.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 8 iunie 2012

magazinul meu de vise

7 comentarii:

  1. Îmi pari tristă, Nima.

    Dacă acesta e motivul, atunci şi eu cred că este justificat. Ar trebui ca magazinul de vise să dureze cât toată viaţa. Nu pricep de ce...?
    Mai bine tac.
    Dar, "compătimesc alături de tine". Şi dau o îmbrăţişare. Ca de la un fost patron de magazin de vise, la altul.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap ! Imi place Stefan Iordache... si catecul...si imaginile sepia alese bine de Ani Gavriloaie.

      :))) Imi sade bine cu tristetea >:D<
      E timpul ei.

      Ștergere
    2. Dacă un pui de dumnezeu şi-a dat doctoratul pe viaţa mea, ar fi putut ca la plecare să-mi lase calitatea de făuritor de vise. Ar fi fost o minimă consolare pentru toate experimentele dure la care m-a supus, nu crezi?
      (am glumit!)
      :))

      Ștergere
    3. Ia nu te mai zbuciuma atat !
      Toate experientele sunt dure .
      Calitatea de fauritor de vise o cari cu tine ...haaaaaa...din cine stie cate vieti.
      Nu poate sa ti-o ia nimeni.
      :))) Nu ne amintim, dar in viata asta dam peste "visele" pe care le-am faurit intr-o viata trecuta ...
      Cateva minute ( altii zic chiar o ora ), de reverie / pe zi , este un drum deschis pentru ceea ce va urma ...

      Ștergere
    4. Ba mă zbucium, căci dacă ai dreptate cu drumul deschis de vise, atunci al meu s-a înfundat. Asta înseamnă că jocurile au fost deja făcute, iar eu nu mă mai întorc. Ceea ce ar fi de bine, dacă n-aş avea sentimentul unei întâmplări neîntâmplate şi al unei istorii neterminate. Sau, poate al unei datorii neplătite...?
      :(
      Ah! Nu-mi place ce simt!

      Ștergere
  2. se dau legitimatii?
    si eu am magazin... si sunt si unicul client...

    RăspundețiȘtergere