.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 9 august 2016

Iluminarea: Este cu adevarat ceea ce credem noi ca este?


"Poate vi se pare ca "iluminarea" este un loc indepartat - ceva ce ne cere sa luptam si sa suferim, pentru a ajunge mai aproape de ea. Poate parea ca pentru a lua aceasta cale, spre "iluminare", in serios, e necesar sa avem hainele potrivite, sa cumparam cristalele potrivite, sa purtam pandantivele potrivite, sa platim cursurile potrivite si sa urmam practicile corecte. In conformitate cu aceste idei, o persoana iluminata ar trebui sa arate acest lucru.

Iluminarea a devenit noul "taram al promisiunilor" din spiritualitate, starea care garanteaza pacea, fericirea, bucuria si implinirea tuturor dorintelor. Aceasta este adesea descrisa ca si "guru" al vietii, cea in care oamenii se vor uita la tine si te vor considera "mai bun" si "mai intelept" decat ei. Pur si simplu spus, iluminarea a devenit chiar obstacolul din calea iluminarii.

De ce? Pentru ca iluminarea nu are nimic de-a face cu a adauga ceva la tine insuti, astfel incat sa devii mai maret si mai bun, acesta este mai degraba un proces de indepartare. Elimina toate povestile despre ce inseamna sa fii "spiritual", "iluminat", "mai bun" sau orice indentitate scanteietoare ai in minte, si aici ai: o stare de iluminare.

"Aruncati aceasta lista pentru iluminare. Este doar nascocirea mintii cea care te inseala ca esti in afara pacii in care deja te afli."- Mooji

Cuvantul iluminare, in sine, poate fi inselator, pentru ca este de multe ori interpretat si transmis ca si o stare "suprema" a fiintei, care suna atat de greu de atins pentru o persoana "obisnuita". Dar adevarul este ca iluminarea nu este nimic mai mult si nimic mai putin decat o stare naturala. Este in noi toti. Aceasta SUNTEM noi. Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o adresam nu este cum am putea deveni mai buni, mai mari, mai intelepti sau mai mult decat suntem in mod natural...ci, de ce identitati, povesti, bagaje si idei ne agatam in calea noastra de a fi ceea ce suntem in mod natural.

Are sens sa incerci sa actionezi in mod natural? "A incerca", "a actiona"....ambele sunt forme de amagire care contrazic, de fapt, adevaratul sens de Natural. Incearca iepurasii sa "actioneze" precum iepurasii? "Incearca" pasarile sa fie pasari? Nu...doar sunt. Ei nu trebuie sa "faca" asta, ori chiar sa se gandeasca la asta - pur si simplu vine natural! Deci, de ce am face-o noi? De ce sa ne stresam "incercand" sa fim ceea ce suntem deja?

"Chiar si o piatra, si mult mai usor o floare sau o pasare, ar putea sa iti arate drumul inapoi la Sursa, la tine insuti. Cand te uiti la ea sau o tii, si o lasi sa fie, fara a impune un cuvant de etichetare mentala asupra ei, un sentiment de veneratie, de mirare, apare in tine. Esenta ei comunica in tacere cu tine si reflecta propria ta esenta inapoi catre tine". - Eckhart Tolle

Daca iti doresti sa afli o "scurtatura catre iluminare" (ironie), in primul si in primul rand nu mai incerca sa fii iluminat. Nu mai incerca sa "omori" ego-ul. Si nu mai incerca sa fii atat de "spiritual". Nu vreau sa fie condescendent, dar noi suntem fiinte spirituale, deja - singurul care "incearca sa fie spiritual" este doar cel care a uitat. In loc sa rezisti ego-ului, pentru ca se presupune ca "ar trebui sa fii spiritual", fii acel spatiu care observa atat ego-ul cat si ideea de "a fi spiritual". Acest spatiu este cine esti.

Nu pare mult mai natural sa fii pur si simplu cine esti tu, in fiecare moment? Chiar daca inca nu suntem acolo, nu este vorba despre marcarea unui X mare rosu pe o harta si concentrarea pe o destinatie. A sta cu un ochi atintit pe scop, nu este diferit de a sta cu un ochi atintit asupra caii. Lupta, actiunea, incercarea, impingerea, tragerea, graba...vcand lasi toate aceste acestea deoparte, pentru un moment, si respiri de cateva ori profund, iti dai seama ca aceasta batalie interna este zgomotul foarte mental care acopera doua adevaruri evidente:

1. Deja esti ceea ce cauti

2. Esti in asta pentru calatorie - nu pentru destinatie.

Adevarul este ca primim deja tot ce avem nevoie pentru evolutia noastra. Nu este nevoie sa incercam, si sa controlam drumul nostru - lectiile de care avem nevoie vor continua sa vina, busola noastra interioara va continua sa functioneze. Treaba noastra este de a observa pur si simplu, de a fi in prezent si de a ne bucura de calatorie.

A, si inca ceva... nu aveti nevoie sa incercati si sa faceti aceste lucruri. Deja se intampla. Doar observati."

Elina St-Onge

Un comentariu: