.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

duminică, 3 octombrie 2010

Draga mea Totem,


Si-mi va fi de-acum atata toamna ...

De ceva vreme mi se repeta –un vis:

Eu intr-o nelamurita asteptare pe malul unui rau ce trece printr-un oras .

De unde sa stiu daca-i Parisul sau de-i Sena ?
Doar ca in timpul zilei tot murmur „ les... longs des voilons de l’automne...”
Un vers dintr-un poem uitat ...uitat si autorul !
Si cate am uitat !
(Inca mai stiu sa citesc in franceza, dar nu mai inteleg sensul din cuvinte .)
Asa ca , am „cantat-o”...de m-am lungit vioara , facandu-mi-se inima-cutie-de-rezonanta .
Auzi cum „suna „!

"Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte."
..................

Si-n zborul visului , ce se repeta , pana ajung in locul nelamuritei asteptari ...mi-e teama doar de ce ramane-n urma mea !
„Urma „ mea lasata-n oamenii de-aproape .
De ce imi pasa? Am pus in colturi pietre sa nu-mi mai scartie vreo amintire !
De ce imi pasa? Ca doar musc din gutuia ce s-a copt pe masa si-mi fac o perna din petalele uscate !
De ce imi pasa, abia acum cand imi este numai toamna ?



( - pictura: Maria Zeldis )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu