.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

luni, 21 aprilie 2014

Aprinderea Luminii Sfinte, un miracol de aproape 2.000 de ani


”Creştinii ortodocşi şi catolici au sărbătorit, duminică, Paştele. În religia creştină, Paştele celebrează Învierea lui Iisus Hristos, la trei zile după crucificarea sa, în Vinerea Mare. Paştele creştin derivă din Paştele evreiesc şi este, de asemenea, cea mai sfântă sărbătoare din calendarul creştin care simbolizează renaşterea şi mântuirea promisă după moarte. Paştele creştin are loc aproape în aceeaşi perioadă în care se sărbătoreşte Paştele evreiesc, pentru că, potrivit Bibliei, Iisus a înviat în zilele în care iudeii ţineau această festivitate.
Aprinderea miraculoasă a Sfintei Lumini sau a Focului Sfânt, cum mai este numit, este un ritual vechi de aproape 2.000 de ani care are loc în Sâmbata Mare, la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, cinstită de creştini ca fiind locul unde a fost răstignit şi înmormântat Iisus.
Punctul culminant al ritualului la care iau parte feţe bisericeşti de pretutindeni îl reprezintă momentul în care Patriarhul Ierusalimului intră în Capela Îngerului cu patru mănunchiuri a câte 33 de lumânări neaprinse. El este închis în încăperea în care se află mormântul lui Iisus, după ce aceasta este inspectată pentru a se asigura că nu există în interior nicio sursă de foc. Potrivit ritualului, Patriarhul înconjoară de trei ori mormântul şi îngenunchează în faţa dalei de marmură care îl acoperă. Apoi, el se roagă pentru pogorârea Sfintei Lumini. După ce lumânările sunt aprinse miraculos, precum susţin înalţii bisericii, Focul Sfânt este împărţit miilor de credincioşi care se înghesuie în centrul vechi al oraşului.
Fostul patriarhul Ierusalimului Diodor I povestea în 2008 despre momentul sfânt al aprinderii luminii la Biserica Învierii: “Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revărsa o lumina nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot mormântul, aşa încât oamenii de afară văd mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! – niciodată nu mi-am ars bărba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înaltă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacără, ies şi dau Focul întâi patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în biserică.”
Lumina de la Ierusalim ajunge în 13 ţări ortodoxe, printre care şi România. Anul acesta Lumina Sfântă a ajuns și la bisericile din Alba Iulia, de unde, la miezul nopții, credicnsioșii au putut-o lua și duce acasă.
În fiecare an, credincioşii se strâng în faţa Bisericii Sfântului Mormânt pentru a lua lumină.
După ce este adusă acasă, Lumina Învierii rămâne aprinsă în candelă în casa creştinilor pe toată durata sărbătorilor de Paşte.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu