.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

joi, 30 mai 2013

O partida de sah...


"Complet si anticomplet, labirint de linii posibile, o urzeala de descurcat, conspiratii fara cuvant. 
Creierul meu ameteste, nu exista aici nici un drum sigur.
Atac esuat, posibile aparari, flux si reflux - daca-i asa, atunci insa, dincoace asta; combinatii vadindu-se in reteaua gandirii, abia-ntrezarite.
Dincolo de orice calcule, roaga-te sa fii izbavit de cel rau.
Zaboveste; muta apoi pionul in fata, si asteapta."
 
( Peter Jay )
- pictura: Gyuri Lohmuller

miercuri, 29 mai 2013

tarziu...




"Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit.
Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe.
Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat.
M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele.
Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta."

Sf. Augustin

- miercurea fara cuvinte ( 92 )

 
- initiativa : http://vis-si-realitate-2

marți, 28 mai 2013

sa ascultam...

“Valurile oceanului au frecvența de aproximativ 12 cicluri pe minut.
Și… 12 cicluri pe minut este de asemenea frecvența aproximativa in care omul respira in timpul somnului.
Există o profunda rezonanta cu a fi în stare de repaus.”
 
” Cantecele pasarilor sunt sunete pe care majoritatea oamenilor le găsesc liniștitoare.
Există un motiv pentru asta.
Timp de sute de mii de ani am învățat că atunci când păsările cântă, lucrurile sunt sigure.
Când se opresc este cazul sa fii îngrijorat.
Recomand 5 minute de ascultat pasarile, zilnic, dar nu exista doze maxime.”
 
 
de Julian Treasure

sâmbătă, 25 mai 2013

Un lung dialog de dragoste, in aceasta carare...



 
 
 

S-a asezat floare langa floare, sa-mi fereasca pasul de colbul ce-si cere dreptul la lupta.
In definitiv, viata coteste acolo unde nici nu te astepti.
Doar...inainte!

vineri, 24 mai 2013

dragostea altuia...


"Nici un alt om nu știe nimic despre dragostea altuia. Este întotdeauna un alt miracol sau un alt blestem,și fiecare om este destinat să și-l poarte singur, fără putință de evadare, fără nădejdea unei destăinuiri care să comunice cu adevărat substanța. Zadarnice sunt toate confesiunile în dragoste; chiar dacă e mărturisită, rămâne neînțeleasă celuilalt, fiecare o traduce prin experiența lui, și deci nimeni nu o poate judeca."


Mircea Eliade

joi, 23 mai 2013

MerKaBah – "vehicul" de teleportare spaţiu - timp


"Geometria sacră ne oferă o înţelegere mai vastă a universului şi a adevărurilor simple de lângă noi, având ca scop expansiunea conştiinţei şi deschiderea inimii spre lumină.
Formele geometrice sacre nu stagnează niciodată, ci se află în continuă schimbare, de la o formă geometrică la alta, având o anumită viteză sau frecvenţă, după caz.
Merkabah – vehicul de teleportare spaţiu-timp
Cuvântul Merkabah este alcătuit din trei silabe:
Mer – înseamnă lumina care se roteşte în ea însăşi
Ka – înseamnă spirit
Bah – înseamnă corp uman
Merkabah este un cuvânt folosit în egipteana veche şi este tradus „ascensiunea ce duce corpul şi spiritul dintr-o lume în alta.”

Merkabah este un câmp de energie cristalină ce este alcătuit din forme ale geometriei sacre ce aliniază mintea, corpul şi inima. Acest câmp se extinde în jurul corpului uman la circa cincisprezece metri şi se roteşte în jurul trupului cu viteza luminii.
În cazul persoanelor cu o credinţă mai slabă, acest câmp este încetinit sau a încetat să se mai rotească.
Când acest câmp este reactivat şi are o rotaţie normală, se poate numi câmp Merkabah. El seamănă cu structura unei galaxii.
Acest câmp este un puternic instrument de vindecare şi de protecţie. El pune în bună funcţionare şi echilibru cele două părţi ale creierului uman, ceea ce duce la întărirea nivelului fizic, emoţional şi mental.
 Merkabah are ca scop conectarea cu Sinele nostru Superior şi ne susţine în creşterea noastră personală. El poate fi folosit pentru teleportare în alte dimensiuni."

(Maria Cristina Stroiny)


duminică, 19 mai 2013

Maria Nazionale



”Tu iarasi plangi dar de ce nu vrei sa-l lasi
Tu esti o proasta, o cretina, tu esti prea indragostita
De cate ori l-ai asteptat dar el nu se intorcea nici macar noaptea
Nu observi ca el se comporta cu tine de parca ai fi o palarie
El schimba patul in fiecare noapte, cate coarne ti-a pus
Nu ii pasa ca tii rau, el nu vede ce ti-a facut
E arogant si brutal, e un infim si un nemernic
E surd si nu te aude, el nu are nici un sentiment

Dar este omul pe care il iubesc…
El ti-a luat si ochii, ai orbit din cauza lui
Nu simt puterea de a-l pierde
Ti-a pironit mainile si picioarele, traiesti legata in lanturi
Toata fiinta mea il iubeste
Te-a distrus moral, el nu are inima
Pentru ca este esenta vietii
Ca o ciocolata dulce te-a mancat
Il iubesc teribil
Mereu te neglijeaza privind fotbal la televizor
E ca un foc ce ma face sa ard
Te aprinde si te arunca ca pe o tigara
Il iubesc din cap pana in picioare
Cate seri l-ai asteptat
Eu nu vreau sa ma sting
Dar de ce inca te mai tii de acest om fara inima… de ce?

Proasto, ce mai astepti, lasa-l
Dar il iubesc
Este un ticalos
Sunt indragostita
Uie el acum e cu aceea
Si eu il iert
Si apoi se va intoarce in patul tau
Dar il iubesc
El vine, face dragoste si pleaca
Sunt indragostita
Fuge pentru ca are cu ce se ocupa
Si eu il iert
El pleaca, iar tu il chemi pana la ultima rasuflare

Ti-a stins toata lumina, ti-a furat semnul crucii
Cand tu vorbesti el nu te aude, nu iti spune complimente
Nu iti face daruri pentru ca e prea materialist
Nu cruta nici o fata e numai o bucata de gunoi

Dar este omul pe care il iubesc
Stai tot timpul neglijata si tot timpul il ingrijesti
Nu simt puterea de a-l pierde
Nu vrei sa asculti ratiunea, esti proasta si nu intelegi nimic
Il iubesc din cap pana in picioare
Tu dai atatea sentimente si ramai cu nimic
Si eu nu vreau sa ma sting
Totul e ca la razboi si te va baga in pamant… de ce?

Proasto, ce mai astepti, lasa-l
Dar il iubesc
Este un ticalos
Sunt indragostita
Uie el acum e cu aceea
Si eu il iert
Si apoi se va intoarce in patul tau
Dar il iubesc
El vine, face dragoste si pleaca
Sunt indragostita
Fuge pentru ca are cu ce se ocupa
Si eu il iert
El pleaca, iar tu il chemi pana la ultima rasuflare

Tu iarasi plangi dar de ce nu vrei sa-l lasi
Tu esti o proasta, o cretina, tu esti prea indragostita
De cate ori l-ai asteptat dar el nu se intorcea nici macar noaptea
Nu observi ca el se comporta cu tine de parca ai fi o palarie
El schimba patul in fiecare noapte, cate coarne ti-a pus
Nu ii pasa ca tii rau, el nu vede ce ti-a facut”

joi, 16 mai 2013

Liviu Rebreanu - "Marturisire"


"Mulţi cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau….n-am nevoie de dânsa…
Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii!
De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal!
Aş vrea să sufăr, aş vrea să scrâşnesc din dinţi, să-mi smulg părul şi să adorm cu genele muiate în lacrimi!
Astfel, cel puţin, aş şti că trăiesc, aş înţelege, poate, ce înseamnă a iubi…
Dar zilele trec, veşnic aceleaşi, searbede şi plictisitoare, şi viaţa mea se scurge întocmai ca viaţa unei gâze netrebnice….
Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri.
Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă şi apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost nişte visuri pe care le uiţi îndată ce te-ai deşteptat din somn”…
O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!…
Astăzi însă ştiu şi înţeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată…
Cei mândri îşi închipuiesc că nu au trebuinţă de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârşit, că şi în iubire succesul e tot.
Dorinţele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulţumite, da…dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.
Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa.
În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată.
Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire.
Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea.
Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cu mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu.
Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul.
Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna!
Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor….
Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit!
Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi.
Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte “a fi iubit”.
Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire.
Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea.
Iţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.
Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea.
Poezia, zic unii, a falsificat iubirea.
Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu şi firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oameni care, şi altmintrelea, erau cam porniţi spre nebunie, a făcut gurmanzi din oameni care până atunci erau înfometaţi.
Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit.
Pentru ca artistul să înţeleagă poezia cea mare a suferinţei trebuie mai întâi să fi fost îndrăgostit.
Nu poeţii au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeţi!
Iar eu, care citesc bucuros în stele şi-mi fac o plăcere dintru a aşterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat.
Cel ce pricepe viaţa stelelor pricepe şi iubirea omenească!
Iubirea nu cunoaşte cuvintele credincios şi necredincios.
Iubeşti pe altul, va să zică eu nu te iubesc: acesta nu e cântecul iubirii.
Omul îndrăgostit nu zice niciodată: m-ai înşelat.
Iubirea nu-ţi cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora.
Iubirea nu-ţi scormoneşte trecutul şi nu-ţi cercetează prezentul.
Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei.
Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca şi suferinţa, ca şi iubirea.
Iubeşti, suferi, trăieşti: iată troiţa iubirii.
Sărutările îţi alină setea, dar lacrimile îţi trezesc în suflet doruri mari, istovitoare şi dragi, pe care nu ţi le pot alina nici sărutările.
Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veşnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veşnic al lacrimilor.
O bobiţă de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare şi mai preţioasă decât sărutările şi îmbrăţişările tuturor femeilor din lume…
O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul.
Toate suferinţele sunt deşarte! îţi şopteşte un glas dinlăuntru.
Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deşertăciuni mari, nimicuri pline de durere…
Şi totuşi, pentru aceste nimicuri deşarte, pentru aceste deşertăciuni nepătrunse aş fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aş fi în stare să-mi dau chiar viaţa…
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deşertăciunile lumeşti, am ales pe cea mai frumoasă, care e cea mai frumoasă fiindcă e cea mai deşartă din toate."

salcia argintie


„Cine este adevărul?”

 
 
 
"Nu trebuie să întrebăm ce este adevărul, ci cine este adevărul.
Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns.
Hristos nu a vrut să răspundă la o întrebare greşită.
Dacă Pilat ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns.
„Eu sunt adevărul,” i-ar fi zis Hristos.
I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”
Adevărul e ipostatic, nu impersonal.
Adevărul e Dumnezeu, nu un lucru.
Adevărul este Acela, nu acel.
Acela e adevărul, care este întotdeauna acelaşi, nu acel ce se schimbă neîncetat.
Adevărul este Dumnezeu cel în trei ipostasuri, întotdeauna acelaşi, neschimbat, nepieritor, de sine stătător, de necuprins, de nebiruit; Alfa şi Omega a tot ce viază; începutul şi sfârşitul a toată zidirea; vatra luminii nestinse; leagănul vieţii; izvorul înţelegerii şi al înţelepciunii; adâncul nesfârşit al nebiruitei puteri; înălţimea dragostei neînvinse, duh ce însufleţeşte toate; cuvânt ce toate le zideşte; bucurie ce întrece cântarea; pace ce întrece înţelegerea; iscusinţă ce întrece toată închipuirea; Artistul care pe furnici, pe albine, pe păsări şi pe oameni îi învaţă artă.
Dumnezeu e adevărul, fraţilor.
Dumnezeu, nu un lucru.
Cea mai însemnată deosebire dintre păgânism şi Creştinism este felul cum pun întrebarea despre adevăr.
Păgânismul, şi cel vechi, şi cel nou, întreabă precum Pilát: „Ce este adevărul?”
Creştinismul întreabă: „Cine este adevărul?”
Păgânii răspundeau, şi încă răspund: „Adevărul este materia primă a tuturor lucrurilor, ori aer, ori apă, ori foc, ori pământ, ori eter, ori număr, ori electricitate.”
Creştinii răspundeau: „Hristos este Adevărul. Dumnezeu este adevăr, nu lucrul.”
Adevărul nu se poate afla în cele zidite, ci în Ziditor.
Adevărul nu va fi descoperit de cele zidite, dacă nu îl descoperă Ziditorul.
Însă, auziţi şi vă bucuraţi, popoare ale pământului: Ziditorul ne-a descoperit adevărul, s-a arătat în trup, ca adevăr întrupat.
Le-a spus oamenilor taine negrăite, a săvârşit fapte nemaiauzite, a biruit vrăjmaşi de nebiruit, a dăruit credincioşilor comori cereşti, nespus de bogate în toate cele ce pofteşte inima.
Cine este, oare, acela? întreabă ereticii Apuseni, păgânizaţi.
El este Cel pe care voi l-aţi respins.
El este Cel pe care l-aţi întrebat: „Ce este adevărul?” Şi pentru că El a tăcut şi nu v-a răspuns nimic, v-aţi luat după filosofii voştri ghicitori, care v-au gâdilat urechile de îndată ce acestea au început să vă mănânce.
El este Cel care a spus: "Eu spre aceasta m-am născut şi spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr." /Io. 18:37/
El este blândul şi Atotputernicul nostru Hristos cel dreptslăvitor, tare în milostenie şi bland în smerenie, pe care l-au respins păgânii cei vechi şi cei noi – cei ce caută adevărul în lucruri, nu în Ziditor."
 
( Sf. Nicolae Velimirovici )

marți, 14 mai 2013

"albastrul este o culoare potrivita disparitiei"

 
 
 
- pictura : Nadja Mischkevitch 

in lumea ideilor

 
Nichita Stănescu era obsedat de nivelurile succesive de existenţă.
Să vă dau un exemplu: frunza o vedea ca făcând parte din nivelul copacului, apoi copacul, din cel al naturii, şi tot aşa, până la un nivel superior abstract.
Ei bine, lupul, pentru Nichita Stănescu, reprezenta tocmai un astfel de nivel de existenţă superior, al lumii ideilor.
De altfel, când Nichita Stănescu spunea că suntem "cuprinşi de lupi", se referea la apartenenţa noastră la astfel de lumi.
Acum, mai departe, lupii care îşi muşcă cozile într-un cerc sunt o reprezentare a unei ierarhii de abstracţiuni în care suntem şi noi prinşi.
Mai mult, prin faptul că ierarhia e închisă, ea nu este o scară, ci un cerc, o scară care se închide şi circulă în ea însăşi, aceasta simbolizează totalitatea, întregul.
Asta înseamnă desenul: un tot care circulă prin el însuşi”.
 
( Corin Braga )

impersonala




vineri, 10 mai 2013

...citesc "Calugarul Negru" de Serban Tomsa

 
 
*O prima impresie dupa 100 de pagini...
 
- INSTINCTELE-s exacerbate, IDEILE curg in fraze de la "periferie" la "centru" si, invers.
Relatia dintre o lume si-nca o lume ( ...si poate inca una! ), face necesara stabilirea unor REGULI, pentru a accepta "ceva"ul care converge spre noi.
Nu exista opozitie pentru nimic - nici pentru instincte, nici pentru idei...EXISTENTA inseamna, sa lasi sa ti se-ntample...orice!
 
*Aproape ...l-am terminat de citit:
 
- E ...suprarealista ...tre sa fac ceva concesii ca sa trec de uratenia luata in deaproape si, departand punctul de vedere sa realizez ca asa e viata ...urata in detalii si minunata cand te ridici la ceruri.
 
- "Ni Ma" e precum o intruziune ...la rascruce de cateva dimensiuni: a timpului, mentalului si cruda lume dominata de instincte, ambitii si nebunie.

marți, 7 mai 2013

Păstrează-mă ca pe o taină ...


''Atunci când aurul este în pământ, tuturor le place si îl caută.
După ce el este asezat ca o coroană pe capul unui om, întunericul invidiei si urii îi umbreste strălucirea.
Preschimbă-mă în aur tăinuit, în cea mai ascunsă comoara a Ta, astfel ca nimeni să nu mă poată afla înafară de Tine.
Fiindcă atâta vreme cât Tu mă cunosti eu sunt cunoscut.
Atâta vreme cât oamenii mă cunosc, numele meu este sub îndoială.
Păstrează-mă ca pe o taină pe care invidia să nu o poată descoperi.
Fii mai întelept decât mine si nu mă descoperi nimănui.
Cu adevărat, eu Te-am avut ca pe taina cea mai de pret, descoperindu-te lumii, dar lumea m-a batjocorit.
Căci invidia batjocoreste atunci când ea nu poate pune mâna pe ceea ce invidiază.''
 
( Sf. Nicolae Velimirovici )
- foto: Daisuke Yokota
 

Constantin Noica - Primul poem filozofic


criza n teme...in luna mai !


Marin Sorescu - Ceva ca rugăciunea

 

"Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

...
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine."



- versuri: M. Sorescu
- pictura: Toshiyuki Enoki


sâmbătă, 4 mai 2013

sambata Pastelui

 
"...incheierea unui ciclu al mortii si sacrificiului, si inaugurarea renasterii, invierii si a revigorarii sperantei si implinirii intru Dumnezeu."

joi, 2 mai 2013

“Acest pahar este Legea cea Noua, întru sângele Meu, care se varsa pentru voi” (Luca 22,20).



umbland...de flori de cuc

video

Nichita Stanescu - "Înapoierea cheii"

 
 "Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor
să pot să nu-mi mai fie dor
de tine."
 
Image - NASA Remix

miercuri, 1 mai 2013

Rugaciunea lui Bodhisattva




"Singur, in prezenta celorlalti, merg prin visul treaz al vietii.
Ceilalti ma vad.
Dupa o singura privire prin care ma recunosc, se indeparteaza, caci ei au uitat.
Impreuna calatorim prin visul treaz al vietii.
Fie ca limpezimea viziunii mele sa va indrume viata intru armonie, caci eu sunt parte din voi.
Fie ca ceea ce fac sa va reaminteasca de Dumnezeul dinlauntrul vostru - actiunea mea este actiunea voastra.
Fie ca respiratia mea sa devina respiratia care va umple corpul de viata.
Fie ca sufletul meu sa devina hrana cu care sa va hranesc si sa va inviorez.
Fie ca vorbele din gura mea, sa-si gaseasca un loc al adevarului in inima voastra.
Lacrimile mele sa devina apa pentru buzele voastre.
Ingaduiti ca iubirea mea sa va vindece corpul de suferinta vietii.
Fie ca in starea in care sunteti complet vindecati sa va reamintiti de cel mai pretios dar: natura voastra Divina.
Fie ca prin timpul petrecut impreuna cu mine, sa va cunoasteti pe voi insiva.
In aceasta cunoastere, fie ca voi sa va gasiti adevarata casa: pe Dumnezeul vostru launtric."
 
( Bodhisattva - acela care renunta la extazul din ceruri pentru a se dedica iluminarii celorlalti.)
 

- miercurea fara cuvinte ( 88 ) : "MANA MAICII DOMNULUI "

 
 
 
 
- initiativa : http://vis-si-realitate-2