Bunul Stăpân al Casei

"A te îndepărta de efectele dezastruoase ale vieţii, în aceste vremuri tenebroase, cu siguranţă este foarte dificil, dar indispensabil, altfel eşti devorat de viaţă.
Orice muncă pe care cineva o face asupra sa însuşi, cu scopul de a obţine o dezvoltare sufletească şi spirituală, se relaţionează întotdeauna cu izolarea –foarte bine înţeleasă–, căci sub influenţa vieţii, aşa cum
o trăim mereu, nu este posibil să dezvoltăm altceva decât personalitatea.
În nici un caz nu încercăm să ne opunem dezvoltării personalităţii, în mod evident aceasta este necesară în existenţă, însă desigur este ceva pur şi simplu artificial, nu este adevărul, realul din noi.
Dacă bietul mamifer intelectual, în mod greşit numit om, nu se izolează, ci se identifică cu toate faptele vieţii practice şi-şi iroseşte forţele în emoţii negative şi în auto-consideraţii personale şi în deşartă pălăvrăgeală insubstanţială, de discuţie ambiguă, în el nu se va putea dezvolta nimic înălţător, nici un element real, cu excepţia a ceea ce aparţine lumii mecanicităţii.
Fără doar şi poate, cine vrea într-adevăr să obţină dezvoltarea Esenţei în el, trebuie să ajungă să fie închis în mod ermetic. Acest lucru se referă la ceva intim strâns legat de tăcere.
Fraza provine din timpurile străvechi, când se preda în mod secret o Doctrină despre dezvoltarea interioară a omului, legată de numele lui Hermes.
Dacă o persoană vrea ca, în interioritatea sa, să crească ceva real, este clar că trebuie să evite scurgerea energiilor sale psihice.
Când cineva are scurgeri de energie şi nu se află izolat în intimitatea sa, este incontestabil că nu va putea obţine în psihicul său dezvoltarea a ceva real.
Viaţa comună, obişnuită vrea să ne devoreze în mod implacabil; noi trebuie să luptăm zilnic împotriva vieţii, trebuie să învăţăm să înotăm împotriva curentului…
Această muncă este contrară vieţii, este vorba de ceva foarte diferit faţă de viaţa de toate zilele şi care totuşi trebuie pus în practică clipă de clipă; vreau să mă refer la Revoluţia Conştiinţei.
Este evident că dacă atitudinea noastră faţă de viaţa zilnică este fundamental greşită; dacă noi credem că totul trebuie să ne meargă bine pur şi simplu, atunci vor veni dezamăgirile…
Oamenii vor ca lucrurile să le iasă bine „pur şi simplu”, pentru că totul trebuie să meargă în acord cu planurile lor; însă cruda realitate este diferită, cât timp o persoană nu se schimbă în interior, că-i place sau nu, va fi mereu victimă a circumstanţelor.
Se spun şi se scriu despre viaţă multe stupidităţi sentimentale, însă acest Tratat de Psihologie Revoluţionară este diferit.
Această Doctrină trece direct la subiect, la faptele concrete, clare şi definitive; afirmă în mod accentuat că „Animalul Intelectual”, în mod greşit numit om, este un biped mecanic, inconştient, adormit.
„Bunul Stăpân al Casei” niciodată nu ar accepta Psihologia Revoluţionară; îşi îndeplineşte toate îndatoririle de tată, de soţ etc. şi în consecinţă are despre el cea mai bună părere. Dar el serveşte doar scopurilor naturii şi atâta tot.
Prin opoziţie, vom spune că există şi „Bunul Stăpân al Casei” care înoată împotriva curentului, care nu vrea să se lase devorat de viaţă; însă în lume aceşti indivizi sunt foarte puţini, nu abundă nicicând.
Atunci când o persoană gândeşte în acord cu ideile acestui Tratat de Psihologie Revoluţionară, obţine o viziune corectă asupra vieţii. "

( Samael Aun Weor )