Masaaki Hatsumi :

 

"Dacă nu ai capacitatea de a îndura, dușmanul se poate descurca ușor cu tine. Daca cineva te-a insultat și ai devenit furios, tactica inamicului te-a inselat. Dar dacă nu ești supărat în ciuda eforturilor dușmanului de a-ți trezi mânia, atunci furia va apărea in el și victoria va fi a ta."

(sursa fb)

Blaise Pascal:

„Este periculos să insişti asupra egalităţilor omului cu vitele fără a-i arăta şi măreţia sa, după cum este periculos să-i arăţi cu prea mare insistenţă măreţia pe care o are fără a-l face să-şi vadă josnicia. 

Este însă şi mai periculos să-l laşi neştiutor şi de una, şi de alta. 

Însă este foarte avantajos să i le înfăţişăm pe amândouă. 

– El nu trebuie să creadă nici că este doar asemenea animalelor, nici că este asemenea îngerilor, şi nici nu trebuie să fie în necunoştinţă de cauză privind ambele, ci trebuie să le cunoască. 

Omul nu este nici înger, nici animal; nenorocirea este că cine vrea să devină înger, devine animal”.

Lorenzo Marone

"Nu mă resemnez să mor, dar accept că nu pot face nimic pentru a contracara asta. 

La urma urmei, este o chestiune de a saluta ideea că totul moare de la celule la stele și că mâine chiar și sfârșitul meu va servi la ceva, cuiva... 

Datorită morții fiecăruia dintre noi, viața va avea spațiu pentru a se regenera și a evolua. 

Căderea copacului permite luminii să ajungă din nou la pământul de dedesubt, astfel încât să se poată naște un nou trunchi. Atomii din care sunt compus, care poate au aparținut cândva unui dinozaur, unui faraon, lui Buddha, cine știe, aceiași atomi care vin de la o stea care a explodat departe, în alte galaxii, după moartea mea vor rămâne aici și vor reveni în circulație, vor ajunge în milioane de alte organisme, fără sfârșit. Este poate o chestiune de a curba ceea ce credem că este o linie dreaptă, până când avem un cerc...
Trebuie să profităm de timp, sau mai degrabă să profităm de faptul că timpul este scurt, pentru a lăsa un semn al trecerii noastre pământești.
Tânărul Seneca a spus-o când avea doar douăzeci de ani: „Viața care ne este dată este suficient de lungă pentru a realiza fapte mari, cu condiția să fie bine cheltuită."
Homer a cântat-o și el în Iliada:
„Ca neamurile de frunze, la fel sunt neamurile oamenilor;
frunzele, unele le aruncă vântul la pământ, altele pădurea,
înflorirea îi hrănește primăvara;
la fel și rasele oamenilor: unul se naște, celălalt dispare.”
Și cine știe, într-o zi ne vom trezi zburând liberi în aer și apoi vom ateriza pe umărul unei persoane dragi, precum fluturii monarh din Mexic.
„Ceea ce omida numește sfârșitul lumii, restul lumii numește fluture”, este o minunată frază taoistă.
Iată, acest paragraf, acest gând mic, este actul meu de credință, încercarea mea. 

Eu exist, și într-o zi voi fi existat, așa cum a spus și Margherita Hack: „Cineva își va aminti de mine. Și dacă nu, nu contează.”

(Lorenzo Marone în „Inventarul unei inimi în alarmă”)

