O CONJUNCŢIE CARE NE DĂ DE GÂNDIT

1.LILITH – un mit ce se cere reinterpretat

Ceva numit „scurt istoric”

Lebon, Dassier si Lariviere ar fi observat, în martie 1846, un corp ceresc pe care observatorul astronomic din Toulouse l-a declarat a doua Lună a Pământului, căreia i s-au calculat foarte repede perioada, orbita, apogeul şi perigeul. Petit, directorul acestui institut, a fost interesat de ideea existenţei unei a doua Luni şi, după 15 ani de cercetări, a anunţat că e posibil să existe o Lună mai mică, ce ar produce o serie de mişcări sau perturbări inexplicabile ale Lunii. Jules Verne a preluat ideea în romanul său De la Pământ la Lună, de unde apoi au preluat-o astrologii. Imediat astronomii au devenit şi ei interesaţi de acest obiect misterios, cei mai sârguincioşi în a o descoperi cu adevărat dovedindu-se la un moment dat astronomii germani, care iniţial au botezat-o Kleichen (Micuţa).

Se pare însă că Lilith nu este o apariţie nejustificată în astrologie, ea având o justificare simbolică în limbajul Cerului pentru fiinţa umană.

Etimologie

“Lilith” este numele dat oricărui mister sau oricărei forme care exercită asupra noastră ceva magic sau o atracţie fascinantă, căreia nu i ne putem opune. Originea şi semnificaţia acestui nume se pierd în negura timpurilor. Cea dintâi formă antică la care ne putem referi cu suficientă incertitudine este poemul sumerian Epopeea lui Ghilgameş (sec. III în.Ch.), unde ea apare sub denumirea de Lìllá sau Lilĩtu. Natura acestui personaj transpare din două elemente fundamentale pentru caracterul său psihologic şi mitologic.

În sumeriană Lìllá desemnează Marele Preot sau Marea Preoteasă, în vreme ce Lilĩtu trimite mai degrabă la animale asociate pustiei sau furtunilor şi, de aceea, în plan simbolic, la pericolele ce există în instinctele noastre latente sau în tenebrele subconştientului nostru; acestea există inactive până când un fapt violent de viaţă le reactivează, determinând comportamentele noastre imprevizibile, inexplicabile.

Lilith era în mitologia sumeriană demonul furtunii asociat cu vântul aducător de boală şi de moarte. Primele informaţii despre ea, datate pe la 4000 în.Ch., spun că era periculoasă pentru copii şi femei. “Lyl” în akkadiana înseamnă “noapte” dar şi “fiinţă/demon nocturn feminin”, deşi inscripţiile cuneiforme în care apar “Lilit” si “Lilĩtu”se referă la vânturile rele (probabil aerul viciat de după războaiele soldate cu victime multe, ale căror cadavre infestau atmosfera).

O altă etimologie propusă pentru “Lilith” ar proveni din derivatele substantivului “Lajil” folosit de către populaţiile semitice cu sensul de “noapte”. În paralel cu el mai există un altul, “Laylah” – numele unui demon feminin nocturn care provoacă fantasme erotice oamenilor. Tot la evrei mai găsim şi cuvântul Layla, care înseamnă “îngerul nopţii”, precum şi “Layil”, “noapte”, foarte apropiat de cuvântul arab “Lilak” (“obscur”, “tenebros”), şi Lãilat (“noapte” sau, la modul general, “femeie misterioasă şi perversă”). De altfel, arabul “Làila” pare a corespunde italianului “Leila”, în opinia celor ce au căutat rădăcinile cele mai vechi ale denumirii de “Lilith”.

Se fac de asemenea speculații pe seama faptului că ar putea exista o legătură între Lillith și Lenith, o divinitate fără chip a etruscilor, care aștepta la poarta Lumii de Dincolo împreună cu Hecate și Persephona, pentru a primi sufletele celor morți.

Toată acestă paletă onomastică se pare că este oferită la modul general de către bazinul civilizaţiilor est-mediteraneene, dintre care cea sumeriană şi cea ebraică deţin întâietatea. Majoritatea surselor citate aşează, alături de Epopeea lui Ghilgameş, cărţile sacre ale evreilor – Biblia, Sepher-ha-Zoar, Haggadah, Midrash, unde apare pentru prima dată termenul “Lilĩt”, denumind-o pe soţia lui Adam.

