.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




joi, 28 februarie 2013

miercuri, 27 februarie 2013

- miercurea fara cuvinte ( 80 )

 
 
 
 

- pictura:  Meng Xiangshub

- initiativa : http://vis-si-realitate-2

duminică, 24 februarie 2013

sâmbătă, 23 februarie 2013

Despre părul femeii și puterea lui ascunsă

 
 
"...părul, din cele mai vechi timpuri a fost nu doar un atu și o componentă de bază a frumuseții feminine, ci și o sursă și un indicator al niveluliui de energie vitală și forță interioară a unei femei.
Părul era tratat cu o atenție și o dragoste deosebită la toate popoarele lumii.
Orice femeie era învățată din fragedă copilărie că părul ei reprezintă o adevărată comoară.
De exemplu, cu ajutorul  părului lung se atrăgea sporul casei, se putea vindeca un copil sau fermeca un bărbat!… :)
Cu timpul, cunoașterea mistică despre puterera părului uman a fost aproape în întregime pierdută.
În zilele noastre nici o femeie nu-i mai dăruiește bărbatului iubit o șuviță din părul ei, pentru ca acesta să o poarte în dreptul inimii, amintindu-și  de iubită, atunci când distanța îi desparte, nu mai face pendul din inelul de căsătorie atârnat de un fir de păr, atunci când vrea să afle răspunsuri despre cei dragi și nu-și mai alege peria sau pieptenele de păr cu aceeași grijă, cu care o făceau altădată străbunicile noastre .
Totuși, la nivel intuitiv, orice femeie știe și simte în adâncul ființei sale, cât de important este părul ei.
Și aici nu e vorba doar de frumusețe.
Firele de păr sunt un fel de “antene” naturale ale organismului nostru, prin care circulă energii vitale atât înspre corp, cât și dinspre el.
Părul poate povesti despre noi multe – cât de bine ne simțim, în ce stare sunt organele noastre interne , cum funcționează sistemul  hormonal – detaliu extrem de important pentru buna funcționalitate a corpului feminin.
Părul arată și nivelul nostru de feminitate, fiind o sursă de conectare la energia Universului de tip Yin.
Orice schimbare suferă părul nostru de-a lungul timpului, aceasta  va modifica într-un mod subtil și nevăzut și cursul destinului nostru ca și femei.
De aceea un coafor profesionist și cu experiență  ne va sfătui  întotdeauna – dacă vrem schimbări rapide în viața noastră, să începem prin a ne schimba tunsoarea, coafura sau măcar culoarea părului.
A tăia părul întotdeauna va avea semnificația de a face un pas în direcția unei schimbări importante în viața noastră.
Este un fel de semnal către Univers că sufletul nostru dorește o schimbare.
În vechime își tăiau părul de bunăvoie doar persoanele , aflate într-o situație extremă de boală sau stres, urmând sfatul din Vechiul Testament de a se dezice de păr , aruncând pe el tot răul, de a se curăța de păcat și a renaște spiritual.
De exemplu, femeile captive în război îşi rădeau capul pentru purificare, de asemenea şi leproşii (Levitic 14:8).
Altfel, părul unei femei niciodată nu se tundea scurt, deoarece la nivel subtil ar fi fost echivalent cu deconectarea acesteia de la sursa de energie vitală.
Din punct de vedere energetic, situația e neschimbată și în zilele noastre. 
O femeie care optează pentru o tunsoare scurtă, într-un fel sau altul, își afectează una din sursele de vitalitate – este important să știm acvest lucru.
Lungimea ideală a părului feminin este până în dreptul vertebrei T10 (trebuie să acopere sternul și omoplații).
Pentru o femeie un păr  îngrijit mai reflectă și “ordinea” din capul ei.
De aceea nu sunt deloc întâmplătoare vechile ritualuri, prin care aceasta  își peria îndelung și minuțios părul înainte de culcare, îndepărtând cu ajutorul pieptenului sau al periei orice energie sau emoție negativă, acumulată de-a lungul zilei, relaxându-și în acest fel trupul, mintea și sufletul.
Nu mai e nevoie să demonstrez nimănui, sper, cât de important este pentru o femeie să atingă starea de relaxare după o zi grea, indiferent dacă se pregătește pentru somn, pentru meditație și rugăciune,  sau pentru a face dragoste cu soțul ei.
Din mamă în fiică se transmitea odinioară obiceiul de a purta părul cât mai lung cu putință.
Având grijă de acesta, femeia îndeplinea o asceză și toate problemele ei, eliminate prin firele de păr, puteau fi astfel îndepărtate.
Pe când, tăindu-și părul scurt, ea își lasa captive toate problemele în interior.
Hindușii considerau că părul este lăcașul energiei feminine Shakti. De aceea nimănui nu îi era permis să atingă părul unei femei, cu excepția soțului și a tatălui acesteia.
Și dacii, și slavii, dar si majoritatea popoarelor nordului aveau aceleași reguli nescrise, atunci când venea vorba despre păr. Simbolul frumuseții și al sănătății feminine era reprezentat de cosița lungă, strălucitoare, împletită în trei, de grosimea încheieturii.
Femeile măritate erau învățate, că toată energia și bunăstarea căminului este depozitată în părul lor.
Nu întâmplător, în timpul invaziilor, barbarii căutau să o captureze mai întâi pe soția conducătorului advers și să-i taie părul, într-un ritual menit să-l sece de puteri pe soțul ei, ba chiar și întreaga cetate sau ținut pe care acesta, împreună cu consoarta, le stăpânea.
Tot tradiția de mii de ani la mai multe popoare ale lumii cere ca fetițele să poarte de mici părul împletit într-o singură coadă, din 3 șuvițe, ceea ce semnifica  unirea trupului, minții și a spiritului într-un tot întreg.
Cosița urma linia coloanei vertebrale, considerându-se că toate puterile Cerești benefice, coborâte prin părul copilei se transferă către coloană, umplând  corpul, mintea și spiritul acesteia de o energie vitală de origine divină,  pregătind-o pentru viitoarea ei  misiune de soție și mamă.
Înainte de măritiș, părul fetei se despletea și se reîmpletea în două cosițe.
Una era pentru a rămâne conectată la puterea și glasul Lui Dumnezeu și a neamului propriu, cealaltă – pentru a auzi vocea neamului celui ursit,  împărțind soarta cu el, susținându-l din punct de vedere energetic.
În timpul sarcinii, femeia acumula prin păr  forțe suplimentare, de data asta nu pentru soț, ci pentru ea și viitorul copil.
Cu atât mai drastică era interdicția de a scurta părul în timpul gravidității – pentru a nu-l priva de susținere energetică pe copilul încă nenăscut.
 Părul femeilor măritate, spre deosebire de cel al fetelor tinere, era întotdeauna acoperit – pentru ca puterea lui să fie canalizată doar către familie, dar şi pentru a nu aduce în casă invidia străină, răutatea și alte energii negative din exterior.
Foarte rar o femeie se încumeta să poarte părul despletit într-un loc public, deoarece se considera să o astfel e risipire a energiei  personale nu poate rămâne fără consecințe.
Majoritatea femeilor erau foarte atente la acest aspect – şi anume, de a-şi păstra la nivel optim încărcătura energetică, specific feminină.
Mai mult de atât, purtatul părului la vedere era o considerat o declarație nerostită a femeii de disponibilitate sexuala.
Pentru o femeie măritată așadar, era o mare rușine să fie văzută în public cu părul descoperit și despletit, ea putând fi catalogată drept ușuratică. 
Doar în fața soțului  femeia își desfăcea părul, permițându-i acestuia să se conecteze la sursa ei tainică de energie și feminitate. În restul timpului părul era strâns în coc sau împletit.
La fel cum misiunea dintotdeauna a bărbatului este  de a-și proteja familia de orice agresiune fizică exterioară – tot așa misiunea spirituală a femeii (aflată în sfera ocultului, neputând  fi văzută cu ochiul liber sau pipăită cu mâinile) – este dintotdeauna de a proteja casa și pe cei dragi de orice agresiune energetică, de priviri nedorite și ostile, de orice necazuri, intrate accidental sau intenționat în căminul conjugal.
Mai exista o categorie specială de femei, care puteau purta părul despletit fără să fie judecate pentru asta – acestea erau dansatoarele ritualice, preotesele, heterele – pe scurt, femeile cu inițieri şi funcţii speciale, care își foloseau podoaba capilară ca pe un insrtrument de lucru și de influență a persoanelor sau evenimentelor, lor însă nefiindu-le permis să aibă o familie.
Dar acestea cunoșteau și ritualuri speciale de curățare, după ce apăreau în fața mulțimilor cu părul lăsat liber.
Preotesele din templele  Afroditei purtau de asemenea, părul foarte lung.
Se considera că acesta le ajută să nu se epuizeze din punct de vedere energetic, în timpul apropierii fizice de un bărbat, restabilindu-le rapid balanța interioară.
O altă categorie de femei, care purtau părul lung și despletit erau vrăjitoarele și doftoroaicele (vindecătoarele). 
Motivul era conectarea cât mai puternică la energiile stihiilor (elementali), cu care acestea lucrau. 
La începutul oricărui ritual de invocare acestea se roteau îndelung, cu brațele ridicate în sus, cu părul despletit, formând astfel un vortex energretic, prin care se puteau conecta la forțele Naturii.
Bineînțeles că multe dintre femeile contemporane, veșnic grăbite și având cu totul alte valori și etaloane decât stră-străbunicile lor, vor considera majoritatea obiceiurilor mai sus menționate drept simple superstiții, depăşite şi inutile .
Totuși, nu vă grăbiţi cu concluziile.
Dacă simțiți că sufletul vă rezonează măcar cu o mică parte din cele citite, încercați, măcar pentru o perioadă limitată de timp, în calitate  de experiment,  să țineți cont de câteva sugestii (vă asigur, că nu veți regreta!  :)  )
 
- Nu vă tundeţi niciodată înaintea unor evenimente importante din viața voastră, pentru a nu modifica cursul lor;
- Monitorizaţi în permanență starea părului vostru, alocând timp măcar o dată pe zi, de preferat seara, unei perieri  temeinice, fără grabă.
În timpul pieptănatului puteţi și chiar trebuie să rostiţi mental afirmații pozitive cu privire la viitor, sau vă puteţi ruga.
- Din timp în timp prindeţi-vă părul în coadă sau împletiţi-l.
Măcar în zilele când aveţi nevoie de energie suplimentară.
Este foarte util să vă prindeţi sau să vă acoperiţi părul atunci când mergeţi în locuri aglomerate și încărcate negativ dpdv energetic – în piețe, în mari centre comerciale, dar mai ales la spital sau la cimitir.
- Se considera că părul strâns într-un coc „jos” dezvoltă  două virtuți  importante pentru o femeie – smerenia și ascultarea.
O „coadă de cal” sau un coc prinse în creștet îi conferă rezistență fizică și psihică, sporindu-i puterile.
- Atunci când părul cade este foarte important și chiar necesar să lucrăm cu Neamul, cu arborele genealogic, conștientizând problemele și blocajele pe acest subiect.
Pentru că una din funcțiile subtile ale părului este să ne hrănească și cu energiile neamului.
Pentru o femeie căderea părului indică de cele mai multe ori probleme nerezolvate cu bărbații din neam – cu frații, fiii, bunicii, soțul  sau cu tatăl.
- Să vă purtaţi cu părul vostru și să-l îngrijiţi, ca și cum acesta ar fi un Dar neprețuit, ce v-a fost transmis de către strămoși și care trebuie păstrat și transmis intact mai departe.
- Să țineţi minte, că regenerându-vă părul și protejându-l permanent,  atrageți sporul și abundența în casele voastre.
- Dacă aveți în permanență un tonus vital scăzut și vă simţiţi stoarse de vlagă – lăsaţi-vă  părul să crească!
- Dacă vreţi să vă dezvoltaţi intuiția – lăsaţi-vă părul să crească!
- Dacă vreți să aflați răspuns la o întrebare, legată de casă sau de cei dragi, sau să primiți un semn, formulați întrebarea în timp ce vă pieptănați, împletiți părul în cosiță și mergeți la culcare. Dimineața despletiți-l și mergeți să vă faceți treburile zilnice. Răspunsul va veni.
- Și cel mai important lucru: nu uitați, că printr-o simplă fluturare a minunatelor voastre plete puteți sădi în sufletul cuiva Iubirea!"  :)
 
 
- pictura: Marcela Bolivar

vineri, 22 februarie 2013

"Urâtul"


"Fiecare locuitor al blocului unde trăiam, ştia pe cât de respingător era Urâtul.
Motanul, care locuia în curtea casei.
Şi chiar era foarte urâcios.
El preţuia trei lucruri în această lume: lupta, resturile de mâncare, cu care se mai înâmpla să fie hrănit, şi să zicem aşa - dragostea.
Combinaţia dintre aceste lucruri, şi lipsa unui adăpost a lăsat urme grave pe întreg corpul său.
Pentru început, el avea doar un singur ochi, iar în locul celuilat era o gaură neagră.
Pe aceeaşi parte a corpului îi lipsea şi o ureche, iar piciorul stâng i-a fost rupt şi nefiind tratat, oasele I s-au unit sub un unghi incredibil, dând impresia că motanul mereu vrea să se întoarcă de la cel ce se apropia.
Nu mai avea nici coadă, existând doar un mic ciot, care mereu era într-o continuie mişcare ...
Dacă nu ar fi existat mulţimea de răni şi de cruste galbene care îi acoperea capul şi umerii, Urâtul ar fi putut descris ca un pisoi de culoare gri închis.
Cine nu îl privea măcar şi o singură dată îi apărea aceeaşi reacţie: oare de unde a apărut o fiinţă atât de urâtă?
Tuturor copiilor le era strict interzis să-l atingă.
Adulţii aruncau cu pietre în el.
Sau îl udau cu furtun, când acesta încerca să intre în casă, îi puteau strivi cu uşa laba, ca să nu-I mai apară nici măcar intenţia de a pătrunde în bloc.
Urâtul, reacţiona mereu în acelaşi mod.
Dacă era udat din furtun – răbda până chinuitorii lui se plictiseau de aceasă distracţie. Dacă aruncau în el cu diverse lucruri - el se gudura la picioarele celui ce îl chinuia, de parcă cerându-i iertare.
Când vedea copiii, el alerga la ei şi îşi freca capul de mîinile lor, cerşindu-le măcar puţină afecţiune. Iar dacă cineva totuşi îl lua în braţe, el imediat începea să-i sugă un colţişor al cămaşei sau orice altceva, la ce putea ajunge.
Într-o zi Urâtul a încercat să se împrietenească cu câinii vecinilor.
Ca urmare a fost  muşcat rău de tot.
De la fereastra mea am auzit strigătele sale disperate şi m-am grabit în ajutorul lui. Când am ajunds la el, bietul motan abea de mai dădea semne de viaţă, prezentând un ghem plin de suferinţă.
Spatele, picioarele, partea din spate a corpului, toate şi-au pierdut complet forma lor iniţială.
Trista sa viaţă era pe sfârşite.
Urma unei lacrimi îi rămase pe frunte.
Luându-l în braţe şi îndeptându-mă spre casă, abea de-I mai desluşeam respiraţia.
Îmi era grozav de frică că cu orice mişcare îi puteam provoca şi mai multă suferinţă.
Iar el între timp încerca să sugă urechea mea.
L-am îmbrăţişat încetişor, iar el a atins cu capul palma mea, ochiul lui de aur s-a întors spre mine, şi am auzit cum începu să toarcă.
Chiar şi suportând o durere îngrozitoare, motanul îmi cerea doar atât – puţină afecţiune! Şi în acel moment am înţeles că am de-a face cu cea mai iubitoare creatură pe care am întâlnit-o în viaţa mea.
Cea mai iubitoare şi cea mai frumoasă.
Nicicând nici nu ar fi încercat să mâ zgârâie sau muşte.
El doar mă privea cu o adâncă convingere că eu îi voi putea micşora suferinţa.
Urâtul a murit în braţele mele încă înainte de a mă întoarce în casă.
Am stat mult ţinându-l pe genunchi.
Mai târziu, am meditat mult la faptul cum o biată fiinţă mi-a putut schimba întreaga închipuire despre puterea de spirit, şi dragostea necondiţionată şi adevărată.
Urâtul, mi-a relatat despre compasiune mai mult, decât zeci de cărţi, cursuri şi conversaţii. Şi eu îi voi mereu recunoscător pentru aceasta.
El avea mutilat trupul, iar la mine era sufletul grav rănit.

 
A venit şi pentru mine timpul să învăţ dragostea adevărată.
Să–i dai aproapelui tău totul, fâră a cere ceva în schimb.
Majoritatea îşi doresc să devie mai bogaţi, mai frumoşi şi mai iubiţi.
Iar eu voi tinde mereu să fiu acel Urât, întâlnit cândva."
 

marți, 19 februarie 2013

trepte...


prima!
...Cand esti pregatit, apare maestrul pe care-l meriti.

a doua!

...Reusita initierii tale, depinde de intensitatea cu care te supui.

a treia!

...Tine minte - rolul maestrului tau, este de a te face constient de falsitatea ta.
 a patra!
...Daca constientizezi cu adevarat, atunci nu mai exista niciun maestru.

  si!..
.>:D< Cea mai mare recunostinta maestrului meu!

duminică, 17 februarie 2013

sâmbătă, 16 februarie 2013

Kitaro

ritualul...invers

 
 
La umbra omului, sufletul chinuit al paducelului, se vindeca de dragoste.

vineri, 8 februarie 2013

Nichita Stanescu - Viata mea se iluminează


"Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.”

marți, 5 februarie 2013

duminică, 3 februarie 2013

am spart gheata :D


"Drumul nebatatorit" al lui Marian Sorin



"Most people are other people. Their thoughts are someone else's opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation." Oscar Wilde

"Ne educam o viata intreaga sa continuam sa simtim ce au simtit altii , sa gandim prin prismele lor, sa iubim frumosul pe care l-au vazut ei ....si nu mai stim sa luptam pentru ce se zbate in noi, acel ceva diferit de la om la om.
Si cateodata... ne intrebam de ce cunoasterea nu ne satisface , de ce rationamentele atat de bine puse la punct ne duc in acelasi loc intunecat dar corect.
Putine ganduri ne apartin...si deobicei fugim de ele.
Suntem limitati de conditia pe care ne-o impunem singuri.
Mergem pe drumuri frumoase dar deja cunoscute si ne urcam pe pereti de plictiseala iar la final nu e nici o tresarire, nici o surpriza, pentru ca stim deja finalul...l-am INVATAT , l-am studiat bine.
Zilele astea am citit ca un profesor bun nu e cel care te invata !
E cel care te invata sa inveti !
Nu e cel care te invata pe unde sa-ti trasezi drumul in viata, e cel care te invata cum sa ramai in picioare pentru ca drumul oricaruia ar trebui sa fie unic, deci in cea mai mare parte NECUNOSCUT.
"Sa nu vorbesti cu necunoscutii !"
Necunoscut -> Prejudecata -> Frica -> Supunere -> Sclavie.
Si imi dau seama ca exista un singur sentiment care da fiecaruia exact libertatea de care are nevoie, care indica inceputul unui drum nebatut de cunoastere...cu adevarat original in concluzie.
...Probabil din cauza asta multi fug de el...si ramanem captivi in mintile altora, nu lasam in urma decat niste "pasiuni citate" !
LET! LOVE ! RULE ! ...
Da e un citat !
Dar dincolo de acceptarea lui e adevarata poveste libera a fiecaruia ....si poate drumuri pe care alte minti ar putea sa mearga la un moment dat doar pentru ca le-au placut acele povesti noi !
Asa ca lasati drumurile sigure si batatorite deja de ratiune si intelepciune.
Mergeti si puneti ratiune prin locuri de care va este frica, locuri care va ameninta , locuri de care ceilati fug si care cateodata stiti bine ca va atrag.
Vreti si date tehnice ?
Se spune ca gandirea constienta foloseste 10% din capacitatea creierului...
Credeti ca restul de 90% chiar nu sunt folositi ???
Sau nu stiti ca mai exista si alte instante cognitive...
Tind sa cred grosso modo ca ceilalti 90% la suta sunt in "inconstient"..."inima"...instinct...etc. si functioneaza la capacitate maxima !
Altfel natura in atata amar de vreme nu ne-ar mai fi dat atat "creier" - la propriu.
Natura functioneaza simplu !
Daca nu se foloseste o scoatem din circuit !
Si inca nu am vazut oameni evoluati cu doar 10 % din materia cenusie !
Daca invatati ceva incepeti sa invatati sa ascultati partea asta pe care am uitat sau nu mai stim cum sa o ascultam !"


 (de Marian Sorin)
- pictura: Anabela Faia

"Labirintul" lui Dan Ioanitescu


 "De ce am crede că adevărul nu ni se îngăduie să-l primim, cât mai degrabă mi s-ar părea mai firesc să înţelegem că nu ne permitem noi înşine să ni-l îngăduim.

De ce?
Pentru că ne este frică să ieşim din zona de confort, din ceea ce se zice şi se crede în mod uzual, din pricina unui imaginar care nu ne aparţine. Au avut alţii grijă să ne zică până unde avem voie să ne împingem imagi
naţia şi cam care sunt marginile labirintului. Au făcut-o măiastru prin religie, filozofie sau „spiritualitate”. Labirintul însă este atât de vast, încât, cine zice că a ajuns la ieşire... probabil că se înşeală sau mai grav, minte...

Sigur, o parte din drumurile din Labirint le parcurgem împreună, dar drumurile acelea nu ne sunt proprii. Ele sunt trasate de imaginaţia altora înaintea noastră cu promisiunea deşartă că duc spre ieşire. Doar când ajungi pe cont propriu, şi fără tovarăşi de drum, pe o cale necunoscută, atunci deabia realizezi grozăvia neputinţei şi a deşertăciunii. Altfel putem să învârtim toată ziulica la vorbele altora: că ce-a zis Buddha, că stai să vezi Iisus ce-a zis, d-apoi nici Osho nu era mai puţin informat....

Şi dă-i, şi dă-i... cu înţelepciunea altora, că a noastră stă pitită de frica rizibilului şi a penibilului... Mai bine un copy-paste sănătos decât o părere personală, nu!?"


de Dan Ioanitescu

 ( Grafică de Marcel Chirnoagă.)

- life in pictures ( 56 )


initiativa