Sânzienele

”Pe 24 iunie se sărbătoresc Sânzienele sau Drăgaica, singura sărbătoare păgână pe care o regăsim în calendarul creştin-ortodox, un moment încărcat de magie, o sărbătoare a verii, a soarelui, a luminii pe pământ şi în cer, a iubirii şi a încercărilor de dezlegare a ursitei. Se crede că în această noapte (23-24 iunie, noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul) cei norocoşi pot întâlni Sânzienele.

Numite şi Zânele, Frumoasele sau Drăgaicele, se spune că Sânzienele sunt fiinţe eterice, frumoase și binefăcătoare, ce colindă câmpiile şi pădurile prin văzduh, pe ape sau pe pământ. Ele aduc fertilitate plantelor, femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, insuflă florilor, mai ales celor care le poartă numele, puteri magice, tămăduiesc bolile și suferințele și apără lanurile de furia naturii. Cu trupuri zvelte, cu părul de culoarea aurului și veşminte străvezii, Zânele se prind de mâini, într-o horă ameţitoare. Sub diferite denumiri, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor.

Tradiţii
Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstiţiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce înscris sub semnul focului și al Soarelui în cinstea căruia se aprind focuri uriaşe pe culmile dealurilor.
Încinşi cu brâuri din pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare. La final se rostogolesc la vale roţi aprinse, simboluri ale Soarelui, cu rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcaţiuni cu lumânări.
Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, va fi apărat de duhurile rele, de boli şi va fi fericit tot anul.
Fetele nemăritate îşi pun flori de sânziene sub pernă pentru a-şi visa ursitul. Dimineaţa, fetele pornesc pe câmp pentru a culege flori de sânziene pe care le împletesc în cununi şi le închină Soarelui.
În această zi, florile de sânziene împletite în cununi sunt atârnate până în anul următor la ferestre, la porţi, la streşinile caselor, cu credinţa că vor apăra oamenii, animalele şi recolta de forţele nefaste, malefice şi vor aduce noroc şi belşug. Cununile sunt folosite şi pentru prevederea viitorului, în funcţie de felul în care cad după ce sunt aruncate pe casă.
Dacă îşi pun în păr sau în sân floarea respectivă, fetele şi femeile devin mai atrăgătoare şi mai drăgăstoase. Dacă se spală la ivirea zorilor cu roua căzută pe Sânziene sau se îmbăiază în apă curgătoare devin mai frumoase. Roua căzută pe flori în noaptea de Sânziene este leac pentru bolile de ochi şi piele.
După ce se trece de miezul nopţii şi focurile se sting, oamenii se îndreaptă în linişte spre casele lor, lăsând locul spiritelor care, conform credinței populare, în noaptea aceasta hoinăresc prin lume.
Cu această ocazie se obișnuiește și pomenirea morţilor sau Moşii de Sânziene: se face curăţenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânări şi se dă de pomană la cimitir.
Ziua de Sânziene reprezintă prilejul de a culege şi alte plante tămăduitoare, utilizate ca leac pentru diferite suferinţe pe tot parcursul anului.

Noaptea magică

Se crede că noaptea ce precede această zi este magică, se deschid Cerurile, minunile sunt posibile, depinde ce ne dorim, iar forţele benefice şi cele malefice ating apogeul. E un moment bun pentru a-ţi pune dorinţe şi pentru a te ruga. Se spune că, dacă stai treaz sau te plimbi în această noapte, vei avea parte de multe semne şi întâmplări ciudate, pentru că orice este posibil atunci când Cerurile sunt deschise. Bătrânii cred că cel care vede hora zânelor în noaptea de Sânziene rămâne mut sau este sluţit pentru tot restul vieţii.

„Noaptea Sânzienelor,

Între cer şi pământ…

Iubite de Lună şi vânt,

Plutesc peste plaiuri…

Alaiuri de zâne cântând.

Cunune-mpletesc

Din razele Lunii,

Din florile-alese

Proaspăt culese…

Din roua de seară…

Cunune-mpletite.

Soarele şi Luna, de-or purta cununa…

Fi-vor numai Una

În pădurea bătrână,

Zâne la fântână

Aşază pe ape,

Iubiri arzătoare, din raze de floare.“

(Hora Drăgaicelor, poezie populară)

sursa