"Mainile noastre...

cele care vorbesc mereu neintrebate si tac oropsite pe masa,

mainile radacinoase, sparte si stafidite ale taranului batran in crapaturile carora adoarme tarana,

 

 mainile pufoase si transpirate ale lenesului,

 mainile scurte, cu degete mari si boante ale gradinarului,

mainile strungarului cu uleiul si pilitura de fier intrate prin pori si amestecate cu sangele,

mainile aproape inutile ale poetului,

 

 mana care semneaza cu nepasare cererile petitionarilor,

mainile lungi de gorila ale unui candid,

mainile mamei mele cu unghiile netaiate din copilarie si roase pana la sange de truda de fiecare zi,

  

muzicala si strania mana a pianistului care umple viata cu degetele,

  

mana livida a inecatului,

mainile mici, trandafirii care se chinuie cu litera “a”,

 

 mana judecatorului care semneaza o sentinta si-apoi curata cartofi in afara programului,

 

mainile taietorilor de lemne

 

si-ale hamalilor ca niste macarale vii,

mana iute si topaitoare a frizerului,

mainile ingrozite ale hotului cu bratarile reci de metal petrecute peste incheieturi,

 

 splendida si decorativa mana a cantaretei, cu degetele ei care nu pot striga,

mainile pensionarilor ca niste copii palide,

mainile agricultorilor in palmele carora anii si-au lasat mici copite de piele tare ca osul,

o mana care o spala pe cealalta

si mana intinsa cuiva la nevoie,

mana imaginara a invalidului de razboi, cea care revine ca o stafie in zilele ploioase si-l irita, aducandu-i aminte cum a pierdut-o,

 mainile soldatului care pot vorbi dureros despre patrie,

 

   mana parlita a otelarului care insfaca painea si mangaie femeia,

protectoarea mana a stramosilor nostri,

mainile lenese, impodobite cu inele ale barbatului fara griji, cu aurul in semn de putere si privit ca semn al rusinii,

 

mana varului meu care ma atinge mereu si, tremuratoare, incearca sa afle cum arat si apoi se odihneste pe marginea alfabetului Braille,

 

mana dreapta a celui caruia nu-i ajung doua maini,

mana mirositoare a ciobanului care-si ciopleste un fluier sau o bata,

mainile grele fluturate delicat pe peroane pustii,

 

  mana de gheata a celui care apasa pe tabloul de start al unei rachete,

 mana intinsa a bunicului meu care astepta o tigara ca sa poata muri privind gradina si campul,

 

mana metalica a robotului care nu-mi spune nimic si totusi ma ingrozeste,

 

mainile celor care zidesc si cu buricele lor ating filele cartilor de istorie,

mana destinului care ne pandeste mereu,

si eu, propria-mi mana care-mi aduce si bucuriile si nenorocirile,

 

mainile noastre, ca un buletin de identitate, valabil pentru o singura viata,

 

mainile fiecaruia, sublim si trecator autoportret.”

( Cornel Nistorescu - Almanahul “Flacara”, 1984 )

- fotografiile de pe net