.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




miercuri, 24 iunie 2015

- miercurea fara cuvinte (174): parfum de sânziene..


- initiativa : Carmen

11 comentarii:

  1. Ce frumos buchet! Misterul stelutelor galbene
    este in preajma noastra!
    Happy WW!

    RăspundețiȘtergere
  2. o combinatie de elemente impresionante! Fotografia a doi oameni total fericiti, învaluiti în parfumul florilor de Sânziene si aflati sub ocrotirea Ingerului... sunt profund miscata!
    pup >:D< Happy WW! ☺

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :d ....acum 35 de ani, in iunie, cu putin inainte de sanziene - eu si sotul meu .
      astazi, eu nu am putut ajunge pe campie, asa ca a mers singur pentru ramurile de sanziene.
      Cu dragoste!
      Happy ww!

      Ștergere
    2. Mi-ai topit sufletul !!!!
      Sărut mâna.......................

      Ștergere
    3. Si eu, sarut mana!
      Al meu suflet se zbate in hatisuri.... sunt lectii ce mi se repeta, ca sa-nteleg mai bine macar ultimii pasi.
      nu am iesit din casa de o luna...dupa cadru, urmeaza carja si-apoi imi voi lua bastonul prin lume.
      te imbratisez!

      Ștergere
    4. Sufletul meu îmbrăţişează... strânge cu toată gingăşia şi dragostea sufletul tău drag... scump !!! Hăţişurile pot face flori, Ni, blând-mirositoare pentru paşii sufletului nostru pe iarba ce îşi poate răspândi rouă strălucitoare în dimineţi noi, cu ciocârlii zvâcnind în triluri sub primele raze de soare....
      Sunt fericită că tu, cel puţin, ai primit cadrul... va fi cârja, şi bastonul (neapărat cu cotieră) care ştiu bine că va fi purtat cu eleganţa unui suflet puternic şi frumos aşa cum este sufletul tău !!! Eu fac zilele acestea un an, pe 26 iunie, mâine, de când o am pe mama la pat: căzut, operat, nu s-a mai sculat din pat. Acum un an fără o zi îmi spuneam: ok, va fi cadru, cârji cu cotiere - o să fie bine! Puţini bătrâni nu mai au curaj să se ridice pe propriile picioare, mama face parte dintre aceştia. Deci nu a mai fost nimic ok... Iar eu am fost luni de zile pe marginea prăpăstiilor - ba organice, ba psihice, numai prietenii mei care au stat ore în şir cu mine, care mă ajută s-o spăl, mă ajută cu pampersi ca să pot ieşi şi eu o dată pe săptămână la o cafea în oraş sau în parcuri... Dar în primul rând cu lumina sufletelor lor!!! Pentru care şi aici le mulţumesc (căci ei vin des pe aici, în căsuţa ta cu ferestre larg deschise!!!) Şi aşa va fi în continuare, desigur nu ştim cât timp, dar sufletul meu este înălţat iar oamenii aceştia buni şi luminoşi îl ţin mereu aşa, fără încetare...
      Şi uite-aşa încerc şi eu să-ţi trimit un cuvânt de susţinere... Atât cât pot şi eu, acum...
      În momentele mele de relaxare înfloresc prin frumuseţile pe care le primesc şi aici, la tine şi în puţine alte locuri... Dar mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am, şi mai mulţumesc şi pentru ceea ce nu am...
      Te îmbrăţişez şi eu, la rândul meu, Ni... cu tot dragul, zâmbindu-ţi cu bucurie în seri de Sânziene !!! Tu eşti o luminoasă sânziană sub stelele cerurilor noastre înalte !!!
      >:D< !!!

      Ștergere
    5. >:D<
      O, draga mea!
      Rabdarea este antrenamentul din care nu ne oprim decat odata cu viata.
      In tacerea mea, inca mai invat de la tine. :*

      Ștergere
    6. Cel mai frumos dar pentru mine....
      Atâta nobleţe...
      Mulţumesc din toată inima...
      Învăţăm una de la alta fără încetare....
      Sănătate şi toate cele bune şi frumoase îţi doresc, înger curajos !!! Să-ţi fie zborul lin şi plin cu virtuţile cele mai alese...
      Pe curând !!!

      Ștergere
  3. Superba imagine !
    O zi sublima iti doresc!

    RăspundețiȘtergere