.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

joi, 30 martie 2017

"Tatăl către fiul său" - de Iustin Panța



"Mi-a spus tatăl meu odată
(altă dată mi-a spus: anonimatul e sfânt)
tu, fiul meu, pe toate le-ai făcut de-a-ndoaselea:
ai avut un copil și nu erai însurat,
te-ai însurat fără să ai o meserie,
ți-ai cumpărat tablou și nu aveai perete
de care să-l atârni
.


Eu îi răspundeam: chiar și în momentul
când glontele pornit din pușcă
mai are câțiva centimetri până la tâmplă
mai poți să răstorni lumea, nu te îngrijora, tată.


Fiule, mi-a spus tatăl meu mie, astea sunt vorbe,
eu îți spun: bucură-te, căci fiecare gură de aer este o bucurie.
Nu uita: aproape o jumătate din viață dormim,
în somn nimic nu-i deosebește pe cei fericiți de cei nefericiți,
pe cei buni de cei răi.
Să dormi mult cât ești tânăr, la bătrânețe mai puțin.

Tată, i-am spus eu tatălui meu, când mă gândesc
că peste o sută de ani
nici unul dintre oamenii de acum nu vor mai fi
îmi vine să vomit.

Nu te neliniști, asta nu contează câtuși de puțin. Ascultă-mă:
așa cum vreau să-mi mișc părțile paralizate ale trupului meu
spre stânga și ele se întorc, dimpotrivă, spre dreapta,
așa se întorc și faptele noastre asupra noastră, curând
.
Dar stai, unde pleci atât de zorit?Trebuie să fie o scenă teribilă aceasta: să mori iarna
și să nu ți se topească fulgii de zăpadă pe obraz."

sursa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu