"Cînd schilozii își aruncă-n aer cîrjele,
cîrjele cad în capul nostru, al celor teferi,
și tot noi sîntem aceia care-i luăm în brațe,
pînă cînd ei se-opresc din scîncet
și ne fac ceva rău, ceva meschin și murdar,
ne pătează hainele cu urina lor,
ne suflă-n ureche un cuvînt odios,
și noi tot nu le dăm drumul, ca să nu cumva să cadă,
deși, din capul locului, de nu interveneam,
i-am fi văzut, zdraveni și batjocoritori,
sărind într-un picior, alergînd sau zburînd
să-și prindă cîrjele din aer,
cîrjele fără de care nu pot să trăiască
pentru că n-ar avea cu ce lovi."
( tălmăcire de Nina Cassian)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu