Rețetele vindecătoare ale unui călugăr

"Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. 

Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. 

A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. 

Pe lângă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflând credinţă. 

Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă.

Călugărul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnîndu-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au începu să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi.
Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu în noapte, astfel încît Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plîngea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormîntare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte.
Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi sănătate.

Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. 

Aceasta era credinţa călugărului Mihai. 

El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. 

Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. 

În modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca.
„Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el. 

Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau pragul. 

Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. 

Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de câteva sfaturi generale. 

*Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămîie, brad, zmeură, mure. 

*Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mîncarea. *Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. *Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.

Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. 

Va revigora organismul şi va amelora toate suferinţele. 

Nu are nicio contraindicaţie. 

Se iau câte trei linguri din fiecare plantă: 

frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică.
Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. 

Se fierb două minute în 4 litri de apă. 

Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. 

Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. 

În timpul băii se transpiră mult. 

Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. 

Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. 

Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, câte trei linguri, se pun în săculeţ.
Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. 

Se face gargară pentru afecţiuni ale gâtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. 

Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. 

Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.

Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare. 

Contra căderii părului, se iau câte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de câmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. 

Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. 

În fiecare seară se fac băi la cap. 

Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine până a doua zi dimineaţa.

Un alt ceai care „taie“ boala, acţionând în sensul vindecării: se ia câte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţ i, troscoţel, urzică moartă. 

Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. 

Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. 

În timpul tratamentului nu se bea apă. 

Nu se ia mai mult de şase zile la rând.

Ceai contra diareei: chimion, corn, grâu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vâsc, volbură.

Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacăn care să aibă scoarţă sănătoasă. 

Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. 

Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. 

La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. 

Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă.
Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului.

 Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. 

Se pun la fiert 3 litri de apă. 

Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet până ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. 

Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. 

Ceaiul se bea. 

La indicaţiile călugărului Mihai, la tratament se adaugă şi un trunchi de răchită care se alege şi se pregăteşte la fel.

Pentru prostată, se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cârpă cu vin şi se pune pe băşică. 

De câte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. 

În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vânăt, troscoţel, grâu, gălbenele, vâsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie.

 

Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe.

Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apă. 

Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.

Pentru slăbire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gâştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă.
Leacuri pentru tensiune şi probleme de vedere

Pentru anemie, se mănâncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cât mai roşiatică şi o bucată de carne de vânat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc.

Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore. Pentru deficienţe de vedere, să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean.

În caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn.

Pentru boli genitale, se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de câmp, tătăneasă.

Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel.

Ceai pentru boli de plămâni: fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vânăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă.

Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt.
Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă.

Pe lîngă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai ne-a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună.
„Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sunt principiile de bază ale filosofiei lui.

 „Certăreţii au faţa urâtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sunt gata să ierte oricând şi orice greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. 

Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămâne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. 

Încercaţi să urmăriţi şi voi când faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi faceţi binele. 

Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei.
Dacă sânteţi toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi. 

Când ne certăm cu cineva, suntem nervoşi, nu mai putem mânca, nu ne putem odihni, împrăştiem agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa călugărului înţelept. 

Cât priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea:
„Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa cu care este spusă rugăciunea“.

( - sursa: d-r-n.ro)