"De mult negru mã albisem
De mult soare mã-noptasem
De mult viu mai mult murisem
Din visare mã aflasem
Vino, tu, cu tine toatã
ca sã-ntruchipãm o roatã
Vino, tu, fãrã de tine
ca sã fiu cu mine, mine
O, rãsai, rãsai, rãsai
pe infernul meu, un rai
o, rãmâi, rãmâi, rãmâi,
Palma bate-mi-o în cui
pe crucea de carne
când lumea adoarme…"
( Nichita Stanescu )
- foto: Eddie O'Bryan
ce asociere frumoasa ai facut intre versuri si imagine...Nichita are dreptate,cercul reprezinta perfectiunea...
RăspundețiȘtergeredin ciudateniile firii umane: dupa chinul dorit al imblanzirii visate, truda daramarii...
RăspundețiȘtergere