Cum deschid ochii , dimineata, sunt recunoscatoare aerului pe care-l respir, Soarelui care-mi lumineaza fereastra, apei care ma curata in interor si exterior, Pamantului pe care e trasata cararea mea ( timpul meu, spatiul meu, greutatea mea :))) ...omului de laga mine si chiar celui care nu este langa mine. Ma bucur...chiar si-n tristete :))).N-am de ce s-o ascund . Si tristetea face parte din mine...ii partea din umbra mea ... Ma bucur de imbratisare si de adresa pe care mi-ai dat-o, chiar daca n-o pot deschide ! >:D<cu drag !
Nu mă îndoiesc nicidecum de faptul că există în inima ta recunoştinţă. Nici de faptul că eşti un om ca noi toţi, alcătuit din lumină şi umbră. Şi că în umbră trăieşte (şi) tristeţea. Care, e-adevărat, nu trebuie ascunsă...de propria conştiinţă, însă!
Altfel spus, eu cred că este una să simt tristeţea(uneori chiar la cote sfâşietoare, înnebunitoare), apoi s-o iau la întrebări până găsesc răspunsurile lămuritoare şi purced gospodăreşte la vindecarea/"luminarea" ei; dar este cu totul altceva să mi-o hrănesc cu nonşalanţă, s-o "înnobilez" cu valenţe literare, filosofice, muzicale etc, şi astfel împopoţonată să mi-o expun în public ca pe o medalie, ca pe un fapt exemplar, numai bun de împărtăşit cu alţii...rămaşi cu propria tristeţe flămândă, hămesiţi să-şi hrănească şi ei înnegurările, depresiile...
Poate că greşesc, dar mă revoltă proliferarea exponenţială a tot mai multelor angoase existenţiale, mai cu seamă pe net, unde au acces liber mulţi, mult prea mulţi tineri dintre cei care nu se delectează chiar deloc cu "bucuria din tristeţe", ci abia aşteaptă să găsească o justificare "înaltă" pentru a lâncezi în pasivitatea lor plânsă, morbidă, în dezgustul de viaţă. Ca să nu zic mai mult de atât...
Ştiu că pot părea prea aspră cu tine, cea care ne împărtăşeşte nenumărate frumuseţi de gând şi de suflet, dar...cu marea majoritate a altora nu pot vorbi nicicum astfel încât să şi înţeleagă ce vreau să spun de fapt. Şi de la care nici nu pot avea asemenea pretenţii ca de la tine - femeia trecută semnificativ prin viaţă şi ajunsă la vremea înţelepciunii ce se cere împărtăşită celor ce vin din urmă.
Dacă te-am necăjit, totuşi, fără vrere, iartă-mă!
PS Nu-mi dau seama de ce nu poţi accesa adresa cu pricina :( Încearcă, te rog, adresa alternativă: http://youtu.be/LbD__ZwMs2g E vorba de un clip de pe youtube intitulat "From my window" care mie mi-a plăcut foarte mult şi am vrut să-l împărtăşesc azi cu tine. Cu maareee drag! :)
>:D< Nu m-ai necajit ! Crede-ma ! Si nu mai zi ca ai pretentii de la mine ca ..praf ma fac si-mi va sta mintea-n loc ... Tu chiar ma intimidezi. Azi ,inca sunt putin nauca dupa "intalnirea" de duminica noaptea. Nici macar nu eram singura...
Cine zâmbeşte la Soare găseşte cântecul BUCURIEI şi RECUNOŞTINŢEI pentru darul sacru al Vieţii, pe care îl poate ascunde doar noaptea inimii.
RăspundețiȘtergereO îmbrăţişare maareee cu Soare! :)
http://www.youtube.com/watch?v=LbD__ZwMs2g&feature=channel&list=UL
Cum deschid ochii , dimineata, sunt recunoscatoare aerului pe care-l respir, Soarelui care-mi lumineaza fereastra, apei care ma curata in interor si exterior, Pamantului pe care e trasata cararea mea ( timpul meu, spatiul meu, greutatea mea :)))
Ștergere...omului de laga mine si chiar celui care nu este langa mine.
Ma bucur...chiar si-n tristete :))).N-am de ce s-o ascund . Si tristetea face parte din mine...ii partea din umbra mea ...
Ma bucur de imbratisare si de adresa pe care mi-ai dat-o, chiar daca n-o pot deschide !
>:D<cu drag !
Nu mă îndoiesc nicidecum de faptul că există în inima ta recunoştinţă.
ȘtergereNici de faptul că eşti un om ca noi toţi, alcătuit din lumină şi umbră. Şi că în umbră trăieşte (şi) tristeţea. Care, e-adevărat, nu trebuie ascunsă...de propria conştiinţă, însă!
Altfel spus, eu cred că este una să simt tristeţea(uneori chiar la cote sfâşietoare, înnebunitoare), apoi s-o iau la întrebări până găsesc răspunsurile lămuritoare şi purced gospodăreşte la vindecarea/"luminarea" ei; dar este cu totul altceva să mi-o hrănesc cu nonşalanţă, s-o "înnobilez" cu valenţe literare, filosofice, muzicale etc, şi astfel împopoţonată să mi-o expun în public ca pe o medalie, ca pe un fapt exemplar, numai bun de împărtăşit cu alţii...rămaşi cu propria tristeţe flămândă, hămesiţi să-şi hrănească şi ei înnegurările, depresiile...
Poate că greşesc, dar mă revoltă proliferarea exponenţială a tot mai multelor angoase existenţiale, mai cu seamă pe net, unde au acces liber mulţi, mult prea mulţi tineri dintre cei care nu se delectează chiar deloc cu "bucuria din tristeţe", ci abia aşteaptă să găsească o justificare "înaltă" pentru a lâncezi în pasivitatea lor plânsă, morbidă, în dezgustul de viaţă. Ca să nu zic mai mult de atât...
Ştiu că pot părea prea aspră cu tine, cea care ne împărtăşeşte nenumărate frumuseţi de gând şi de suflet, dar...cu marea majoritate a altora nu pot vorbi nicicum astfel încât să şi înţeleagă ce vreau să spun de fapt.
Şi de la care nici nu pot avea asemenea pretenţii ca de la tine - femeia trecută semnificativ prin viaţă şi ajunsă la vremea înţelepciunii ce se cere împărtăşită celor ce vin din urmă.
Dacă te-am necăjit, totuşi, fără vrere, iartă-mă!
PS Nu-mi dau seama de ce nu poţi accesa adresa cu pricina :(
Încearcă, te rog, adresa alternativă:
http://youtu.be/LbD__ZwMs2g
E vorba de un clip de pe youtube intitulat "From my window" care mie mi-a plăcut foarte mult şi am vrut să-l împărtăşesc azi cu tine. Cu maareee drag!
:)
>:D< Nu m-ai necajit ! Crede-ma !
ȘtergereSi nu mai zi ca ai pretentii de la mine ca ..praf ma fac si-mi va sta mintea-n loc ...
Tu chiar ma intimidezi.
Azi ,inca sunt putin nauca dupa "intalnirea" de duminica noaptea.
Nici macar nu eram singura...
Minunat clipul ! Merita postat ! Multumesc ! >:D<