Misiunea

"Unii oameni își doresc să-și afle Misiunea, fiindcă simt că asta i-ar ajuta să știe ce au de făcut în continuare.
Ei bine, pentru mulți dintre noi, Misiunea/ prioritatea noastră nr. 1 în acest moment este să ne uităm la viața noastră de azi și să vedem cât din ea rezonează cu adevărat cu noi, cât din ea este aliniat cu ceea ce-și dorește sufletul nostru.
De asemenea, Misiunea/ prioritatea noastră nr. 1 este să observăm dacă există credințe/ tipare/ povești personale/ idei de care ne agățăm, dar care, de fapt, nu mai rezonează cu noi, nu mai servesc Binelui nostru. Și este ușor să le identificăm, fiindcă periodic ies la suprafață acele credințe/ tipare/ povești personale/ idei cărora le-a venit timpul să fie eliberate.
Misiunea/ prioritatea noastră nr. 1 în acest moment este să facem curățenie în interiorul nostru și în viața noastră și să eliberăm tot ceea ce nu este aliniat cu sufletul nostru, tot ceea ce nu servește Binelui nostru, toate atașamentele: atașamentul de un anumit mod de a trăi, de anumiți oameni, de povestea personală, de un anumit obiectiv, etc.
Practic, îți spui: „Ia să ne uităm noi la ce se întâmplă în interiorul meu, ce atașamente am eu, dacă nu cumva există credințe/ tipare depășite, după care eu continui să mă ghidez. Ia să vedem ce responsabilități am considerat eu că am și dacă toate acestea sunt cu adevărat reponsabilitățile mele sau nu. Ia să vedem dacă opinia mea că «trebuie să mă sacrific pentru….. /până când se va întâmpla……» este una care servește Binelui meu, dacă mai rezonează cu mine, cel care sunt acum”. 

(Franco DeNicola)

C. S. Lewis

"– Nu încerca să foloseşti ştiinţa (vreau să zic ştiinţele adevărate) ca instrument împotriva creştinismului. Îl va încuraja neîndoios să se gândească la realităţi pe care nu le poate pipăi şi vedea.

– Scoate-i din minte cele mai elementare îndatoriri aplecându-l asupra celor mai avansate şi mai spirituale dintre ele.

– Regula la oameni e că, după ani de trai împreună, fiecare ajunge să găsească în celălalt tonuri ale vocii şi expresii ale feţei care îi repugnă cumplit. Foloseşte amănuntul.

– Cel mai simplu e să le întorci privirile dinspre El către ei înşişi. Pune-i să se ocupe doar de mintea lor şi să încerce să-şi inducă sentimente prin acţiunea propriei voinţe.

– Pacientul nu trebuie să înţeleagă că frica de azi e crucea pe care o are de purtat, el trebuie să se gândească doar la lucrurile de care îi e frică.

– Marea artă e să-l faci să-şi verse răutatea în capul vecinilor cu care se întâlneşte în fiecare zi, iar bunăvoinţa să şi-o risipească aiurea, spre regiuni cât mai îndepărtate, în beneficiul unor indivizi pe care nici nu-i cunoaşte. Răutatea va deveni astfel cât se poate de reală, pe când bunăvoinţa se va dilua în imaginar.

– Dacă reuşeşti să-l faci să-şi spună că „religia e bună şi ea, dar numai până la un punct”, poţi să zici că te-ai procopsit cu un suflet.

– Cultivă-i sentimentul că începe fiecare zi ca posesor de drept al celor douăzeci şi patru de ore. Fă-l să privească fiecare porţiune din această proprietate fie ca pe un soi de impozit exagerat, atunci când o datorează serviciului, fie ca pe o donaţie generoasă, atunci când o acordă îndatoririlor religioase."

"Toate emoțiile-au pălit, ochii privesc în gol, sufletul strigă dintr-un ungher că-i obosit, și-o voce rea-mi șoptește să plec... E timpul să plec. "

 

«Ce e minunea asta? strigă el. Ce sunt toate aceste taine care poartă numele de pom, mare, piatră, pasăre?» (Nikos Kazantzakis, în "Zorba Grecul")

Jamie Heiden Photography -

Dara Codescu :

" Risipiri? Despre ele vorbeai?...

Dacă le-aș putea aduna pe toate, aș împleti un bici și aș pocni din el, până s-ar face praf, în cea mai geroasă noapte a iernii... 

Și aș jura ca, într-o viață viitoare, să nu mai risipesc nimic din ce-mi este dat să păstrez. Timpul meu viu..."

Charles Bukowski

"Doar existența doare: respirația doare, să te trezești în fiecare dimineață doare, să zâmbești și să plângi doare.
Acesta este motivul pentru care nu poți învinovăți pe cineva pentru că a renunțat la propria viață.
Nu toți putem suporta durerea. 

Am fost salvat de la alcool, țigări și literatură; nu oricine își găsește mântuirea."

Oriana Fallaci

"Eu nu știu cum să iert. 

Nici cum să uit! 

Este una dintre cele mai mari limitări ale mele și sunt conștientă de asta. Și mai puțin ca oricând nu știu să iert atunci când o rană mi-a fost făcută de oameni de la care am așteptat afecțiune, tandrețe, sau asupra cărora mi-am făcut iluzii pozitive.

Asta nu înseamnă bineînțeles că declar război sau rămân în război cu cei care m-au rănit. 

Înseamnă că acei oameni nu mai există. 

Îi șterg din gândurile mele, din viața mea. 

Dacă îi întâlnesc pe stradă îi salut, în unele cazuri schimb o vorbă, dar ca și cum mă adresez unei umbre. 

Nu există bărbat sau femeie care să mă fi trădat să nu fi ajuns în Siberia sentimentelor mele!"

Să nu...

 

Hristos a înviat!

"Hristos a înviat!
... sau Starea de A fi!

Știu, nu aștept, nu voi a convinge.
Sunt, am învățat (ce profesor bun e suferința), ce iubită fără seamăn e modestia!
Să trăiești ca în fața unui prag pe care îl vei trece pentru a deveni cel adevărat, fără să te grăbești, fără să dai năvală, fără să pretinzi și să afirmi.
A iubi e topirea cu cei care nu au destul curaj. A iubi înseamnă să faci din păcat virtute.
Iertarea e sabia Celui de Sus!
Ce binecuvântare e să poți întoarce Celălalt obraz!
(întrebații pe cei fără obraz, fără față, fără ochi, fără înțelegere și privire... Cât îi compătimesc)
Când ajungi la Adevăr nu mai e nevoie să ai răbdare, devii ceea ce ai căutat.
În loc să întrebi, devii ceea ce știi și poți fără să te ferești să spui și altora.
Hristos a înviat, așa cum se cuvine prin firea lucrurilor care trebuie să se întoarcă la Izvoare pentru a deveni, a fi ceea ce sunt dintotdeauna:
Copii Lui!
Paștele e mai mult decât o sărbătoare, e o stare de lucruri în mijlocul căreia trăim.
Destul e un răspuns pe care ai cuaj să ți-l mărturisești fără să mai aștepți întrebarea!
Adevărat a înviat!

Un (unul dintre) creștin!"

Dan Stoica

Marguerite Yourcenar

"Nu mă aflu niciodată într-o stare de indiferență, dar, o știu, vocea și atitudinile mele pledează împotriva mea.

 Am o anumită capacitate de a lăsa cuvintele jos și de a ridica capul. Vechi reflex al unei bătrâne care și-a construit o carapace, al unui cititor de o viață care trăiește cu fantome. 

S-ar putea să vă par străină în viața de zi cu zi și refugiată într-o formă de superbie. 

Cu toate acestea, sunt sensibilă la Nimic și la Tot.
Eu sunt unul, însă în mine se află mulțimi. 

Dați-mi posibilitatea de a mă pierde."

.
(traducere de Cătălina Frâncu)

"Cred că întreaga existenţă este un tot unitar conştient. 

Cred că fiecare fir de praf are un soi de conştiinţă, în felul lui. 

Cred că nu se pot găsi nici măcar doi atomi de hidrogen care să semene întru totul unul cu celălalt. 

Cred că şi atomii de hidrogen au, cumva, un fel de conştiinţă. 

Aşa că mă rog: 

„Doamne, te slăvesc în toate manifestările tale. Tu eşti cel care te mistui într-un loc pentru a ieşi la iveală în altele. Tu eşti cel care uneori vrea să nu fie, pentru ca apoi să fii mai mult ca oricând…"

(Shahrnush Parsipur)

7 tipuri de oameni pe care Universul ti-i trimite:

"Fara coincidente, nu exista coincidenta! Nici o intalnire in univers nu este intamplatoare. Nu vei intalni o persoana pe care nu ar fi trebuit sa o intalnesti. Chiar si oamenii rai care te agita nu apar pur si simplu in viata ta. Deci, aceasta intalnire este pentru ceva necesar.
7 tipuri de oameni pe care Universul ti-i trimite:

1. Cei care iti frang inima
Acestia sunt oameni care vin in viata noastra, aducand fericire si decorand-o dincolo de recunoastere. Te conduc aproape in partea de sus a lumii, si cu un singur scop: sa te arunce jos. Ne frang inima in moduri pe care nici nu ni le putem imagina.
In acelasi timp, ei ne invata o lectie foarte dificila, care poate fi utila in viitor. Pentru toata lumea, aceasta lectie este foarte individuala, cea de care are nevoie fiecare persoana.
Da, este foarte neplacut cand intalnim astfel de oameni in viata. Si nimeni nu spune ca este foarte util si necesar. Sunt foarte negative, aduc multa durere si, desigur, niciunul dintre noi nu doreste sa intalneasca aceste „broaste in armura de cavaleri”, dar, in cele din urma, prin aceasta durere vei obtine o lectie foarte valoroasa.
Nu plange si nu iti reprosa ca nu ai vazut adevarata lor esenta in timp. Nu te concentra asupra a ceea ce s-a intamplat, ci pur si simplu trage concluziile corecte din greselile tale si treci prin viata cu capul ridicat.

2. Cei care raman pentru totdeauna
Acestia sunt oameni care au venit odata in viata noastra si raman in ea pentru totdeauna. Sunt mereu acolo: te sprijina, devin aproape membri ai familiei si nu te parasesc niciodata.
Cand ai nevoie de ajutor – ei vor fi intotdeauna acolo. Universul ii foloseste pentru a te linisti, a-ti insufla speranta, a-ti da putere sa continui. Si se intampla in moduri complet diferit. Uneori chiar aproape imperceptibil pentru noi insine.
Acestia sunt oameni care te inteleg profund chiar si fara cuvinte si te accepta asa cum esti. Ei sunt cu tine intotdeauna: la durere si la bucurie. Nimic nu-i va face vreodata sa te lase. Veti fi intotdeauna impreuna, indiferent unde va poarta viata.
Din pacate, acesti oameni sunt rari si foarte putini.

3. Cei care trec prin viata ta
Acestia sunt oameni care intra in viata ta si te schimba foarte repede. Atat intr-o directie pozitiva, cat si intr-una negativa – aici nu poti ghici. Ei nu stau mult timp, dar cand pleaca, ai totusi sentimentul ca au luat cu ei o parte din tine.
Este foarte important sa inveti cum sa permiti acestor oameni sa plece. Nu contest ca o sa te raneasca uneori – foarte mult, dar aceasta este o durere cu totul diferita decat la oamenii care frang inima. Aceasta plecare este mult mai usoara.

4. Cei care iti amintesc
Acestia sunt oamenii care vin in viata ta pentru a-ti aminti ceva. Uneori stau aproape de tine pentru o vreme, dar mai des trec ca fulgerul.
Misiunea lor este sa iti dea un semn, sa iti reaminteasca ceva foarte important care ai uitat. Am observat ca de multe ori nici macar nu observi astfel de oameni.

5. Cei care te invata
Ei intra in viata noastra pentru a ne invata ceva. Ei se grabesc cu o lectie gata pentru tine – constient, si, uneori, fara sa o realizezi.
Sarcina lor este sa te invete sa te accepti si sa mergi mai departe, indiferent daca vrei sau rezisti cu incapatanare. Astfel de oameni iti schimba intr-adevar viata foarte mult, si este o mare fericire sa ii intalnesti pe drum.

6. Cei pe care ii inveti
Acest tip de oameni apare in viata noastra pentru a invata ceva de la noi. Nu trebuie sa invatam si sa absorbim intotdeauna informatiile necesare. Uneori lucrurile sunt invers – noi insine trebuie sa devenim profesori. Si acest lucru este foarte important.
Prin exemplul nostru, prin actiunile noastre, invatam pe cineva o lectie, fara sa realizam. Si acesti oameni se schimba chiar inaintea ochilor nostri, si de multe ori nu-i observam. Ni se pare ca nu am facut nimic special, dar de fapt am facut mult mai mult decat ne putem imagina.

7. Cei care ne imping
Acestia sunt oameni care vin cu un dar magic: ei ne imping sa devenim ceea ce vrem sa fim. Ceea ce este remarcabil: ei apar in viata noastra la momentul potrivit si ne dau cu adevarat putere, energie si literalmente ne imping inainte.
Intr-un mod incomprehensibil, ne fac sa credem ca putem realiza totul, ca putem intr-adevar sa zburam pana la visul nostru.
Cand cineva crede in tine – este un sentiment uimitor. Iti da putere pentru mai departe. Ajuta la cucerirea varfurilor si realizarea celor mai fantastice vise. Si noi toti meritam asta."

sursa

“Ai avut supărări multe şi de tot felul, au trecut.
Dar tu spui că şi această trecere ţi-a fost grea.
Te rog, ia în considerare dacă nu cumva aceste sentimente de tristeţe, aceste supărări ce nu ţi-au dat pace, nu s-au sedimentat cumva în fiinţa ta.
În urma acestui proces, fie că o bună parte din tine, aparent, a rămas nealterată, undeva în adâncul tău, ai trecut printr-o schimbare în timp ce erai trist.
Dacă ar fi posibil să ne ridicăm deasupra conştiinţei noastre, dar în acelaşi timp să nu atingem bariera divinităţii, am putea să îndurăm tristeţile cu mai mult aplomb decât o facem în cazul bucuriilor.
Acestea sunt momentele în care ceva nou ne pătrunde, sentimente felurite ce nu întotdeauna le putem identifica, ele cresc în noi, ca apoi să se retragă, nedumerite, cufundate în muţenie.
Aproape toate tristeţile noastre sunt momente de tensiune ce deseori ne paralizează şi nu mai auzim sentimentele ce alteori ne lăsau surprinşi.
Pentru că suntem singuri cu un lucru ce a pătruns, clandestin, în sinele nostru şi pentru că tot ce este intim şi obişnuit dispare într-o clipă.
Tranziţia aproape că nu ne permite să stăm în picioare.
Din acest motiv, tristeţea trece.
Acest lucru căruia nu-i putem da un nume, s-a instalat comod în inima noastră, în cel mai adânc cotlon al ei.
Şi de fapt, nu este de găsit nici acolo, căci acum, curge neostenit în sângele nostru, iar noi, nu apucăm să învăţăm ce era acel lucru ce nu ne-a dat pace.
Am putea fi duşi de nas, făcuţi să credem că nimic nu s-a întâmplat.
Dar ceva în noi este schimbat, precum o casă ce primeşte oaspeţi pentru prima dată.
Poate nu vom cunoaşte niciodată ce este de fapt acel lucru contopit fiinţei noastre, însă acesta este motivul pentru care este atât de important să fii singur şi să-ţi dai atenţia cuvenită atunci când eşti trist.
Cu cât vom fi mai răbdători şi mai deschişi înaintea tristeţii, cu atât mai profund şi neabătut va fi sentimentul noului, cu atât mai mult va fi destinul nostru.”

(Rainer Maria Rilke)

Haruki Murakami - "Pădurea norvegiană"

 

"Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea, tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile până la capăt şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de niciun folos."

„Invitație” - Oriah Mountain Dreamer

”Nu mă interesează ce faci ca să trăiești.
Vreau să știu către ce aspiri, dacă ai curajul să stai față în față cu dorințele inimii tale.

Nu mă interesează câți ani ai.
Vreau să știu dacă ai risca să fii considerat nebun pentru iubire, pentru visele tale, pentru aventura de a fi viu.

Nu mă interesează câte planete îți încadrează Luna.
Vreau să știu dacă ai atins centrul durerii tale, dacă trădările din viață te-au deschis sau te-ai închis de frica de a nu mai suferi iar.

Vreau să știu dacă reușești să stai într-adevăr cu durerea - a ta, sau a mea.
Dacă știi să dansezi sălbatic lăsându-te umplut de extaz până în vârful degetelor de la mâini și de la picioare, fără să-ți faci griji că ar trebui să fii mai atent, mai realist, că nu ar trebui să depășești, totuși, niște limite.

Nu mă interesează dacă povestea pe care mi-o spui e adevărată sau nu.
Vreau să știu dacă ești în stare să-i dezamăgești pe alții pentru a fi tu însuți.
Dacă ești capabil să suporți acuzațiile de trădare și să nu te trădezi pe tine însuți.
Dacă știi să fii demn de încredere, chiar dacă ești, în același timp, infidel.
Vreau să știu dacă poți vedea frumusețea, chiar și când nu-ți place totdeauna.
Dacă poți face să răsară Viața din prezența ta.
Vreau să știu dacă poți trăi într-adevăr cu insuccesele - ale tale, ori ale mele.
Și dacă, în pofida a tot ce se întâmplă pe malul lacului, poți striga tare un „DA!” argintului Lunii pline.

Nu mă interesează unde trăiești și câți bani ai.
Vreau să știu dacă te poți scula după o noapte de dureri și disperare, sleit de zbucium și secătuit de puteri, și să faci ceea ce ai de făcut ca să le dai copiilor de mâncare.

Nu mă interesează câtă cunoaștere ai adunat și cum ai ajuns până aici.
Vreau să știu dacă poți sta în mijlocul Focului împreună cu mine fără să dai o clipă înapoi.

Nu mă interesează ce sau cu cine ai învățat.
Vreau să știu ce anume te susține dinlăuntru când totul se prăbușește în jurul tău.
Vreau să știu dacă poți sta singur cu tine însuți și dacă asta îți umple cu adevărat momentele năucitoare de gol.”

Octavian Paler:

 

Cioran

"Timid, molâu, binele este inapt să se propage; răul, mult mai zelos, vrea să se transmită şi chiar izbuteşte, căci posedă dublul privilegiu de a fi fascinant şi contagios.
De aceea, mai lesne vedem răspândindu-se, ieşindu-şi din albie un dumnezeu rău decât unul bun.
Această lume n-a fost creată cu bucurie.
Se procreează totuşi cu plăcere.
Aşa-i, desigur, însă plăcerea nu e bucurie, ci simulacrul ei: ea are funcţia de-a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, Creaţia poartă pecetea tristeţii iniţiale din care-a ieşit.
Obligatoriu înşelătoare, plăcerea e, de asemeni, cea care ne permite să făptuim o anume ispravă pe care-n teorie o respingem.
Fără concursul ei, abstinenţa, câştigând teren, i-ar seduce până şi pe şobolani.
Dar tot voluptatea ne face să înţelegem în ce măsură plăcerea este iluzorie.
Prin ea plăcerea îşi atinge culmea, suprema intensitate, şi tot acolo, în culmea reuşitei, are brusc revelaţia irealităţii sale, se prăbuşeşte în propriul neant. 

Voluptatea este dezastrul plăcerii.
Când ştii ce împarte fiecăruia destinul, rămâi consternat în faţa disproporţiei dintre un moment de uitare şi suma uriaşă a mizeriilor ce rezultă din el.
Cu cât aprofundezi acest subiect, cu atât te convingi că singurii care au înţeles ceva sunt cei care-au optat pentru luxură sau pentru asceză – desfrânaţii sau castraţii."

(Cioran - „Demiurgul cel rău”)

Francois Henri Galland art.