"O cruntă şi amară amăgire"

"Nimeni nu se desparte brusc, nimeni nu poate ieși într-o singură clipă din sufletul celuilalt cu tot cu bagaje, nimeni nu se poate rupe dintr-odată. 

Despărțirile se fac încet, pe bucățele, și de obicei încep cu foarte mult timp înainte de a-ți da tu seama: ieri a plecat strălucirea din ochi, azi pleacă zâmbetul din colțul gurii, mâine se duce pasiunea, poimâine dorul, răspoimâine dispare dragostea... 

Zi de zi se pierde câte un pic din căldura sufletului, seacă lacrimi de dor, se topesc fiorii, se evaporă toată fericirea... 

Într-o zi te trezești gol, gol pușcă, cu un suflet despuiat în care nu a mai rămas decât ecoul vag al unor pași ce cândva făceau ca inima să-ți sară din piept la apropierea lor, ecoul unor râsete pline de bucurie ce odată îți umpleau sufletul de lumină, și ecoul unor cuvinte, cuvinte care dădeau sens vieții tale, acele cuvinte pe care doar inima ta le înțelegea... 

Simți atâta gol în tine încât te sperie teribil acea liniște mormântală, nu mai găsești nimic de care să te agăți, nimic la care să visezi sau la care să speri... 

Și atunci te cuprinzi în brațe, te prelingi încet către pământ și șoptești: '

'Suflete, unde a plecat toată dragostea din tine? ''

 ... iar răspunsul te lovește necruțător fix în moalele capului: ''Nicăieri... nu a fost nicio dragoste, ci doar o cruntă şi amară amăgire...''

(Dezamagirea fb)