***
Ia spune-mi, duhule, ai rânduitfurtuna poruncită întocmai?
Punct cu punct.
M-am arătat pe-a regelui corabie
la proră, şi la mijloc, şi pe punte,
şi-n fiece cabină, trezind spaimă.
I-am uluit arzând în multe locuri
dintr-o dată.
Cu flăcări de pucioasă
îl hărţuiam pe aprigul Neptun,
de-i tremurau talazurile toate
şi cât pe ce să-i scape şi tridentul.
Viteze duh!
C-o larmă ca aceasta puteai
să-i scoţi din minţi pe cei mai vajnici.
Toţi au simţit fiorul nebuniei
şi pradă deznădejdii s-au lăsat.
Cu 12 ani în urmă, Miranda,acum 12 ani,
mama ta era ducesă de Milano,
o principesă puternică.
Nu-mi eşti mamă?
Aceeaşi care cu mult timp în urmă
era soţia celui ce guverna Milano
destul de liberal,
care, îngâduitor în ce mă priveşte,
mi-a autorizat orele nesfârşite
de căutare a adevărurilor tăinuite
în forţa unor elemente ce aveau
puterea de-a face rău sau vindeca.
Nu suportam ca întrerupere
decât plânsetele tale,
pentru că tu, copila mea,
eşti prinţesă din naştere.
Cerule!
Ce complot josnic
ne-a constrâns plecarea?
După moartea tatălui tău,
puterea desemnată exclusiv mie
a trezit teribilele ambiţii
ale fratelui meu, care ţi-e unchi,
pe nume Antonio.
- Mă asculţi?
- Da, bună doamnă, vă ascult.
Te implor, ascultă-mă şi spune-mi
de poate fi un frate aşa perfid.
El, cel pe care l-am desemnat
să-mi execute comenzile directe
în guvernarea prudentă
a maiestuosului Milano,
a făcut contrariul, subminându-mă.
Mă asculţi?
Cu cea mai mare atenţie, doamnă!
Răstălmăcindu-mi nobilele cercetări,
penelul său calomnios, înmuiat în mânie,
a zugrăvit un portret nedrept.
Sora lui, practicanta Artelor Întunecate!
Un demon, nu o femeie, nu!
O vrăjitoare!
Deşi ştia că altele, de-acelaşi sex,
au ars pe rug pentru mult mai puţin.
Înteţirea flăcărilor mi-a întors consilierii
împotriva-mi.
Mă asculţi?
Povestirea voastră, doamnă,
ar vindeca surzenia.
Pentru a se-ncrede-n propriile minciuni,
s-a crezut într-adevăr Duce
şi s-a înţeles cu regele din Napoli
să-i plătească un tribut anual
supunându-mi ducatul nicicând îngenunchiat
celei mai nedemne închinări.
Cerule!
Iar acum, termenii pactului.
Regele din Napoli,
duşmanul meu înveterat,
ascultă cererea fratelui meu
de a ne alunga imediat,
pe mine şi pe toţi ai mei,
afară din ducat,
şi de a-i dărui maiestuosul Milano,
cu toate onorurile, fratelui meu.
Şi astfel,
într-un miez de noapte,
Antonio a deschis porţile
ducatului Milano
şi-ntr-o beznă de nedescris,
lefegii lui ne-au alungat în grabă
pe mine şi pe tine.
Ce-ai mai plâns...
Cum de nu ne-au ucis numaidecât?
Draga mea, nu au avut curaj,
ştiindu-mă-ndrăgită de norod.
Pe scurt, ne-au cărat c-o luntre-n larg,
la câteva leghe pe mare,
unde-aştepta, doar pentru noi,
un putregai de navă
fără pânze, odgoane şi catarge,
părăsită chiar şi de guzgani.
Acolo ne-au lăsat să ne jelim
asurzitoarei mări,
şi vântului ce ne-ntorcea suspinul
înduioşat, sporindu-ne durerea.
Caliban! Iesi din pamant !Raspunde !
Voi, iazme ale apei şi pădurii,
şi voi, ce fără urmă de nisip
fugiţi după Neptun când scade marea
şi-l ocoliţi când creşte iar,
voi, duhuri ce în lumina lunii
semănaţi o iarbă creaţă,
nu de oi păscută,
şi voi, ce-n miez de noapte
împliniţi ciupercile,
precum şi voi, ce râdeţi
când sună ceasul stingerii,
prin voi, oricât de slabe-aţi fi,
am fost în stare...
să scad lumina soarelui de-amiază,
să slobozesc năprasnicele vânturi
şi să încaier bolţile cu marea.
Am dat pe mâna tunetului focul.
Lui Jupiter, cu propriu-i trăsnet
i-am despicat stejarul,
zguduin din temelii
înaltul promotoriu,
am smuls din rădăcină
pini şi cedri.
Tot eu am dat mormintelor poruncă
să se deschidă
şi trezindu-şi morţii
să-i lase-n lume.
De magia-mi cruntă
mă lepăd, iată.
Vreau să stârnesc o muzică divină,
să-i fac să-mi înţeleagă gândul.
Spre-a pune capăt vrăjii mele
ce s-a abătut asupra lor,
îmi frâng toiagul
şi-l îngrop în ţărână,
şi mai adânc decât
a cercetat cineva vreodată,
o să-mi azvârl cartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu