"Nu este luna, vă spun.
Sunt numai acele flori
curtea iluminând-o.
Eu le urăsc.
Le urăsc cum urăsc și sexul,
gura bărbatului
pecetluindu-mi gura, trupul
paralizant al bărbatului -
și acel strigăt mereu scăpând,
strigătul slab, preludiul
umilitor al unirii -
În mintea-mi în noaptea asta
aud întrebarea, urmez răspunsul
topite într-un singur sunet
ce crește și crește și-apoi
rupe-n bătrânele euri
rivalități obosite. Uite.
Noi am fost proști de nebuni.
Iar prin fereastră plutește
Minciuna miresmei de portocală.
Cum să-mi pot trage sufletul?
Cum pot să fiu mulțumită
când încă se află pe lume
miresme aidoma?"
(-traducere de Catalina Franco)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu