De cand ma stiu am ascultat pareri, si pareri ...povesti si descrieri din drumurile altora ...
Nu am apelat la cunoasterea intelectuala si ratioanala ; am tinut legatura cu Spiritul si am acceptat de la bun inceput ca, ceea ce nu pot verifica/cunoaste eu, nu inseamana ca nu exista.
Cei ce au descris trecerile spre alte dimensiuni, cei care au avut momentul lor de pura constientizare de sine , cei care au intalnit "ceva"ul ca o certitudine ...ma fascinau chiar si prin dialectica diferita prin care povesteau.
Si iata-ma , acum , ca ...eu am o astfel de poveste .
In fiecare noapte am ora de plimbare prin parcul din apropiere - "rondul meu de noapte".
Ieri-noapte ( 15 iulie a.c. ) , pe la ora 21,30 , am trecut pe langa batranii ulmii grosi si scorturosi , am trecut odata cu adierea ce le involbura frunzisul si mai sa raspund unei bufnite "Huuuu!"...ca sa-mi verfic realitatea aceste plimbari .
Ma tineam bine de mana barbatului meu , cu ochii-n trotuar de grija melcilor aventurieri ...
Am luat-o pe alea care ducea spre casa si am rasuflat usurata ; acum puteam sa-mi dau capul pe spate si sa caut Steaua Sudului, bombanind-o ca mi-e dor s-o vad ; ca steaua care de 3 ani se tot marise si stralucea la vest , a disparut imediat dupa ce Luna a fost mai aproape de Pamant...asa, pur si simplu fara sa fi intrebat-o cum o cheama ...Deh !
Si...am ramas in mijlocul drumului incantati ...Fireste aveam pe bolta cereasca cea mai frumoasa stea ! Era la sud, era mare , si parca se tot marea ... Ma incanta revederea de parca imi inflorise muscata din fereastra si-i mangaiam frunzele soptindu-i ca mi-a fost dor de inflorirea ei.
Cateva momente am laudat-o , chiar am apreciat ca se mareste luminand diferit ( habar n-aveam de ce...).
Eram ca doi copii cu mainile ridicate si lipite de vitrina cu minunatii .
Deoadata , steaua "noastra" a aruncat spre noi o lumina laptoasa ; noi lasand sa ne cada bratele ...cu "uuuuuuuuuuuuuaaaaaaaaaaaaaaaauuu!" iesit soptit si fierbite din gat ...
Apoi, steaua ( "ceva"ul ) s-a zbatut bland, si instananeu a disparut, lasad in urma o linie subtire , lumnoasa, care s-a-nfipt cu totul in noapte ...
Si, noi, eram ...linistiti de parca ne plecase intr-o calatorie, cineva drag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu