.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




joi, 31 martie 2016

Puternicul mesaj al lui Morgan Freeman pentru Umanitate!




“Mai mult” nu a fost niciodata suficient. Am 86 de ani si, din nefericire, ma aflu pe patul de moarte. Am milioane de dolari la banca, insa nu imi pot cumpara sanatatea pentru a-mi salva viata acum. Am familie si milioane de fani in lume, insa sunt singur acum. Nici macar copiii mei sau un frate sau o sotie de mult timp instrainata nu stau langa mine in ultimele mele momente. Mi-am trait viata gresit si nu vreau ca asta sa ti se intample si tie.
Daca asculti acest mesaj, atunci ia masuri, chiar daca sunt evazive. Te pot ajuta sa iti schimbi viitorul.
Urmatoarele cateva momente pot prea bine sa iti schimbe viata. Mi-as fi dorit ca cineva sa imi spuna si mie asta cand eram de varsta ta.
Banii nu sunt rai prin ei insisi; banii sunt doar o hartie cu o valoare recunoscuta pentru a obtine alte lucruri pe care le pretuim in alte moduri. Daca banii nu reprezinta Raul, atunci “Ce este raul?” – poate ca te intrebi. Raul este dorinta excesiva, obsesiva si “morala” pentru mai mult. Raul este cautarea fara sfarsit, fara suflet, obsesiv compulsiva a unui anumit vas cu aur la sfarsitul unui anumit curcubeu care nu exista. Raul este a avea o eticheta de pret pentru inima si sufletul tau in schimbul succesului financiar cu orice pret. Raul este a incerca sa cumperi fericirea iar si iar, pana cand toate acele false si efemere miraje sau emotii s-au dus.
Imagineaza-ti ca ai totul doar ca sa pierzi totul. Imagineaza-ti ca esti acum falit, ca toti banii tai s-au dus, ca tot ce ai s-a dus. Singura solutie la nebunia si la fericirea ta era sa obtii mai mult. Acum nu mai ai posibilitati ca sa obtii fericire falsa. Nu mai ai bani ca sa obtii mai mult. Prin urmare, cine esti acum?

Ei bine, acum toti oamenii pe care ii credeai prietenii tai atunci cand banii curgeau…

Poate ca ti-ai pierdut familia, prietenii si aproape toti cred ca esti o persoana de nimic, egoista si centrata asupra sa…
De ce?
Din cauza ca nesfarsita ta cautare ti-a intunecat mintea si te-a abatut de la adevarul tau tel in viata.
Atinge asta vreo coarda sensibila in tine? Te deprima sau te intristeaza? Aproape ca am spus “bine”. Insa spun asta doar pentru ca vreau ca tu sa te schimbi.
Nu spun ca nu poti avea succes financiar; spun doar sa ai un scop mai mare in viata dincolo de cautarea succesului financiar.
Sufletul tau tipa pentru ca tu sa raspunzi chemarii tale adevarate. 
Poti sa te schimbi astazi daca redefinesti ce este succesul pentru tine.
Poti sa iti transformi relatiile tale deteriorate si sa construiesti altele noi.
Poti sa te ierti pe tine si pe altii care te-au ranit. 

Poti sa devii un lider povatuindu-i pe altii.

Poti sa iti reechilibrezi prioritatile in viata. Poti sa iti vindeci casnicia si sa recreezi o dragoste mai puternica decat ai crezut vreodata ca este posibil. Poti sa devii cel mai bun parinte cu putinta la orice varsta, chiar si la 86, insa nu astepta pana atunci. Intotdeauna vei fi capabil sa faci mai multi bani, insa nu poti face mai mult timp.
Intr-o zi, la fel ca si mine, vei muri si tu. Pentru ce anume vrei ca oamenii sa isi aminteasca de tine? Ce poti face pentru ceilalti pentru a face lumea un loc mai bun? Care este adevaratul tau scop pe acest pamant?
Toti murim, insa doar cativa sunt cei care traiesc cu adevarat.
Poti pasi afara din umbre in lumina. Ai fost menit pentru maretie.
Ai fost menit pentru mai mult decat ce faci pentru a-ti castiga existenta.
Esti o fiinta cu putere interioara, facuta sa inspire si sa ajute lumea. Sa intelegem acest lucru in mod corect odata pentru totdeauna.
Astazi, pasesti in lumea in care dragostea adevarata exista si realizezi in sfarsit ca dragostea este de fapt acel “mai mult” pe care ti l-ai dorit toata viata.
Doar iubeste mai mult si mai mult in fiecare zi si in fiecare mod si nu renunta niciodata. Indiferent de cat de plin de provocari va fi destinul tau in viata, lumea are nevoie de tine cu adevarat, acum mai mult ca niciodata.
Impreuna cu dragostea, compasiunea, iertarea si increderea in umanitate, vom invinge raul odata pentru totdeauna."



sursa 

Lifestyle

miercuri, 30 martie 2016

CUI II E FRICA DE REPTILIENI - Alexandru Ciobanu


(343) Secretul suprem de David Icke

Trimiterile bibliografice pot fi gasite la adresa:

[27,2904] "Dinaintea unui om care minte si sarpele se da în laturi" (Ramayana).

Conform mai multor traditii milenare oamenii au aparut din nevoia fireasca a zeilor astronauti de a avea o viata mai usoara. Motiv pentru care au creat bioroboti-oameni, dupa chipul si asemanarea lor, adica pe noi, asa cum atesta cel mai abundent placutele sumerienilor. Pe de alta parte aceleasi traditii si multe altele reproduc interventiile nedorite, dar permanente, ale serpilor, balaurilor, dragonilor, zmeilor atot puternici, în viata publica si personala, jivine pe care oamenii uneori, când erau ajutati de secretele unor mestesuguri magice, le mai si anihilau.
Din enciclopedii aflam ca sarpele este o reptila fara picioare, câteva specii sunt veninoase, toate speciile sunt carnivore, o singura specie impulsiva ataca fara sa fie provocata - Lachesis, din America Latina. Adica avem de-a face cu fiinte modeste ce îsi duc traiul în tihna, simplitate si cumpatare. Stramosii lor sus pusi, balaurii, le confera ce-i drept o reputatie de rapacitate pe care nu si-ar dori-o nici un pamântean cu dosar nepatat.
Începând cu amagirea Evei si continuând invariabil cu rapirea craieselor si printeselor pamântene de vita nobila, actiunile acestor reptile, sau reptilieni travestiti, tradeaza o preocupare continua spre hibridarea cu patura înstarita a omenirii. Aceasta preferinta a reptilienilor întareste presupunerea ca au ceva comun în bagajul genetic cu familiile conducatoare ale planetei. Rapirile continua si în zilele noastre, doar ca Feti Frumosii din guverne si parlamente nu mai au vreme sa elibereze cosânzenele de rând din robie. Nici macar nu se mai tin statistici la birourile de evidenta obiectelor-fiinta rapite si gasite. Sau poate prin conventie, cazuistica a luat calea desuetului si nu mai vizeaza protipendada.
Întrebarile cu care oamenii si-au trecut veacurile au fost mereu altele si de fiecare data cu trecerea timpului o jena majora ne cuprinde privind înapoi. Iata ce întrebari FAQ apareau cel mai frecvent în discutiile secolelor pe care le-am lasat în urma. În Evul Mediu întrebarea obsesie a teologilor era "Câti îngeri pot dansa simultan pe gamalia unui bold". Un secol mai târziu pe monitoare aparea întrebarea "Cine a creat omul, cum a aparut viata". Buddha, care era asediat de aceasta întrebare, raspundea stereotip: Lumea nu a fost creata de nimeni întrucât a existat dintotdeauna [255,55].
A intervenit apoi lamuritor Charles Darwin care preluând o lucrare caruia nu-i venise timpul, a bunicului sau Erasmus Darwin, Zoonomia din 1794 [253,249], a demonstrat ca într-adevar lumea nu are autor deoarece a evoluat de la simplu, la ce se vede, prin întâmplari si coincidente succesive. Apoi întrebarea a fost uitata si toti au înteles ca Teorema lui Pitagora privind catetele si ipotenuza e valabila chiar daca numai zece-cinspe pamânteni mai cunosc demonstratia. Adica putem sa traim în fericire si belsug si fara a cunoaste ciclul Carnot al motorului în patru timpi, Principiul Troleibuzului, Teoria Relativitatii Generalizate sau reflexul deglutitiei.
În secolul XX - secolul dosarelor - omenirea nu s-a mai preocupat de originea speciilor ci de dosarele progenitorilor conducatori, convinsa ca la radacinile acestora va descoperi si izvoarele vietii îmbelsugate.
Peste putina vreme în mileniul trei, întrebarea la moda a devenit "Cine este de vina pentru pauperizarea generala care a cuprins lumea". Unde se strâng roadele muncii populatiei terestre si unde dispar ele? Cum de toate tarile cu economie prospera orientata pe profit sunt înglodate în datorii si la cine?
De aici începe David Icke sa desire Secretul suprem, împletitura încâlcita a tesaturii lumii terestre, de la cele câteva zeci de case regale, câteva sute de magnati si câteva mii de initiati. Restul, rândasii - oamenii de rând, nu conteaza, nu detin decât dreptul la vot si dreptul de a-i cumpara cartea.
Autorul îsi despica ideile în doua grupe mari:

Certitudinile obsesie:
[253,64] "Nu voi putea sublinia îndeajuns pâna la sfârsitul cartii ca reptilienii la care ma refer aici sunt doar o grupare particulara apartinând acestei specii, nu întreaga specie."
Si chiar o face, pentru ca nu e greu de observat ca similar procedeaza si oamenii:
[253,20] "Pe scurt, o rasa de oameni care nu se încruciseaza decât între ei, un fel de rasa în interiorul rasei, a fost creata în antichitate în Orientul Mijlociu si Orientul Apropiat. De-a lungul anilor care au urmat aceasta rasa si-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob. Unul dintre instrumentele majore cu care a operat ea a fost crearea unor scoli a misterelor si a unor societati secrete pentru a-si implementa cu ajutorul lor Agenda. Simultan, a creat institutii care au tinut într-o închisoare mentala si emotionala, masele largi de oameni asmutindu-le unele împotriva celorlalte, prin tot felul de razboaie si conflicte."

Certitudinile improbabile:
[253,65] "Reptilienii din regiunea inferioara a celei de a patra dimensiuni."
Cu o precizare legata de termenii limbajului. Universul este o desfasurare continua de frecvente, de vibratii. Pornind de la frecventa apreciata ca cea mai înalta exprimata în a douazeci si opta putere a lui 10, cicli pe secunda, si pâna la tihna lineara a curbei întinse, amortita de racoarea cosmica a lui zero absolut [161,(113)]. Pe acest itinerar sunt plantate zecile sau sutele de stari de agregare din care stiinta moderna a pamântenilor agrea pâna nu demult trei, iar mai nou patru: solid, lichid, gazos, plasmatic. Dar am enumerat mult mai multe în [150,(33) Starile de agregare]. Pe acest aliniament de frecvente într-o anumita zona este plasata si viata în diversitatea ei cunoscuta. Anumite intervale de frecvente au fost delimitate ca benzi de frecvente, denumire uzuala potrivita în radiofonie, spre deosebire de dimensiune, un termen complet neadecvat ca sinonim. De aici confuzia inevitabila cu ceea ce denumim în mod uzual dimensiune ( lungime, latime, înaltime), urmând extensii imaginare în alte dimensiuni de ordin superior când de fapt vizam alte intervale de frecvente. Potentialul omenesc de a percepe si interpreta frecventele de pe aceasta scara atât de larga este limitat la abilitatile organelor de simt din dotare. Auzim în domeniul de frecvente al sunetelor specific urechii, vedem doar ce decodifica ochiul în domeniul vizibil (fig. 113.1). Dotarile tehnologice ne permit extensii ceva mai largi. In afara acestor intervale nu percepem, si consideram ca avem de a face cu entitati sau fenomene din alta dimensiune.
În acest context afirmatia "Reptilienii din regiunea inferioara a celei de a patra dimensiuni." ramâne o simpla aproximare si nu transmite sensul dorit de autor.
[253,112] "Când oamenii nu i-au mai putut sustine, uriasii s-au întors împotriva lor si i-au mâncat. Au pacatuit apoi împotriva pasarilor si animalelor, a reptilelor si pestilor si au sfârsit prin a-si devora carnea si prin a-si bea sângele unii altora. Acest pasaj (din Cartea lui Enoh n.a.) descrie exact liniile genealogice despre care vorbim si care s-au raspândit mai târziu pe întreaga planeta, odata cu Fratia Babiloniana"
Numai ca acele linii genealogice au fost întrerupte brutal de potop, tocmai datorita nocivitatii lor, iar ceea ce a urmat a fost produsul unei noi selectii. În sfârsit, dusmanul public numarul unu Fratia Babiloniana, nu putea sa nu se foloseasca de acest prilej si sa rateze raspândirea pe tot globul. De care prilej? De potop? Sa nu pierdem un amanunt important, cineva din ierarhie a condus totusi acest proces! Poate nici numele Fratiei Babiloniene nu e tocmai cel mai sugestiv de vreme ce:
[253,111] "Se pare ca principala baza pe care si-au stabilit-o reptilienii înainte de a se muta în Orientul Apropiat si Africa a fost teritoriul actual al Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord."
În sfârsit un punct de vedere arogant prin sine însusi, ca sa nu îl clasificam cu atributul de socialist sau, Doamne iarta-ne, comunist:
[253,117] "Raspunsul meu este ca înainte de toate asemenea organizatii, care ascund cunoasterea de masele largi ale oamenilor, nu ar trebui sa existe deloc. Indiferent care ar fi intentia lor, daca pleaca de la premiza ca au dreptul sa le conteste aceasta cunoastere avansata celor multi, hotarînd cine poate sa aibe acces la ea si cine nu, ele joaca deja un rol extrem de periculos prin aroganta pe care o exprima."

Ce ne spune autorul despre reptilieni:
[253,84] "Un alt subiect pe care mi l-au relatat multe din contactele mele se refera la faptul ca reptilienii se hranesc cu energie nucleara. ... Draconienii sunt rasa regala a reptilienilor, iar casta cea mai înalta în rândul acestora sunt albinosii, care par sa aiba niste coarne conice situate la jumatatea distantei dintre sprâncene si crestetul capului."
Mult mai plauzibile par însa alte variante:
[253,84] "Una dintre principalele concluzii ale tuturor cercetarilor facute pe tema reptilienilor este ca acestia sunt complet lipsiti de emotii si sentimente, hranindu-se cu emotiile inferioare ale oamenilor, precum frica, vinovatia si agresiunea."
E ca si cum s-ar spune: oamenii sunt complet lipsiti de lipide si glucide desi ele constituie o parte însemnata a hranei pe care o ingera. Ideea este reala fiindca transpare din numeroasele exorcizari înserate în Noul Testament [200,(290)]. Din bibliografie remarcam cele doua lucrari ale lui Cristian Ganescu [199], [201].
Dar,
[253,78] "Acest lucru nu este întâmplator caci reptilienii se hranesc cu emotiile si energia sexuala a oamenilor, ceea ce explica de ce sexualitatea este atât de importanta în ritualurile satanice închinate demonilor, adica exact acestor reptilieni."
[253,88] "Exista o speculatie care spune ca sângele albastru (cu rh negativ) atesta sorgintea martiana, spre deosebire de sângele cu rh pozitiv, care atesta o origine terestra."
[253,112] "Reptilienii pur sânge nu sunt atrasi de trupurile lor, ca oamenii. Ei le folosesc doar ca pe niste costume spatiale, pentru a opera în aceasta lume, iar când unul se epuizeaza, nu fac decât sa îl schimbe cu un altul."
În comentariu am spune ca termenul costum ar trebui înlocuit cu cel de vehicol. Avem la îndemâna practicile supermanilor din filmele de spionaj în care pozitivii sar din limuzine în salupe, apoi în basculante, pe urma în elicoptere, avioane, locomotive sau yahturi. Totul în slujba binelui, pâna la epuizarea combustibilului, avarierea vehicolului sau anihilarea inamicului. Aceste filme ar trebui sa ne determine sa gândim ca interceptarea si utilizarea biorobotilor terestrii (corpurile omenesti) nu e decât o chestiune de conceptie la care trebuie sa aspiram. Si daca noi nu reusim sa încalecam decât la propriu caii, magarii, bivolii, elefantii, camilele si alte câteva specii nu e decât o dizabilitate preconceputa. În mod sigur creatorii nostri au avut în vedere posibilitatile de a ne putea coordona si conduce prin posedare propriu-zisa, asa cum si noi asiguram maximum de confort si eficienta soferilor si pilotilor când se urca la volanul sau mansa unui vehicul de constructie omeneasca. Conform sloganului Man and machine as one!

Mari personalitati si oameni de afaceri, companii si organizatii reptiliene:
[253,21] "Casa regala Windsor, fosta Saxa-Coburg-Gotha pâna la primul razboi mondial; clanul Rothschild; familiile regale si aristocratice ale Europei; establishmentul de pe coasta de est a Statelor Unite care produce presedinti, mari oameni de afaceri, bancheri, administratori."
[253,82] "Una dintre verigile majore în Fratia reptiliana este Corporatia Bechtel."
[253,99] "Rockefeller-ii sunt reptilieni pur sânge deci cunosc semnificatia plenara si ascunsa a legendei lui Prometeu."
[253,107] "Sinn Fein, ramura politica a gruparii teroriste nord irlandeze IRA are drept simbol un porumbel. Aceeasi imagine poate fi regasita pe multe din sceptrele tinute în mâna de monarhii britanici. Acest lucru nu este întâmplator caci ambele organizatii reprezinta acoperiri moderne ale Fratiei Babiloniene, iar porumbelul o simbolizeaza pe regina Semiramida."
[253,113] "...asa cum voi descrie amanuntit în lucrarea de fata, ierarhia moderna a Fratiei este implicata pâna peste cap în ritualuri satanice, sacrificii de copii, ceremonii de baut sângele si alte orori care îti vor taia respiratia. Da, vorbesc acum de nume dintre cele mai cunoscute din rândul regalitatii, al oamenilor politici, bancherilor, oamenilor de afaceri si patronilor mass media din lume. Altfel spus ma refer la oameni precum George Bush, Henry Kissinger, Familia regala britanica si multi alti presedinti de state, prim ministrii si membrii ai aristocratiei."
Evident ca dintre reptilieni nu poate lipsi un alt personaj de mare notorietate: Jolly Jokerul Dracula (pag.116). Dar si marii maiestri iluminati: Marie si Jean de Saint-Claire, Leonardo da Vinci, Sandro Boticelli, alchimistul Nicolas Flamel, Rene Descartes, filosoful Robert Fludd, Claude Debussy, Jules Verne, Victor Hugo, Jean Cocteau (pag 200).
Odata cu declinul religiei, frânele aveau sa fie preluate de stiinta. Înca din 1662 în Marea Britanie a fost înfiintata Societatea Regala de stiinta. Printre membrii de seama ai acesteia au fost: chimistul Robert Boyle, Isaac Newton, Francis Bacon.
[253,248] "Societatea Regala a însemnat de la bun început mult mai mult decât o adunare a oamenilor de stiinta. În esenta ei este o societate secreta creata si controlata de Fratie, cu scopul de a limita viziunea asupra lumii si întelegerea stiintifica si spirituala."
În Societatea Regala au mai activat Benjamin Franklin, Erasmus Darwin, Charles Darwin, Thomas Malthus.
Intre timp Societatea Regala a devenit Institutul Regal de Stiinta, care de fapt coordoneaza cercetarea si realizarile stiintifice. Cazul inginerului Eric Laithewaite este de mare rasunet si de data recenta (1975-1980). Dupa studii îndelungate si realizari recunoscute Laithewaite, profesor universitar a fost chiar membru al acestui institut. Preocuparile sale l-au condus la studiul de detaliu al giroscopului. Giroscopul este un dispozitiv ce pare ireal, din alta lume, si care asculta de legile unei fizici proprii. În limbaj popular i se spune titirez. Este deci un dispozitiv jucarie cu care fiecare s-a jucat macar o data. Totusi la dimensiuni mai mari, se transforma într-un mecanism cu caracteristici ireale.



Diferite tipuri de giroscoape.

Laithewaite a reusit sa transforme miscarea rotativa a giroscopului în miscare de translatie inventând motorul linear. Apoi a constatat cu stupoare ca daca unui giroscop de cca 1oo de kg, prins pe un ax i se imprima miscarea de rotatie specifica, apucând axul cu o mana întregul dispouitiv poate fi rotit deasupra capului cu abilitatea celui care roteste un baston ninja. Cu alte cuvinte miscarea de rotatia a giroscplului anuleaza o parte din gravitatie. A ajuns astfel la ideea unui motor de propulsie spatiala, numai ca descoperirea sa nu respecta legea a treia a inaintasului sau Isaac Newton, Orice actiune creaza o reactiune egala si de sens contrar. Giroscopul produce însa o reactiune mai mare si supusa altor legi. Desigur Laithewaite a facut o demonstratie simpla dar edificatoare în fata asistentei uluite, urmând ca cercetarile sa fie dezvoltate cu interesul si amploarea necesara. Numai ca Institutul de stiinta l-a acuzat pe Laithewaite de escrocherie stiintifica, si de erezie stiintifica, dupa scenariul cunoscut. Apoi a fost ridiculizat, discreditat, exclus din institut, i s-a retras dreptul de a conferentia, toate fondurile alocate cercetarii au fost retrase, iar descoperirea sa ascunsa si condamnata la uitare. Acum ocupa un loc de neinvidiat în lucrarea lui Richard Milton Forbidden science (Ereziile stiintifice), alaturi de alti confrati precum: Edison, Faraday, Nicolae Teslea.
Si asta în anii 1980 d.Ch., într-un institut de stiinta!

[253,152] "Fratia a ajuns sa controleze astazi întregul sistem bancar si comercial mondial prin intermediul bancilor centrale (nationale), al bancii Mondiale, al Fondului Monetar International, al Organizatiei Mondiale a Comertului, al Bancii pentru investitii Internationale si asa mai departe."
[253,168] "Din Londra, elita reptilo-ariana îsi dicteaza politica managerilor de ramura, adica liniilor genealogice din celelalte tari care au grija ca Agenda coordonata de institutia mama sa fie introdusa la nivel global. Asa se explica de ce toate tarile aplica practic aceeasi politica. În Statele Unite principalii directori de ramura sunt Rockefeller-ii, care controleaza un întreg cartel de familii precum Morgan, Harriman, Carnegie, Mellon etc.supervizat de Londra. În Africa de Sud directorii de ramura sunt membrii familiei Oppenheimer."
[253,202] "Habsburgii, una din cele mai importante linii genealogice reptiliene, au condus Sfântul Imperiu Roman timp de 500 de ani, pâna la destramarea sa în 1806. ... Printre cele mai importante loji masonice din lumea moderna se numara Marea Loja Alpina din Elvetia. Unul dintre membrii acesteia este Henry Kissinger, unul din cei mai activi slujitori ai reptilienilor, (fiind el însusi unul dintre ei) de pe planeta noastra. "
[253,225] "Serviciul Secret Britanic a fost creat de liniile genealogice reptiliene ale Fratiei Babiloniene, iar dupa modelul sau au fost create mai târziu si celelalte servicii secrete din Statele Unite si din restul Imperiului Britanic care sunt active astazi mai mult ca oricând."
[253,119] "În antichitate, civilizatiile Sumerului, Babilonului si Asiriei au aparut pe teritoriul actual al Irakului în timp ce Turcia era cunoscuta ca Asia Minor sau Persia."
[253,26] "Cele mai explicite relatari privind rasa avansata, se gasesc pe câteva zeci de mii de tablite din lut descoperite în anul 1850 la cca 400 de kilometri de Bagdad, în Irak, de sir Austen Henry Layard, un arheolog britanic care facea sapaturi în ruinele Ninivei, capitala Asiriei. Locul este situat în apropiere de orasul irakian modern Mosul."
Jaloanele directoare

Jaloanele directoare ale lucrarii sunt de mult familiare cititorilor nostri:
[253,23] "Este suficient sa examinam structurile complexe care existau pretutindeni în lume în Antichitate , pentru a ne convinge ca înca din acele vremuri pe pamânt se afla o rasa avansata. ... Pe întreaga planeta exista structuri uluitoare cladite cu mii de ani în urma, care nu ar fi putut fi create decât de o tehnologie cel putin egala cu a noastra (de multe ori superioara)"
[253,24] "Textele din Vechiul testament si din alte lucrari, precum si întreaga traditie orala a Antichitatii descriu aceasta rasa sub numele de zei. Aud tot timpul diferiti credinciosi crestini negând ca Biblia pomeneste ceva de zei. În realitate Vechiul Testament abunda de asemenea referiri. Cuvântul Dumnezeu folosit frecvent în acest text este o traducere a unor expresii care înseamna chiar zei (Elohim si Adonai)."
Dar cea mai interesanta afirmatie, pe care de asemenea am sustinut-o si noi în volumele de eseuri din ciclul Cosmoteismul se refera la dichotomia religie-stiinta :
[253,251] "Aceste doua curente aparent opuse, stiinta si religia, au foarte multe lucruri în comun, dar unul mai presus de toate celelalte, ambele neaga adevarata natura a omului si puterea pe care o are acesta de a-si controla singur destinul. Daca vom întelege acest lucru si vom descatusa puterea nelimitata din launtrul nostru, care nu asteapta altceva, controlul reptilienilor si al liniilor genealogice va disparea fara urma."

Schimarea la fata
Pâna la urma divinitatea s-a plictisit sa ramâna în ilegalitate si da semne subtile ca doreste sa iasa la rampa. Calea aleasa e rafinata, cum altfel, dar riscul de a se rata scopul propus e substantial, de vreme ce oamenii nu pricep sau nu vor sa înteleaga. Divinitatea îl poate învia pe Lazar din morti, poate face dintr-un surd cel mai mare muzician al pamântului, celui mai iresponsabil din sat îi acorda demnitatea maxima în stat, exceptiile torpileaza orice regula, minoritatea sâcâie majoritatea si o pune în inferioritate. Concomitent licentiatii ramân submediocri, masteranzii nu îsi gasesc locuri de munca sau le pierd, marii magnati socotesc pe degete, copiii demoleaza prin precocitate toate etaloanele sociale, recordurile sportive sunt acordate celor care au acces la drogurile nedepistabile. Din când în când însusi Dumnezeu, daca vrea, conduce de unul singur.
Atunci reptilienii se rasfata si nu îsi mai ascund nici sentimentele, nici labele, nici înfatisarea. Contactul cu oamenii de rând le repugna, îi tin de o parte in staul, le limiteaza vânzoleala zilnica, îi trag pe dreapta sau le dau zile libere numai sa nu le iasa în cale.
Zeii se pot schimba la fata:
(Matei 17,2) "El S-a schimbat la fata înaintea lor; fata Lui a stralucit ca soarele, si hainele I s-au facut albe ca lumina."
Si îi pot schimba si pe oameni:
(Exodul 34,29) "Moise s-a pogorît de pe muntele Sinai, cu cele doua table ale marturiei în mâna. Când se pogora de pe munte, nu stia ca pielea fetei lui stralucea, pentru ca vorbise cu Domnul. Aaron si toti copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iata ca pielea fetei lui stralucea si se temeau sa se apropie de el."
(2 Corinteni 3,18) "Noi toti privim cu fata descoperita, ca într-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati în acelasi chip al Lui, din slava în slava, prin Duhul Domnului."
Schimbarea la fata este chiar o sarbatoare celebrata în calendarul crestin, pe data de 6 august. Data la care în 1945 oamenii, cu de la ei putere, au schimbat fata pamântului japonez, când Little boy, o încarcatura de uraniu, a devastat Hirosima. Daca pot zeii, se pot schimba si oamenii-reptilieni. E suficient sa gaseasa pe cineva în stare sa-l creada si reptilianul cu chip de om începe sa se înfoaie:
[253,69] "Cath y O'Brian afirma în cartea sa Trans Formation of America, ca George Lucas, producatorul trilogiei Star Wars este ofiter acoperit al NASA si al Agentiei pentru Securitate Nationala (NSA, din care s-a nascut mai târziu CIA). Coroborând faptele si cu informatii pe care le-am aflat de la alte persoane, eu nu cred ca ceea ce a spus Bush si ceea ce a vazut Cathy a fost doar un program de control al mintii. Cred ca pur si simplu Bush i-a revelat lui Cathy Secretul Suprem, ca o rasa reptiliana din alta dimensiune controleaza planeta de mii de ani (inclusiv sau chiar prin programe de control al mintii - n.a.). Mai cunosc si alte persoane care l-au vazut pe Bush schimbându-se într-o reptila."

Pâna si oamenii simpli se schimba la fata de bucurie sau mai ales de întristare. Fata li se însufleteste de fericire sau se lungeste si le cade de naduf. Schimbarea este dictata de starea de spirit, de mental si ia amploarea pe masura potentialului si duratei stimulilor. Dar complexul de sentimente si emotii pe care le traiesc oamenii nu sunt altceva decât stari de agregare ale energiei pe alte trepte de frecvente [150,(33)]. Fata, fizionomia oamenilor, se modeleaza dupa starea lor de spirit. Pesimismul, amaraciunea, tristetea, esecurile, viciile, produc o anume expresie a fetei, a atitudinii, a tinutei de mers. Dimpotriva optimismul, veselia, succesele întretin starea de fericire, spiritul tineretii si vioiciunii, corpul se semeteste, exprima vigoare. Pe aceasta cale producerea sau expunerea la gama respectiva de frecvente poate induce schimbarile specifice.
Alcatuirea fetei, expresia ei si in extenso a întregului corp omenesc sau al altor fiinte este deci rezultanta câmpurilor de frecvente în care îsi duc viata. Cauzele acestor modificari ne parvin de cel mai multe ori chiar pe caile cunoscute si batatorite ale undelor. Auzim la televizor ca am fost avansati în functii si demnitati, ca a învins echipa favorita, si daca am câstigat si la loterie chiar simtim cum ne cresc aripile. Întregul corp, în ansamblul sau, se subordoneaza acestor frecvente. Daca procesele de generare sau modificare a frecventelor responsabile cu expresia fetei si alura corpului pot fi accelerate, transformarile devin stupefiante prin viteza de derulare. Fiintelor care ne populau basmele le era suficient timpul pentru trei rostogoliri. Adica dupa ce se dadeau de trei ori peste cap luau deja înfatisarea dorita.
Se cunoaste faptul ca atât necazurile cât si fericirea în cascada pot induce modificari profunde pâna la avarierea ordinii psihice si decesul individului. O bucla protectoare de corectie aduce dupa râs, plânsul si invers asa încât homeostazia frecventelor sa nu se deterioreze. Desigur fiintele cunoscute au viteze de raspuns si adaptare mici, adecvate traiului pamântean, dar alte entitati din alte lumi de frecvente pot oscila mult mai rapid.
De la un timp creatorii de imagini au învatat procedeele de metamorfozare a fizionomiilor, si ne delecteaza frecvent cu astfel de secvente mai ales în generice. Trecerea de la o imagine holografica la alta este de asemenea acum o practica uzuala. Desigur densificarea hologramelor cu materie biologica ramâne un proces mai lent dar nu imposibil. Suntem totusi o civilizatie precara, nu putem sa construim nici macar piramide. Am în vedere piramidele din Egipt nu jucaria de la Luvru.

Întrebari la care cartea nu raspunde:
În fata incredibilului potential reptilian, care dispune de tehnologie extraterestra de înalt grad si de o reprezentare atât de selecta si bine situata în administrarea Terrei, ramânem nelamuriti în privinta obstacolului ce a tinut în loc atâta amar de timp izbânda reptilienilor, zadarnicindu-le ocuparea planetei. Sau poate ca timpul lor este pe masura digestiei, adica mai lent!
(2 Petru 3,8) "Dar, prea iubitilor, sa nu uitati un lucru: ca pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o îndelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta."
Ce relatie biologica si ontogenica este între reptilienii extraterestri infiltrati în administrarea omenirii si speciile de reptile autohtone ce traiesc uitate în modestie prin vagaunile pamântului? Cum se face ca rubedeniile cu vechime si traditie din insula Galapaos, fieful reptilelor, nu revendica favoruri si demnitati, nu cunosc nepotismul si cumetriile? În toate timpurile oamenii au observat ca e ceva în neregula cu trimisii Domnului, cu spionii, agentii, dizidentii, misionarii.
Cum de sunt evitate referirile la Yahweh, zeul lui Israel, nominalizat de 7000 de ori în Biblie, dar abunda trimiterile la marele sau adversar, zeul Baal, patronul Babilonului si al babilonienilor? Oare s-a reactivat interdictia pronuntarii numelui celui Preaputernic, sau e un semn ca Baal a iesit învingator? Cum de s-a domolit tendinta atât de clar hegemonica a zeului Yahweh, prezentata detaliat în Vechiul Testament?
Desele referiri la prietenii sau cunoscutii autorului, detinând functii mai mult sau mai putin sus puse, nu e de natura sa raspunda tuturor exigentelor documentare. De ce sunt atât de aproximative trimiterile bibliografice indispesabile stabilirii contextului teoretic si stiintific al expozeului?
Cum se face ca Fratia Babiloniana nu îsi protejeaza tinuturile de origine, Babilonul, Mosulul, Bagdadul, relicvele, muzeele, în general Iraqul, pe care l-au ocupat si distrus sub directa conducere a unui reprezentant de seama, reptilianul George W. Bush secondat de Tony Blair, "unul din marii jucatori preferati de fratie (pag. 403 n.a.)"?
Ce criterii anatomo-fiziologice au stat la baza clasificarii în reptilieni, reptilieni partiali si oameni posedati, a galeriei de înalte personalitati la care se fac referiri în lucrare? Ce studii ADN au fost consultate si ce laboratoare genetice gireaza selectia? Chiar si acum dupa milenii trebuie sa ne rezumam tot la precepte condensate:
(Ioan 15,4) "Ramîneti în Mine, si Eu voi ramânea în voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roada de la sine, daca nu ramâne în vita, tot asa nici voi nu puteti sa aduceti roada, daca nu ramâneti în Mine."
Cum se explica faptul ca o teorie atât de putin fundamentata beneficiaza de un sprijin atât de larg, si din partea cui, desi demasca structuri si personalitati de notorietate, sprijin exprimat prin mai mult de un milion si jumatate de referiri în reteaua WEB? Reptilienii sunt oricum o biata minoritate, supradotata, dar minoritate. Sa fie vorba de o conjunctura favorabila?
(Isaia 14,29) "Nu te bucura, tara Filistenilor, ca s-a frânt toiagul care te lovea! Caci din radacina sarpelui va iesi un basilic, si rodul lui va fi un balaur zburator. "
Ea încearca sa-si adjudece ce nu i se cuvine. Dar oare ceilalti, majoritatea fara drepturi si prerogative, cei ce nu au acceptat mirul genelor de reptila, nu au nimic de spus? În lenea lui elefantul tot elefant ramâne chiar daca îl bâzâie tântarimea.
Toti pasii pe care reptilienii i-ai parcurs ne-au fost revelati de doua mii de ani. Luati un creion, cititi si bifati punct cu punct, îi gasiti în Apocalipsa. Nu o cititi cu prejudecati, Biblia nu este o carte de religie. Cineva acolo sus ne iubeste, suntem avertizati din timp, ca Noe de potop! Si daca sunt enumerate doar etapele importante, unele detalii ni le releva David Icke care, prin prieteni sus pusi, a avut acces la Agenda de detaliu:
[253,418] "Structura pe care este construita aceasta Agenda are în centrul ei un guvern mondial, care urmeaza sa ia toate deciziile majore la nivel global. Acesta va controla o Banca Centrala Mondiala, o moneda unica (electronica nu sub forma de lichiditati) si o armata unica. Întreaga populatie va fi controlata prin implantarea de microcipuri conectate la un calculator central. Sub aceasta structura centrala vor urma trei super puteri: Uniunea Europeana, Uniunea Americana si Uniunea Pacifica (Asia , Orientul Îndepartat si Australia). Acest edificiu al puterii va dicta statelor nationale, care vor fi divizate în regiuni, (acomodarea cu ideea facându-se la buletinele meteo - n.a.) pentru a evita orice reactie centralizata la deciziile structurii descrise mai sus. Ca sa nu lungim vorba, va fi o dictatura fascista globala, de care ne-am apropiat deja foarte mult si care se va realiza cu siguranta daca nu se va produce o revolutie în modul de a gândi al oamenilor."
Cine întruchipeaza, în plan divin, lupta între bine si rau, nu cei doi frati de tata Enki si Enlil, divinitati de rang înalt? Oare de ce sunt luati în consideratie cu seriozitate inegala de catre autor? Daca este în derulare un conflict la aceasta scara, ce rost ar mai avea sa ne facem noi griji, de vreme ce cunoastem deznodamântul? Nu americanii ne-au învatat savoarea happy endului?
(Apocalipsa 20,1) "Apoi am vazut pogorându-se din cer un înger, care tinea în mâna cheia Adâncului si un lant mare. El a pus mâna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai însele Neamurile, pâna se vor împlini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie deslegat pentru putina vreme."
De pe alte meleaguri ne vin alte îndemnuri:
LAO TSE: Daca vrei sa faci un lucru mic, fa-l mai întâi mare.
Si stim cu totii ca asta nu e vorba în vânt, este plin Pamântul de megaliti, menhiri, piramide, obeliscuri si de ruinele marilor imperii:



Pasargades, Iran, prima capitala construita de împaratul persilor Cirus II 559-530 a.Ch. (Rev. Les cahiers de Science & Vie, nr. 89, oct. 2005, pag. 56.)

(Romani 12,19) "Prea iubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mânia lui Dumnezeu; caci este scris: Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati, zice Domnul. Dimpotriva: daca îi este foame vrajmasului tau, da-i sa manânce; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui."
Acest Secret Suprem pentru noi românii de rând este un lucru cunoscut din mosi stramosi, tinut viu pe cale orala, prin intermediul nemuritoarelor basme. În basmele românesti fiintele se prefac usor si frecvent luând înfatisarea cea mai potrivita, dupa cum e cazul. Iata ce simplu este exprimata ideea fundamentala a lumii de un povestitor de basme, în dialogul sau cu culegatorul nedumerit, de dupa depanarea basmului Ce e frica, adevar tinut minte milenii si cules cu piosenie si profesionalism de I. Oprisan, chiar în anul de cumpana 1989:
[256,55] "...
- Ascultat' la mine doua cuvinte. Ca le cunosc, ca sunt om de 68 de ani si le-am auzit si le-am pascut. Dar în definitiv lucrur'li astea sa preface, sa preface-n multe lucruri necuvincioase. Sa face ca e bivol, sa face ca este capra, sa face în multe feluri...
- Si intra în biserica?
- Da, intra!
- Pai nu fuge de biserica?
- Nu fuge. Aia-i biserica tatalui. În aia oricine intra în ea. E stapân pe acelasi lucru. Ca Necuratu si cu Dumnezeu sunt frati.
- Cum sunt frati?
- Da!...
- E o poveste?
- Nu ca e povestre, dar îi. Astia au fost amândoi pe fata pamântului. A fost Necuratu (Dracu) Si cu Dumnazau. Lu Dracu i-a spus ca e Dracu si aluia i-a spus ca e Dumnezeu.
- Cine le-a spus?
- Omenirea. Între care Dumnezau sa departa de frati-so. Nu-i zicea frati-meu, ci Nefrati-meu. Sa lepada de el ca facea mai multe nazbâtii. Punea pa ala sa omoare pa cutare. Da' Dumnezeu nu. Ala avea dreptate. Da' asta-ntotdeauna-si baga coada ca vra... Dumneavoastra va dat' sama ca totdeauna-si baga coada: Da-i, ma, cu cutitu-n ala! Omoara-l! Cine-l îndeamna? L-îndeamna Necuratu de la spate sa dea cu cutitu-n ala , nicidecum el singur. Eu poate n-am sufletu....
- Si lumea asta cine a facut-o? A facut-o Dumnezeu sau a facut-o Dracu?
- Poi cine este? ca sa vorbim la dreptate. Omu e Dracu.
- Omul e Dracul?
- Da. Omul este.
- Pai atunci înseamna ca omul e frate cu Dumnezeu?
- Da! Pai asa se spune! Ca omul ... El le face toate si el le..."
-
(Povestitor Niculae Burtila, n. 1921, com. Farcasele, Jud.
Olt, înregistrat pe data de 22.02.1989, caseta nr. CV.)
Sinteza placutelor sumeriene în 30 de rânduri!
Secretul Suprem, o carte despre Fratia Babiloniana care în dorinta de a clarifica toate tainele lumii deodata, devine o destul de mare babilonie.
Metaforica de rang multiplu, face indescifrabila realitatea reprezentata. De fapt nici autorul nu are o imagine la "prima vedere" ci preia cu sfintenie din alte surse. În orice caz scena e populata de balauri si serpi de toate felurile. Reptilele par la ele acasa pe Pamânt urmeaza sa le descifram rangurile.
Nu, aceasta carte nu va schimba lumea. Nici o carte nu poate schimba lumea fiindca lumea nu este la discretia autorilor de carti. Întâmplarile pe care le traim sunt siajul unor evenimente petrecute deja. Mai degraba lumea poate schimba orice carte, cum s-a întâmplat cu Biblia. Daca satanistii, reptilienii si omuletii gri sau de alte culori, cu ochii mari si negri, au atâtea dificultati si îsi iau atâtea precautiuni de identitate, camuflaj si procedura înseamna ca lumea are alta directie de evolutie. Aceste forte au totusi un statut în afara lumii noastre dar si în afara legilor sale. Daca sefii nostri si ai lumii, alesi dupa criterii democratice, nu cauta decât sa ne îngreuneze viata, si asta fac, singuri sau ajutati de pâlcuri omenesti, este înca un semn ca desi spilcuiti si îmbogatiti, pomadati si îmbuibati, ramân totusi niste biete cozi de topor. Daca ar prima factorul genetic s-ar plimba curajosi prin pustiuri si s-ar hrani cu lacuste si miere salbatica din tufisuri, dar ciozvârta este irezistibila. Oricum nu îsi pot depasi conditia de instrumente în mâna divinitatii motiv pentru care sunt paziti de cohorte de scutieri, politisti, jandarmi, tancuri, avioane si scafandri.
Nu uitati:
[27,2904] "Dinaintea unui om care minte si sarpele se da în laturi" (Ramayana).

Eseu publicat in volumul Cui ii e frica de reptilieni


sursa

marți, 29 martie 2016

sâmbătă, 26 martie 2016

joi, 24 martie 2016

miercuri, 23 martie 2016

Gregg Braden – Cele 7 oglinzi eseniene




1. Oglinda a ceea ce suntem în momentul prezent;
2. Oglinda a ceea ce judecăm în acest moment;
3. Oglinda a ceea ce am pierdut/oferit/cedat la un moment dat;
4. Oglinda celei mai mari iubiri pierdute sau a celei mai mari frici pe care le-am avut/le avem;
5. Oglinda mamei, a tatălui și respectiv a Creatorului;
6. Oglinda cuceririi Întunericului cunoscută și sub numele de “cucerirea nopții negre a sufletului”;
7. Oglinda modului în care ne percepem pe noi înșine, cunoscută drept oglinda celui mai mare act de compasiune.

