.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 9 iunie 2012

1. exercitiul Semintei




“Ingenuncheaza aici, jos.
Apoi sprijina-te pe calcaie si apleaca-ti corpul, astfel incat capul sa atinga genunchii.
Intinde bratele inapoi.
Te afli in pozitia fatului.
Acum  relaxeaza-te si uita de toate grijile.
Respira calm si adanc.
Imediat vei simti ca esti o samanta minuscula, inconjurata de caldura pamantului.
Totul e caldut si placut in jurul tau.
Esti cufundat intr-un somn linistit.
Deodata, ti se misca un deget.
Vlastarul nu mai vrea sa fie samanta, vrea sa se nasca.
Incepi sa-ti misti incet bratele, apoi corpul ti se indreapta, pana ce ajungi iarasi pe calcaie.
Apoi incepi sa te ridici si, treptat, vei ajunge sa stai drept, in genunchi, pe pamant.
In tot acest timp ti-ai inchipuit ca esti o samanta care se transforma in rasad si sparge, incet-incet, invelisul pamantului.
A sosit momentul sa spargi invelisul pamantului complet.
Te vei ridica lent, punand un picior pe pamant, apoi celalalt, luptand sa-ti tii echilibrul asa cum un vlastar lupta sa-si gaseasca locul.
Pana ce ajungi in picioare.
Inchipuie-ti campul din jur, soarele, apa, vantul si pasarile.
Esti un vlastar care incepe sa creasca.
Ridica, incet, bratele spre cer.
Apoi te vei intinde mereu mai mult, ca si cum ai vrea sa apuci imensul soare care straluceste deasupra ta si-ti da forta si te atrage.
Trupul iti devine din ce in ce  mai drept, muschii ti se incordeaza toti in timp ce te simti  crescand. Cresti, si cresti, si devii imens.
Incordarea se mareste mereu, pana ce devine dureroasa, insuportabila.
Cand nu mai poti, tipa si deschide ochii.

Repeta acest exercitiu sapte zile la rand, la aceeasi ora.”

( Paulo Coelho – Jurnalul unui mag  )
- pictura: John Jude Palencar

2 comentarii: