul înțeles. O citire superficialăar oferi câteva sclipiri de frumusețe dar un studiu atent va deschide căile înțelepciunii celui ce caută.
In continuare câteva cuvinte despre modul în care aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după ce au stat îndelung timp ascunse.
Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era în mare fierbere iar multe delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții Piramidei care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau exercita o anumităautoritate asupra preoților din celelalte colonii atlante.
Legenda spune că aceste tăblițe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth.
Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayași, un popor înfloritor, care își aminteau mult din înțelepciunea străveche.
Preoții s-au statornicit în acele locuri. In secolul X mayașii colonizaseră peninsula Yucatan iar tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. Dupăcucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.
Trebuie să se înțeleagă ca Marea Piramidă a fost și este încă un Templu de inițiere. Solomon, Apolonius și mulți alții s-au numărat printre cei inițiați aici. Scriitorul (care este în continuălegătură cu Marea Camera Albă din Piramidă) a primit instrucțiuni să recupereze și să aducă înapoi în Marea Piramidătăblițele străvechi.
Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia i s-a acordat permisiunea să le traducă și să păstreze o copie a înțelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul a fost posibil în 1925 și abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să zâmbească ironic. Totuși cercetătorul atent va citi printre rânduri și va descoperi înțelepciunea ascunsă în ele.
Dacă Lumina se află în interiorul tău, informația cuprinsă în tăblițe va găsi în tine un ecou.
In continuare este descrisă înfățișarea tăblițelor:
Sunt 12 tăblițe din smarald verde, făcute dintr-o substanță transmutată alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element și substanță. Mai exact structura atomică și celulară fiind fixă ea nu permite nici o schimbare. Din această cauză tăblițele contrazic legea ionizării referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limbă atlantă. Acestea reacționează la undele cerebrale emise de creierul celui ce citește, eliberând vibrația mentală asociată în mintea cititorului. Tăblițele sunt prinse între ele cu inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tijă din același material.
Pe înțelepciunea conținută în aceste tăblițe se bazează misterele străvechi. Pentru cel ce citește cu mintea și ochii deschiși, înțelepciunea personală se va multiplica de 100 de ori.
Citește! Crezi sau nu, citește iar vibrația tăblițelor va trezi “ceva” în tine.
In paginile următoare voi dezvălui câteva enigme puțin cunoscute chiar de către slujitorii adevărului.
Căutarea omului în dorința de a înțelege legile care-i guvernează viața este nesfârșită. Cu toate acestea el nu a reușit să treacă de valul care apără planurile superioare de viziunea lui materialăasupra vieții și adevărului. Adevărul este gata sa fie asimilat de către cei care-și lărgesc propria viziune întorcându-se către ei înșiși și nu cautând în afara lor adevărul.
In liniștea simțurilor materiale se găsește cheia înțelepciunii. Cel ce vorbește nu știe; cel ce știe nu vorbește!
Legile supreme nu pot fi rostite. Ele există ca o entitate pe căile care transcend toate simbolurile sau cuvintele din lumea materială. Simbolurile nu sunt decât niște Chei cu care se deschid uși ce conduc spre adevăruri. De multe ori ușa nu poate fi deschisă deoarece cheia pare atât de măreață încât lucrurile care se află în spatele ei nu pot fi văzute.
Dacă reușim să înțelegem că toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta o viziune ce ne va permite sătrecem dincolo de văl.
Toate lucrurile din toate Universurile se mișcă conform unei Legi. Legea care guvernează mișcarea Planetelor nu este mai imuabilă decât Legea care guvernează manifestarea omului în aceasta lume. Una dintre cele mai importante Legi este Legea responsabilă de formarea omului ca ființă materială.
Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost sădezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate fortele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.
Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.
In paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete. In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere.
“Citește și Fii înțelept” doar dacă Lumina conștiinței tale trezește în tine înțelegerea care este o calitate înnăscută a sufletului!"

vineri, 20 iunie 2014

joi, 19 iunie 2014

Ultimul poem scris de Fernando Pessoa


''Există dureri mai grele decât durerile,
Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,
Deși sunt mai dureroase ca altele.
Sunt angoase visate mult mai reale
Decât cele pe care le-aduce viaţa, senzații
Simțite doar cu imaginația, proprii
Vieții noastre chiar mai mult decât viaţa noastră
Lucruri nenumărate care, neexistând
Există, există cu încăpățânare,
Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi...
În cupa cea verde a fluviului maiestuos
Se regăsește strălucirea albilor pescăruși...
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.

Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.''


- pictura: Georgi Petrov

miercuri, 18 iunie 2014

luni, 16 iunie 2014

sâmbătă, 14 iunie 2014

Neville Goddard

"Menirea adevăratei metafizici este aceea de a produce o renaştere sau o schimbare psihologică radicală în individ. 
Cvasitotalitatea acestor reacţii defineşte starea de conştienţă a individului, iar starea de conştienţă a individului e cea care atrage situaţiile şi circumstanţele vieţii sale.
Aşadar punctul de plecare al adevăratei metafizici, în partea ei practică, este auto-observarea, sau observarea de sine, pentru a-ţi descoperi reacţiile în faţa provocărilor cotidiane, reacţii care formează sinele secret al fiecăruia – cauza fenomenelor vieţii.
Există o conexiune precisă între ceea ce e în afara şi înlăuntrul omului, iar starea noastră interioară e cea care veşnic atrage viaţa exterioară.
Omul, în orbirea lui, e în general satisfăcut cu sine însuşi, dar îi displac profund circumstanţele şi situaţiile vieţii sale. El aşa consideră, neştiind că întreaga cauză a nemulţumirilor lui se află nu în condiţiile, nici în persoanele de care e el nemulţumit, ci în însuşi sinele său, pe care el îl place atât de mult. Nerealizând că „se împrejmuieşte pe sine cu adevărata imagine de sine însuşi” şi că „ceea ce e el, numai aceea poate vedea”, e şocat când descoperă că propriile sale amăgiri au fost cele care l-au făcut mereu să dea vina pe alţii.
Auto-observarea va revela acest amăgitor în fiecare dintre noi; şi acesta trebuie acceptat înainte de a avea loc vreo transformare a sinelui nostru.
În acest moment, încearcă să-ţi observi starea interioară. Ce gânduri tolerezi? Cu ce sentimente te identifici? Trebuie să fii mereu atent unde te situezi înlăuntrul tău.
Cei mai mulţi dintre noi credem că suntem drăguţi şi iubitori, generoşi şi îngăduitori, iertători şi nobili; dar o observaţie necritică a reacţiilor noastre la… viaţă va arăta un sine care nu e deloc atât de drăguţ şi iubitor, generos şi îngăduitor, iertător şi nobil. Şi acest sine e cel care trebuie acceptat mai întâi şi abia apoi procedat la schimbare.
Renaşterea depinde de lucrarea noastră interioară asupra propriului sine. Ori de câte ori un set complet nou de reacţii intră în viaţa unei persoane, o schimbare a conştienţei a avut loc, o renaştere spirituală s-a produs." .

Street Art...



by Faith47 on the Streets of London and Cape Town

vineri, 13 iunie 2014

Părintele Constantin Galeriu

"RESPIRATIA PROFUNDA – de Jean Tinder

”Uneori reusim sa uitam intelepciunea cea mai simpla, dar din fericire in jurul nostru sunt ceilalti care ne ajuta sa ne aducem aminte.
Acum cateva saptamani o prietena imi povestea numeroasele sale frustrari legate de vecinii iritanti, de problemele de serviciu, si de viata in general. In aceste zile lucrurile sunt foarte intense si poti sa nu reusesti sa intelegi ce ti se intampla. Cuvintele lui Adamus din ultimul shoud imi erau inca proaspete in minte, si ca urmare i-am spus ca poate sa incerce sa respire pana la fund toate energiile iritante. Am incercat sa i-o spun cu delicatete, pentru ca cine vrea cu adevarat sa respire pana la fund ceva ce nu-i place?
Conversatia noastra a luat o alta cale si am uitat si eu am uitat cu totul ce-i spusesem. Cateva zile dupa, iata-ma pe mine infruntand cateva situatii foarte neplacute. Neintelegerile, conflictele si negocierile cu membrii familiei (sau ex. membri ai familiei) pot activa emotiile cele mai profunde si intense si sa arunce lumina asupra energiilor blocate. Doar dupa o saptamana de la conversatia pe care am avut-o cu prietena mea, ma gaseam total pierduta in miseria mea personala si pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, eram constienta ca sunt blocata dar nu stiam cum sa ies de acolo. Singurul lucru pe care am stiut sa-l fac a fost sa urlu din toti plamanii in timp ce coboram muntele in masina (cu ferestrele inchise!) Tot acel urlet , in mod terapeutic a fost util si sigur a miscat ceva energie, dar nu suficient cat sa transforme crampele din creier si durerile de inima sau sa opreasca butoanele pe care ceilalti continuau sa le apese.
Mi s-a intamplat sa o intalnesc pe prietena mea si sa-i povestesc intreaga situatie. Dupa ce m-a ascultat cateva minute, mi-a spus ca imi va impartasi o istorioara. Nu cu mult timp in urma se afla intr-o situatie asemanatoare si cineva i-a amintit sa respire pana la fund. Pentru ca nimic altceva nu o ajutase, s-a hoatarat sa incerce si sa vada ce se va intampla si dupa aproximativ sase zile totul se schimbase. Un vecin s-a mutat, celalalt era ciudat de cooperant, lucrurile la serviciu s-au ameliorat si parca de nicaieri au aparut noi potentiale si chiar si atitudinea ei era schimbata, practic fara efort.
Am ramas uimita, in primul rand de schimbarile aproape imediate ale situatiei care persista de ceva vreme, si apoi pentru faptul ca am uitat total sfatul pe care eu insami l-am dat! Intreaga inlelepciune ma parasise, dar chiar in momentul in care ea imi amintea, am inteles ca acela era raspunsul. Chiar daca energiile erau neplacute si dureroase, aveam nevoie sa le respir inauntrul meu pana la fund. Si asa am inceput cu o imensa frustrare, apoi am respirat in mine tristetea, frica, slabiciunea, furia, simtul vinovatiei si tot restul si in timpul acestui proces am invatat o multime de lucruri.
Inainte de toate, a respira profund ceva ce nu-ti place este opus reactiei noastre naturale . Preferam mult mai mult sa reparam! Cand simtim miros de putred ne indepartam din instinct, sau cand mancam ceva ce ne-a cazut greu il scuipam. Cand traim dureri emotionale ne dam un pas inapoi, contracaram, ai apoi incercam sa schimbam situatia.
Toate aceste reactii, totusi, sunt o respingere a ceea ce este. Cand am fost in situatia de a ma confrunta cu o situatie inacceptabila deoarece in aparenta era de neschimbat, firesc, am incercat sa schimb situatia din orice unghi posibil, fara sa ajung nicaieri. Rezistenta era mare; acceptarea nu aparea pe nici una din listele mele de posibilitati.
Din nefericire, cum am auzit pe toti spunand, „La ce opui rezistenta, persista.” Dar cum sa nu mai opui rezistenta la ceva ce chiar nu-ti place. Pentru mine devenise un joc mental, „Grabeste-te sa-l accepti, astfel va functiona!”, dar de regula jocurile mentale nu functioneaza prea bine.
Pe de alta parte a respira profund este o actiune, o alegere reala, un concept pe care-l traiesti si in afara taramului jocurilor mentale. Cand ajungi in punctul de a respira cu adevarat profund tot ceea ce priveste o situatie, mai ales acea parte care nu-ti place, schimbarile incep sa apara.
Iata unde este punctul:primul lucru de schimbat in realitate esti tu. Daca crezi ca doar celalalt are nevoie sa vada lumina, atunci acest mesaj probabil nu este pentru tine, dar daca esti pregatit sa faci ceva pentru a intrupa iluminarea personala, atunci continua .
Cand am inceput sa respir tot ceea ce-mi facea mult rau, tot ce uram in acea situatie si toata iritarea pe care o simteam fata de ceilalti, am inceput sa vad unele dinamici mai profunde si foarte vechi. Am descoperit ca adevarata problema era ceva total diferit de ceea ce gandeam eu a fi. Am descoperit ca ,de fapt, nimeni nu are nevoie sa fie salvat. Am descoperit ca totul era legat de iluminarea mea personala. Am descoperit ca o inima franta, poate fi un activator, mai degraba pentru intoarcerea mea acasa, decat un motiv de a scoate lanternele, furcile si sabia ingerului pazitor. In realitate, am descoperi ca „a respira pana la fund” este o frumoasa si mare scuturatura pentru gratie.
A respira –indiferent despre ce ar fi vorba - insemana ca accepti viata exact cum este in acest moment. Este vorba de a ridica piciorul de pe frana rezistentei si astfel lucrurile incep sa se transforme.
„A respira profund (pana la capat)” inseamna ca alegi increderea , dar este o incredere care a trecut dincolo de conceptul mental pentru a deveni o veritabila experienta, traita.
„A respira profund ” insemana ca armonia ta personala, integritatea si iubirea pe care o ai pentru tine insuti sunt foarte importante si ca esti pregatit sa ai incredere si in divinul prezent in toti ceilalti.
A respira profund ” insemana ca esti dispus sa te eliberezi de tot si toti, astfel iti oferi posibilitatea de a fi liber.
Vedeti, in voi este magia. Nu reusesc prea bine sa explic in cuvinte, dar este o magie care topeste barierele interioare, care distileaza durerea cea mai profunda in intelepciune si frustrarile cele mai dure in gratie. Cand respirati pana la capat oferiti durerea voastra flacarii transfiguratoare din centul vostru. Ceea ce se intampla depaseste orice cuvinte, dar puteti simti efectele.
Amintiti-va ca rezultatele ar putea sa nu corespunda sperantelor voastre actuale sau asteptarilor, pentru ca acestea vin din scopurile ascunse ale sinelui uman. A respira pana la capat inseamna ca sunteti dispusi sa depasiti aceste scopuri ascunse pentru a trece la increderea totala si absoluta.
Cand am respirat aceasta si alte situatii lucrurile s-au schimbat. Am revenit la cunoastrea ca nu exista victime, nici chiar acelea care par a fi total lipsite de putere. Desi lucrurile s-au rezolvat intr-un mod diferit decat speram, inauntrul meu este o pace care depaseste orice intelegere si nu as schimba-o pentru nimic in lume. Este acolo si pentru voi.
Cineva a fost detestabil si v-a ranit? Respirati in voi furia.
Sunteti preocupati de ceea ce se va intampla? Respirati in voi frica.
Lipsa banilor va inebuneste? Respirati in voi frica care va incearca.
Va simtiti rau, corpul va doare? Respirati in voi durerea.
Energiile sunt prea intense? Lasati-le sa va umple.
Lumea va face sa inebuniti? Respirati totul in voi.
Va sugerez sa nu va lasati distrasi de tentativa de a intelege cum functioneaza.
Ca umani, noi avem tendinta de a gandi ca a accepta ceva inseamna ca acel ceva va ramane cu noi si ca a rezistenta il tine departe. In realitate rezistenta mentine totul in realitatea noastra, in timp ce acceptarea permite sa se transforme.Respirati-l inauntru si acceptarea nu va mai fi un joc mental. A respira ceva in voi este real. Va deschide. De aici incepe magia, si transformarea voastra care apoi va transforma lumea voastra.
Incepeti a vedea imaginea care se extinde, vedeti dincolo de aparente si vedeti ceea ce se intampla cu adevarat si recunoasteti prietenii vostri ingerii care s-au travestit in oameni. In realitate, a respira totul inauntrul vostru inseamna sa eliberezi, pentru ca nu va mai sta in fata spunand „Priveste! Oh, cat imi displace!” Cand il respirati inauntru, aceasta indeparteaza structura care mentine acel lucru in realitatea voastra. A-l respira profund in interiorul vostru poate fi butonul „decreaza” pe care mereu am dorit sa-l avem.
Oh, un ultim avertisment: cand eliberati lucrurile si simtiti ca se schimba, nu mai adunati ceea ce nu vreti cu adevarat sa continuati sa purtati in spate. Durerea si drama devin adevarate obisnuinte si la inceput, fara ele, s-ar putea sa va simtiti putin singuri. Iata, respirati totul pana la capat si apoi fiti foarte constienti de ce exprimati in timp ce expirati, pentru ca este ceea ce voi veti (re)crea.
Inspirati....
Expirati...
Inspirati..."

joi, 12 iunie 2014

marți, 10 iunie 2014

luni, 9 iunie 2014

Ca şi cum...

„Ca şi cum ar ninge cu pietre
peste zăpada vieţii mele.
Ca şi cum ar ninge
cu natura lucrurilor pe sufletul meu.
Atât de depărtată mi-ai părut trecând
din cer şi orizont un punct.
Tu, despletito,
tu, niciodato de împreună cu tine,
tu, mai singuro decât vederea ochilor mei.
Ca şi cum
mi-ar ninge cu pietre
peste zăpada vieţii mele,
ca şi cum
despletito, despletito, despletito!”


duminică, 8 iunie 2014

Părintele Sofian Boghiu, din predica la Praznicul Pogorârii Sfântului Duh



"Înainte de înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a poruncit ucenicilor Săi să nu se despartă de Ierusalim, ci să aştepte împlinirea făgăduinţei Tatălui ceresc, adică primirea Duhului Sfânt. Făgăduinţa s-a împlinit în Duminica Cincizecimii, când, într-adevăr, S-a coborât Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli "ca o suflare" de vânt şi a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescarii simpli şi fricoşi, de până atunci, cei mai devotaţi Apostoli şi cei mai neînfricaţi misionari, cum n-a mai avut lumea niciodată. În Simbolul credinţei noastre creştine noi mărturisim despre Sfântul Duh că El este "Domnul de-viaţă-Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci". El este veşnic. Deci, este fără început şi fără sfârşit, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.”

vineri, 6 iunie 2014

Emil Cioran

“Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas. 
Cand te-am urat nu te-am putut uita. 
Te-am blestemat, ca sa te suport, te-am refuzat, ca sa te schimbi, te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zambit, am fost trist si nu m-ai mangaiat. 
Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. 
Desert ai fost rugamintilor mele. 
Ucis-am in gand intaia clipa a vietii si fulgerat-am inceputurile tale, seceta in fructe, uscaciune in flori si secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. 
Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el si nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati. 
Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare. 
Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.”

– Cartea amagirilor

joi, 5 iunie 2014

miercuri, 4 iunie 2014

citat din Goethe



Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... 

De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... 

De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... 

Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... 

Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...


marți, 3 iunie 2014

Paulo Coelho

“Dintre toate posibilitățile pe care le-a găsit omul ca să-și facă rău sieși, cea mai rea a fost Dragostea. Suferim mereu pentru cineva care nu ne iubește, pentru cineva care ne-a părăsit, pentru cineva care nu vrea să ne părăsească. Dacă nu suntem căsătoriți înseamnă că nu ne iubește nimeni, dacă suntem căsătoriți – transformăm căsătoria în sclavie.
Când renunțăm la vise și ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă de liniște. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru și ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte și putrezite fac aerul imposibil de respirat și ajungem să ne dorim moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini.
Voința de a crede că viața e un miracol ne permite să asistăm la miracole, nu așa-numitele “ritualuri secrete” sau “ordine inițiatice”. Hotărârea omului de a-și împlini destinul îl face pe om să fie adevărat, nu teoriile pe care el le dezvoltă pe seama misterului existenței.
Totul este permis, în afară de întreruperea unei manifestări a iubirii.”



 Jurnalul unui mag (1987)

duminică, 1 iunie 2014

de la Osho citire...


"Ceea ce rostesc eu poate sa nu reprezinte ceea ce vreau sa spun, iar ceea ce vreau sa spun poate sa nu fie ceea ce este rostit...asadar nu confundati spusele mele cu mesajul meu.
Cititi mereu printre randuri, urmariti intotdeauna nu ceea ce s-a spus, ci ceea ce a fost indicat.
Exista lucruri care nu pot fi spuse, dar pot fi aratate, indicate.
Tot ceea ce este profund si tot ceea ce este fundamental poate fi doar aratat, niciodata rostit.
Iar eu spun lucruri care nu pot fi spuse, prin urmare nu va agatati de cuvintele mele.
Dati intotdeauna cuvintele deoparte, ca si cum ar fi nesemnificative, si patrundeti adanc, cautand intelesul fara de cuvinte, intelesul tacut...
Acesta se afla intotdeauna acolo...in spatele cuvintelor."