duminică, 20 martie 2016

sâmbătă, 12 martie 2016

Alegoria Pesterii

"Socrate: „Asemuieşte firea noastră în privinţa educaţiei şi a lipsei de educaţie cu următoarea întâmplare: iată mai mulţi oameni aflaţi într-o încăpere subpământeană, ca într-o peşteră, al cărei drum de intrare dă spre lumină, drum lung faţă de lungimea întregului peşterii. În această încăpere ei se găsesc, încă din copilărie, cu picioarele şi grumazurile legate, astfel încât trebuie să stea locului şi să privească într-o singură direcţie, fără să-şi poată roti capetele din pricina legăturilor. Lumina vine de sus şi de departe, de la un foc aprins înapoia lor; iar între foc şi oamenii legaţi este un drum aşezat mai sus, de-a lungul căruia, iată, e zidit un mic perete, aşa cum este, să zicem, paravanul scamatorilor, pus dinaintea celor ce privesc, deasupra căruia îşi arată ei scamatoriile”

Glaucon: „Văd”

- Mai încearcă să vezi şi că, de-a lungul acestui perete, nişte oameni poartă felurite obiecte care depăşesc în înălţime zidul, mai poartă şi statui de oameni şi alte făpturi de piatră sau lemn, lucrate în chipul cel mai divers. Iar dintre cei care le poartă, unii scot sunete, alţii păstrează tăcerea.
- Ciudată imagine şi ciudaţi sunt oamenii legaţi!
- Sunt asemănători nouă. Căci crezi că astfel de oameni au văzut, atât din ei înşişi cât şi din ceilalţi, altceva decât umbrele care cad, aruncate de foc, pe zidul dinaintea lor?
- Cum ar putea vedea altceva dacă întreaga viaţă sunt siliţi să-şi ţină capetele nemişcate?
- Iar dacă ei ar fi în stare să stea de vorbă unii cu alţii, nu crezi că ar socoti că, numind aceste umbre pe care le văd, ei numesc realitatea?
- Necesar.
- Şi ce-ar face dacă zidul de dinainte al închisorii ar avea ecou? Când vreunul dintre cei ce trec ar emite vreun sunet, crezi că ei ar socoti emisiunea sunetului fiind altceva în afara umbrei ce le trece pe dinainte?
- Pe Zeus, nu cred!
- În general deci, asemenea oameni nu ar putea lua drept adevăr decât umbrele lucrurilor.
- E cu totul obligatoriu.
- Priveşte acum în ce fel ar putea fi dezlegarea lor din lanţuri şi vindecarea de lipsa lor de minte: atunci când vreunul dintre ei s-ar pomeni dezlegat şi silit deodată să se ridice, să-şi rotească grumazul, să umble şi să privească spre lumină, făcând el toate acestea ar resimţi tot felul de dureri. Iar din pricina strălucirii focului n-ar putea privi direct acele obiecte, ale căror umbre le văzuse mai înainte. Ce crezi că ar zice dacă cineva i-ar spune că ceea ce văzuse până atunci nu erau decât deşertăciuni, dar că acum se află mai aproape de ceea-ce-este şi că, întors către ceea-ce-este, vede mai conform cu adevărul? În plus, dacă arătându-i fiecare dintre obiectele purtate, l-ar sili prin întrebări să răspundă ce anume este lucrul respectiv, nu crezi că el s-ar putea afla în încurcătură şi că ar putea socoti că cele văzute mai înainte erau mai adevărate decât cele arătate acum?
- Ba da.
- Iar dacă l-ar sili să privească spre lumina însăşi, nu crezi că l-ar durea ochii şi că ar da fuga îndărăt, întorcându-se spre acele locuri pe care poate să le vadă şi le-ar socoti pe acestea în fapt, mai sigure decât cele arătate?
- Chiar aşa!
- Dar dacă cineva l-ar smulge cu forţa din locuinţa aceasta, ducându-l pe un suiş greu şi pieptiş, nedându-i drumul până ce nu l-ar fi tras la lumina soarelui, oare nu ar suferi şi nu s-ar mânia că e tras? Iar când ar ieşi la soare, nu i s-ar umple ochii de strălucire, astfel încât nu ar putea vedea nimic din lucrurile socotite acum adevărate?
- N-ar putea să le vadă, cel puţin pe moment.
- Cred că ar avea nevoie de obişnuinţă, dacă ar fi ca el să vadă lumea de sus. Iar mai întâi, el ar vedea mai lesne umbrele, după aceea oglindirile oamenilor şi ale lucrurilor, apoi în sfârşit lucrurile în sine. În continuare i-ar fi mai uşor să privească în timpul nopţii ceea ce e pe cer şi cerul însuşi, privind deci lumina stelelor şi a lunii mai curând decât soarele şi lumina sa în timpul zilei.
- Cum de nu.
- În sfârşit el va privi soarele. Nu în apă, nici reflexiile sale în vreun alt loc străin, ci l-ar putea vedea şi contempla aşa cum este.
- Necesar.
- După aceasta, ar cugeta în legătură cu soarele, cum că acesta determină anotimpurile şi anii, că el cârmuieşte totul în lumea vizibilă, fiind într-un fel răspunzător şi pentru imaginile acelea văzute de ei în peşteră.
- E clar că aici ar ajunge, după ce va fi străbătut toate celelalte etape.
- Atunci nu crezi că dacă omul acesta şi-ar aminti de prima sa locuinţă, de "înţelepciunea" de acolo, ca şi de părtaşii săi la lanţuri, el s-ar socoti pe sine fericit de pe urma schimbării, iar de ceilalţi i-ar fi milă?
- Cu totul.
- Iar dacă la ei ar exista laude şi cinstiri şi s-ar da răsplată celui mai ager în a vedea umbrele ce trec alături şi care îşi aminteşte cel mai bine cele ce de obicei se preced, se succed sau trec laolaltă şi care, în temeiul acestor observaţii, ar putea cel mai bine să prezică ce urmează în viitor să se mai întâmple, ţi se pare oare că omul nostru ar putea să poftească răsplăţile acelea şi să-i invidieze pe cei onoraţi la ei şi aflaţi la putere? Sau ar simţi ce spune Homer, voind nespus "mai degrabă argat să fie pe pământ la cineva neînsemnat, sărman şi fără de stare", consimţind să păţească orişice mai degrabă decât să aibă părerile de acolo şi să trăiască în acel chip?
- Aşa cred şi eu.
- Mai gândeşte-te şi la următorul aspect: dacă acel om, coborând, s-ar aşeza iarăşi în acelaşi loc de unde a plecat, oare nu ar avea ochii plini de întunecime, sosind deodată dinspre lumea însorită?
- Ba da.
- Iar dacă el ar trebui din nou ca, interpretând umbrele acelea, să se ia la întrecere cu oamenii ce au rămas întotdeauna legaţi şi dacă ar trebui să o facă chiar în clipa când nu vede bine, înainte de a-şi obişnui ochii, iar dacă acest timp cerut de reobişnuire nu ar fi cu totul scurt, oare nu ar da el prilej de râs? Şi nu s-ar spune despre el că, după ce s-a urcat, a revenit cu vederea coruptă şi că, deci, nici nu merită să încerci a sui? Iar pe cel ce încearcă să-i dezlege şi să-i conducă pe drum în sus, în caz că ei ar putea să pună mâinile pe el şi să-l ucidă, oare nu l-ar ucide?
- Ba chiar aşa.
- Iată dragă Glaucon imaginea care trebuie, în întregime pusă în legătură cu cele zise mai înainte: domeniul deschis vederii e asemănător cu locuinţa-închisoare, lumina focului din ea - cu puterea soarelui. Iar dacă ai socoti urcuşul şi contemplarea lumii de sus ca reprezentând suişul sufletului către locul inteligibilului, ai înţelege bine ceea ce eu nădăjduiam să spun, de vreme ce aşa ceva ai dorit să asculţi. Dacă nădejdea aceasta e îndreptăţită, Zeul o ştie.
Opiniile mele însă acestea sunt, anume că în domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i drept şi frumos; ea zămisleşte în domeniul vizibil lumina şi pe domnul acesteia, iar în domeniul inteligibilului chiar ea domneşte, producând adevăr şi intelect; şi iarăşi cred că cel ce voieşte să facă ceva cugetat în viaţa privată sau în cea publică, trebuie s-o contemple.
- Sunt de aceeaşi părere, în felul în care pot.
- Atunci fii de acord şi cu lucrul care urmează şi nu te mira că cei care ajung aici nu vor să se îndeletnicească cu afacerile omeneşti, ci mereu sufletele lor cată în sus, fapt firesc dacă aceasta se întâmplă după chipul imaginii înfăţişate mai înainte.
- E firesc.
- Dar crezi că e de mirare, dacă cineva, sosind de la contemplarea divinului la cea a lucrurilor omeneşti, se poartă cum nu trebuie şi se face de râs, având vederea încă slabă? Ţi se pare de mirare că, înainte de a se obişnui îndestulător cu bezna din lumea de aici, este silit, pe la tribunal sau pe aiurea, să se confrunte cu umbrele dreptăţii, sau cu statuile de la care provin umbrele şi să se ia la întrecere cu alţii în legătură cu acest subiect şi în felul în care sunt înţelese toate acestea de către oameni ce n-au văzut niciodată dreptatea însăşi?
- Nu este deloc de mirare.
- Dar dacă lumea ar avea minte şi-ar aminti că există două feluri de slăbire a vederii, provenind de la două feluri de pricini: o dată a celor ce vin de la lumină la întuneric, apoi a celor ce vin de la întuneric la lumină. Ar putea atunci gândi că acelaşi lucru se petrece şi cu sufletul, atunci când l-ar vedea tulburat şi incapabil să vadă ceva; n-ar trebui să râdă necugetat, ci s-ar cădea să cerceteze dacă nu cumva, venind sufletul de la o viaţă mai luminoasă, nu e pătruns de întuneric datorită neobişnuinţei; sau dacă, dimpotrivă, sosind de la mai multă neştiinţă înspre o viaţă mai luminoasă, nu s-a umplut de o mai mare strălucire. Astfel, pe cel dintâi l-ar socoti fericit pentru ceea ce i s-a întâmplat şi pentru ceea ce a trăit, în timp ce pe celălalt l-ar socoti vrednic de milă. Iar dacă totuşi ar voi să râdă de acesta din urmă, ar fi mai puţin ridicol să râdă de el, decât de cel care soseşte de sus, de la lumină.
- Foarte corect ceea ce spui.
- Aşa ceva trebuie să cugetăm despre aceste suflete, dacă ideile noastre sunt adevărate. Şi să nu socotim că educaţia este ceea ce unii pretind că ea este: într-adevăr ei susţin că pot aşeza ştiinţa într-un suflet în care ea nu se afla, ca şi când ar da vedere ochilor orbi.
- Da, ei susţin aşa ceva.
- Discuţia noastră arată însă că, după cum ochiul nu e în stare să se întoarcă dinspre întuneric spre strălucire, decât laolaltă cu întreg corpul, la fel această capacitate prezentă în sufletul fiecăruia, ca şi organul prin care fiecare cunoaşte, trebuie să se răsucească împreună cu întreg sufletul dinspre tărâmul devenirii, până ce ar ajunge să privească la ceea-ce-este şi la măreaţa lui strălucire. Aceasta numim Binele, nu?
- Da.
- Iată deci arta "răsucirii". Se pune problema în ce fel se va obţine transformarea cea mai rapidă şi mai eficace a sufletului. Nu-i vorba de a-i sădi "simţul văzului", ci de a-l face să "vadă" pe cel care are deja acest simţ, dar nu a fost crescut cum trebuie şi nici nu priveşte unde ar trebui."

- extras din Republica lui Platon -





vineri, 11 martie 2016

joi, 10 martie 2016

miercuri, 9 martie 2016

C. G. Jung



"Sufletul meu ... Unde eşti? ...
Mă auzi? ...
Iti vorbesc ... Te chem ... Eşti acolo?
M-am intors.
Sunt aici din nou.
Am scuturat praful tuturor ţinuturilor de pe picioarele mele,
Si am venit la tine.
Sunt cu tine ...
După ani multi, de multe intrebari,
Am venit la tine, din nou.


Sa-ti spun despre tot ce am vazut?
Experimentat? Sau băut ?
sau nu vrei să auzi,
despre vacarmul vieţii şi despre lume.

Insa un singur lucru trebuie să ştii,
Singurul lucru pe care l-am învăţat,
este că viata trebuie traita.
Această viaţă este calea,
Cea mult cautata cale,
catre necuprinsul pe care il numim divin.

Nu există nici o altă cale.
Toate celelalte căi, sunt false căi.
Aşa că am găsit calea cea dreaptă,
care mi-a permis sa ajung la tine, la sufletul meu.

M-am întors, incercat şi purificat.
Mă mai cunoşti?
Cat de mult timp a durat separarea.
Totul a devenit atât de diferit.

Şi cum te-am găsit?
Ce ciudata a fost călătoria mea.
Ce cuvinte ar trebui să folosesc ca sa-ti spun,
pe ce cale intortocheata o stea bună m-a ghidat catre tine.

Dă-mi mâna ta,
Sufletul meu aproape uitat .
Cât timp indelungat pentru bucuria, de a te vedea din nou.
Tu mult dezamagitul meu suflet.
Viaţa m-a adus inapoi la tine.
Să multumim vieţii pe care am trăit-o,
pentru toate orele fericite şi pentru toate orele triste,
Pentru fiecare bucurie, pentru fiecare tristeţe.

Sufletul meu, călătoria mea,
trebuie să continue cu tine ...
Ma voi minuna cu tine,
şi ma voi inalta la singurătatea mea ... "

marți, 8 martie 2016

azi...






- art: KATYA Fairy tales

sâmbătă, 5 martie 2016

- atât de frumos scria Yeats despre visare -


"Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sunt sărac - şi nu am decât vise!
Să calci uşor când visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!"





joi, 3 martie 2016

Ecclesiastul - Capitolul 3


"1. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
3. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.
4. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.
5. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.
6. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.
7. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.
8. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
9. Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-şi?
10. Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.
11. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.
12. Atunci mi-am dat cu socoteala că nu este fericire decât să te bucuri şi să trăieşti bine în timpul vieţii tale.
13. Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
14. Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce a făcut Dumnezeu va ţine în veac de veac şi nimic nu se poate adăuga, nici nu se poate micşora şi că Dumnezeu lucrează aşa ca să ne temem de faţa Lui.
15. Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; şi Dumnezeu cheamă iarăşi aceea ce a lăsat să treacă.
16. Dar am mai văzut sub soare că în locul dreptăţii este fărădelegea şi în locul celui cucernic, cel nelegiuit.
17. Şi am gândit în inima mea: "Dumnezeu va judeca pe cel drept ca şi pe cel nelegiuit", căci este vreme pentru orice punere la cale şi pentru orice faptă.
18. şi am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-şi dea seama că nu sunt decât dobitoace".
19. Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
20. Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
21. Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?
22. Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?"

miercuri, 2 martie 2016