**

Nu are niciun rost să încerci să faci ca lumea duală să fie singulară – negând fie obscuritatea, fie lumina. Amândouă sunt prezente în lume. Amândouă sunt prezente în conştiinţă. Dacă acceptăm numai lumina şi negăm sau reprimăm întunericul, e posibil să descoperim că întunericul erupe din sufletele noastre în moduri extrem de neaşteptate şi distructive. Cea mai bună utilizare a luminii este aceea de a ilumina întunericul, nu de a încerca să-l facem să plece. Iluminarea aduce conştienţă, înţelegere, acceptate şi, în final, transformare. Chiar şi o simplă luminiţă face ca întunericul să pară mai puţin înfricoşător. Atunci când vedem întunericul ca pe ceva “rău” şi încercăm să-l evităm sau să-l reprimăm, îi dăm putere. Toate lucrurile de care ne temem încep să ne conducă viaţa, chiar dacă noi pretindem că nu ne este frică. Atunci când admitem că atât zeii, cât şi diavolii; atât raiul, cât şi iadul; atât lumina, cât şi întunericul se îmbină în noi, suntem cinstiţi şi autentici. Nu facem pe moraliştii şi nu ne angajăm în alte forme de impostură spirituală, atâta vreme cât purtăm în noi secrete întunecate.

Paul Ferrini