.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 30 august 2011

sâmbătă, 27 august 2011

vineri, 26 august 2011

Bogdan Georgescu - obisnuitul "neobisnuit"


Cînd vom învăţa să ne iertăm?
Autor: Ingrid Baciu

"Cîndva, cu ani în urmă, Dumnezeu i s-a revelat sub o formă incontestabilă, ceea ce a făcut ca, din destinul unui om obişnuit, viaţa să îi devină terapeutului Bogdan Georgescu o experienţă uluitoare, în care el, omul şi terapeutul, să fie pentru semenii săi un punct de referinţă esenţial în căutarea sănătăţii.

De unde aţi pornit?

- Am lucrat în aviaţie, ca mecanic de elicoptere, iar pînă la un moment dat al vieţii mele nici nu mă imaginam făcînd altceva. Nu aveam cum, deoarece ceea ce făceam îmi plăcea. Abia în jurul vîrstei de 30 de ani aveam să îl cunosc pe Dumnezeu, iar acest lucru s-a datorat unui diagnostic sever, ceea ce mi-a dat total peste cap viaţa şi credinţele personale. Am plecat, aşadar, de la o dramă, care putea să devină tragedie, şi care s-a transformat în binecuvîntare, în miracol… Rugăciune, post, spovedanie, împărtăşanie, un alt mod de a gîndi, de a trăi, toate au determinat schimbarea mea radicală.

Aţi hotărît astfel să împărtăşiţi propriile revelaţii şi altor oameni?

- Da, exact, am hotărît că trebuie să devin asemenea celor care m-au salvat, adică un terapeut. Au urmat nişte ani în care am aprofundat o serie de învăţături, de cursuri în acest sens, printre care cele de Reiki (mai multe sisteme) şi nu numai. De asemenea, Sfînta Biserică Ortodoxă mi-a fost neîncetat călăuză prin învăţăturile sale şi, o spun cu toată tăria, fără Dumnezeu nimic, dar nimic nu se poate.

Ce aţi observat şi care este cauza primordială a îmbolnăvirii?

- Avem liber arbitru. Putem face alegeri. Din păcate însă, cel mai adesea habar nu avem cum să facem aceste alegeri. Optăm pentru desfrîu, necredinţă, trădare, gîndire negativă, sentimente lipsite de iubire şi de compasiune, hrană moartă… Tot ceea ce alegem este împotriva lui Dumnezeu, dar şi împotriva noastră, şi facem asta pentru că ignoranţa, necunoaşterea, incultura nu ne lasă să vedem că există alternativă. Acest lucru creează din majoritatea oamenilor victime sigure ale îmbolnăvirilor de tot felul. Boala, să ştiţi, este o formă de plată karmică, de reîndumnezeire. Ce greşim plătim. Cu cît sînt mai grave greşelile, cu atît plăţile sînt mai dure. Aceste plăţi sînt sancţiuni îngăduite de divinitate şi ele sînt lăsate după puterea de înţelegere a fiecăruia dintre noi.

Există incurabil?

- In niciun caz, dar există oameni care nu pot fi trataţi. Aceştia se prezintă la nivel subliminal ca spirite supărate pe Dumnezeu, care nu îşi acceptă misiunea personală pe pămînt şi sînt cei mai predispuşi la cancer, spre exemplu, o formă de plată supremă.

Ne puteţi oferi un exemplu de caz rezolvat la cabinetul dumneavoastră?

- Dl  M. C., din Bucureşti, de 35 de ani, s-a prezentat la cabinet cu HVC. A urmat terapie cu mine din octombrie 2009 pînă în februarie 2010, cînd şi-a făcut din nou analizele, care au ieşit perfecte. Sentimente precum neiertarea, mînia, frustrările, frica de a nu greşi ne pun în rezonanţă cu entităţile bolii. Schimbînd rezonanţa energetică a sistemelor umane, le ridicăm vibraţia, înlăturăm boala."

Sursa

*********************************************************************************************************************


Initierea in Reiki mi-a stabilit inceputul unui drum: un drum pe care trebuia sa-l inteleg singura.
Ce ma naucea , era ca nu–mi reusea sa comunic cu un alt Reiki.
Povesteam despre ceea ce reuseam sa "vad", despre ce faceam ,dar "celalalt" imi dadea doar citate din carti :D, ocolind o abordare sincera ...a metodei lui.

Intr-un moment ( acum 4 ani ), cand am fost constienta ca nu reusesc sa fac fata singura la restabilirea unui echilibru pierdut dintr-o fiinta draga , am strigat “ajutor”.
Bine’nteles ca maestrul meu a raspuns.
Dar, un singur Reiki , pe care nu-l intalnisem niciodata mi s-a alaturat distal si a ramas, in toti acesti ani, cautand, tot cautand in Nevazut si transmitand dezinteresat Intentia spre binele acele fiinte dragi mie.
Singura lui provocare a fost sa mearga pana la capat .
Necunoscandu-i chipul , cunoscandu-i numai generozitatea , seriozitatea , modestia si maestria in Reiki , astazi l-am descoperit intr-un interviu in revista "Lumea Misterelor".
Sunt incantata ca prietenul meu de la distanta, este cunoscut si recunoscut ca tamaduitor .
Il salut, salutandu-i chipul si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a trimis asa vesti despre bunul meu prieten: BOGDAN GEORGESCU.
>:D<

joi, 25 august 2011

Frida Kahlo

De cateva zile , tot vizitez cate un muzeu ( virtual bine’nteles ! )
Si ma opresc , neprofesionista asa cum sunt, indraznind sa patrund in ceea ce mi se-ngaduie si doar sa contemplu ceea ce se ridica peste nivelul meu de intelegere .

Aseara m-am oprit la Frida Kahlo.





Si m-a durat ...Frida Kahlo!


O durere in „capatul unghiului” ( „m-a secat la lingurica” ).
Nu despre viata ei voi povesti , cu toate ca aceasta fascineaza poate mai mult decat opera in sine, ci despre suferinta in trup si transformarea ei, in arta - pentru noi, si in mantuire - pentru ea .
Nu puteam crede ochilor, dar credeam partii din mine care descifra simbolurile stiute si ramanea surprinsa pe cele nestiute inca .
Cum s-a putut ca o asa fiinta umana sa mearga prin lume de mana cu asa durere?
Si-a strans in chingi, cu puterea spiritului , lutul trupului si l-a fortat pana la capatul destinului dat .



A constientizat fiecare moment din viata ei.
Pana si patul l-a perceput ca nod de intruziune a astralului in dimensiunea ei psihica .
Isi completa circuitul sangelui prin vene cu clorofila din corzile vitei-de-vie ...
Devenea coroana copacului cu radacinile in Cer .
A practicat visul-constient cum numai un nagual ( „tot ceea ce nu poate fi denumit” ) ar fi stiut.


In patul, unde, prin actul nasterii, se deschidea dureros ca o usa spre lume, ea a fost observator dar si femeie...constienta de viata in aceeasi masura ca de moarte.

Si mi-am amintit nasteile mele, recunoscand sacralitatea acelor momente percepute atunci ca dureros-de-rusinoase, si, refuzand sa fiu martora , am preferat sa plec cu sorcova...



A iubit , daruindu-se ca jumatate celeilalte jumatati , jurand pe Luna si pe Soare ca vor vui in lume, ca Intreg , numai in scoicile marilor .


Vegetatia Fridei, care acopera , patrunde, sustine, spinteca, inabusa , putrezeste, renaste, m-a dus cu gandul la Marquez - „Un veac de singuratate”.
Nu-mi pot explica de ce ...E prea multa vreme de cand am citit-o si nu-mi amintesc detaliile.
Inconstientul bate in geam... poate doar sa recitesc romanul :) si sa inteleg ce era atunci greu de inteles si sa descopar de unde atata apasare ...

- Dar, ploaia care incepuse, mi-a furat acel gand.
Am iesit in noapte si in ploaie, sa aud si sa simt cum sfaraie praful incins pe alee, si surprinsa de propiile-mi brate care s-au desfacut ca pentru o imbratisare inconstienta, sa repet :
"Ma doare Frida Kahlo !"

:)

joi, 11 august 2011

esti om, sunt om...


" Singura lume care ti-e la indemana este lumea oamenilor si tu nu poti hotara sa parasesti acea lume.
Esti om !
Protectorul ti-a aratat lumea fericirii unde nu exista diferenta intre lucruri pentru ca nu este nimeni acolo care sa puna aceste intrebari despre diferente. Dar nu aceasta este lumea oamenilor. Protectorul te-a smuls din ea si ti-a aratat cum gandeste si cum lupta un om.

Aceasta este lumea oamenilor!
Si a fi om inseamna a fi condamnat la acea lume. Tu ai vanitatea de a crede ca traiesti in doua lumi, dar asta nu-i decat propia ta vanitate. Pentru noi nu exista decat o singura lume. Noi santem oameni si trebuie sa traim in lumea oamenilor si sa fim multumiti.

Cred ca asta a fost lectia. "

( Carlos Castaneda )

- pictura: Johfra