Mitologie şi spiritualitate

Lilith reprezenta în cultura sumeriană zeiţa fertilităţii şi a agriculturii. Odată cu trecerea timpului, credinţa populară a transformat-o în demon.

Kaballah povesteşte că Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam şi pe Lilith din ţărână (Elementul Pământ sau Prithivi Tattva, cea care conţine absolut totul, adică toate cele cinci Elemente necesare Creaţiei, energia subtilă corespunzătoare Elementului Pământ având cea mai joasă frecvenţă de vibraţie). Dar, deşi se spune peste tot că prima referire la Lilith apare în Geneza din Biblie, totuşi, capitolele menţionate nu conţin absolute deloc acest nume:

1:27. „Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mărilor, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”

Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; l-a făcut bărbat şi femeie.

28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”.

(Eva este menţionată abia în Geneza 2:22:

„2:20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.

21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.

22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.

23. Şi a zis Adam: “Iată, aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său”.)

Facerea androgină a lui Adam (“l-a făcut bărbat şi femeie” după chipul lui Dumnezeu) este o etapă pe care niciodată învăţătura creştină nu a comentat-o şi peste care credinţa oarbă trece fără să vadă şi fără să-şi pună întrebări. Această stare nediferenţiată sexual a omului primordial este de fapt starea lui angelică, reală, desăvârşită spiritual. Cu siguranţă că textul biblic este incomplet şi că o anumită informaţie a fost eliminată din el, din moment ce nu ştim cum au ajuns Adam şi Lilith, femeia lui interioară, la un litigiu de putere, Adam voind să-şi impună cu orice preţ puterea asupra femeii iar Lilith manifestându-şi în totalitate independenţa absolută faţă de el. Această independenţă absolută se pare că a culminat cu fuga lui Lilith din Eden (sau, în altă variantă: cu izgonirea ei din Rai după ce L-a chemat pe Dumnezeu pe numele Lui secret) şi cu trecerea ei de “partea adversă”, şi anume, în lumea demonilor. Dacă textul biblic este, într-adevăr, amputat informaţional, atunci gradul nostru de suspiciune tinde să crească şi ne face să ne întrebăm dacă nu cumva Lilith a fost transformată în mod intenţionat într-un personaj sinistru, rebel şi satanic, sau dacă nu cumva textile care conţin adevăruri spirituale reale şi clare ne sunt interzise ori ascunse cu bună-ştiinţă.

Până când adevărurile divine vor face ordine în acest subiect, avansăm ideea că e posibil ca litigiul de putere dintre Adam şi Lilith să fi reprezentat mai degrabă un eveniment spiritual foarte important pentru Adam, şi anume, ridicarea bruscă a energiei Kundalini, pe care el a făcut tot posibilul s-o controleze, fără a reuşi însă, energia sa rămânînd în final pe centrii inferiori de forţă. În acest context, cea de-a doua femeie a lui Adam, Eva (cuvânt care înseamnă “viaţă”) reprezintă probabil ajutorul divin al Creatorului, care a intervenit în procesul de trezire erotică a lui Adam, temperând energia Kundalini. Este posibil ca la această etapă a Facerii Omului să se fi produs diviziunea sexelor şi trecerea fiinţei umane de la starea androginală la starea diferenţiată, deoarece Eva nu mai aparţine etapei în care omul este făcut după chipul şi asemănarea Divinului, ci este “scoasă” din trupul lui Adam în timp ce Adam “doarme”. În acest fel, asistăm la un prim act de transmutare şi sublimare – dar exterioară şi cu intervenţie divină – a energiei Kundalini, care are un rezultat concret: apariţia Evei. Ne întrebăm dacă nu cumva acest episod biblic, în ciuda tuturor ciuntirilor de text din Cartea Sfântă, nu reprezintă chiar dovada clară a ceea ce putem face, în mod benefic, din momentul în care dobândim cu adevărat controlul asupra energiei fundamentale a vieţii (a “Evei”) care este energia sexuală. De asemenea, este posibil ca această etapă a creării adamice să fi fost ultima de dinainte de binecuvântarea pomului Cunoaşterii Binelui şi Răului pe care Dumnezeu intenţiona s-o facă, şi care n-a mai avut loc, deoarece Adam şi Eva, prin ispitirea Evei de către şarpe (tot simbolul energiei Kundalini în faza ei primară), au dat o altă direcţie scenariului edenic, finalizat cu izgonirea lor din Rai (de fapt, căderea omului în dualitate).

Momentul în care Dumnezeu i-a dăruit-o lui Adam pe Eva, cea cuminte și supusă, exact opusul lui Lilith, face ca antiteza Yin-Yang să-şi consemneze originile în Eternul Feminin, a cărui natură este evident edenică. Tocmai de aceea, spiritual vorbind, desăvârşirea este atinsă atunci când fiecare dintre noi îşi descoperă, acceptă şi transcende contrariile.

Din anul 2000 în.Ch datează un basorelief de teracotă cu imaginea lui Lilith într-o reprezentare de-a dreptul tulburătoare. În partea de jos este un leu desenat din profil dar al cărui cap în semiprofil priveşte parcă în afara imaginii, înspre noi şi totodată dincolo de noi. El este flancat în ambele părţi de către două bufniţe, simbol al nopţii dar totodată şi al înţelepciunii. În spatele acestui leu şi al bufniţei din stânga noastră se mai vede capul celui de-al doilea leu. Pe leul central este aşezată Lilith, în picioare, având aripile lăsate şi păr lung, acoperit cu o tiară piramidală. În ambele mâini, îndoite din cot şi ridicate lateral până la nivelul umerilor, ţine două obiecte identice dar mai greu de definit. Dau de bănuit picioarele, cu brăţări strânse în jurul greznelor, şi cu câte trei gheare în loc de tălpi şi degete, simbol clar al naturii demoniace. În popor se ştie că demonii pot lua absolut orice înfăţişare, dar nu pot să-şi ascundă ghearele, deoarece ei nu au tălpi. Simbolismul astral este evident: tălpile sunt guvernate de şi totodată corelate cu Semnul zodiacal Peşti, Semn al compasiunii infinite, al credinţei profunde şi al umilinţei (smereniei) – adică toate acele calităţi spirituale complet absente din structura unui demon. De aceea se şi spune că un demon poate imita orice fel de stare, chiar şi de iubire, dar nu va putea imita niciodată o stare de umilinţă. Picioarele acestei Lilith se pretează la două interpretări:

-fie ea este un demon care controlează puterile de orice fel aflate la dispoziţia ei (cei doi lei) şi îndeosebi puterile primare, grosiere

-fie ea este cea care arată că energia Kundalini, lipsită de control şi lăsată latentă, poate ademeni oricând demonii în viaţa noastră; dimpotrivă, transmutată şi sublimată pe etajele superioare ale fiinţei, ea reprezintă alchimia noastră interioară, garanţia elevării noastre erotice şi dobândirea darurilor spirituale (înţelepciunea şi puterea credinţei, care este “puterea din spatele puterii”).

Aripile lăsate în jos, în mod armonios, indică de asemenea şi tendinţa lui Lilith la ocultare, ceea ce ne face să îndrăznim a afirma că, în conformitate cu linia etimologică a denumirii ei ca Mare Preoteasă, Lilith reprezintă şi puterea benefică ocultă a iniţierilor spirituale, cele care accelerează evoluţia şi ajută adeptul/aspirantul la desăvârşire să depăşească toate obstacolele aflate de-a lungul călătoriei spirituale. Fiind cea care cunoaşte numele secret al lui Dumnezeu, este posibil ca ea să reprezinte forţa tainică din om, care, dacă nu este pervertită demonic în sete de putere şi orgoliu, devine, dimpotrivă, motivaţia fundamentală a existenţei sale şi forţa spirituală care, în cele din urmă, conduce la eliberarea ultimă, finală, şi la contopirea cu Dumnezeu.

Astronomie

Lilith este numele dat în 1918 de către Sepharial (pseudonimul astrologului Walter Gornold) unei a doua Luni ipotetice a Pământului, având aproximativ aceeaşi masă precum Luna. El a luat acest nume din legendele medievale evreieşti, care, aşa cum am observat mai sus, sunt foarte bogate la acest subiect. Sepharial a afirmat că Lilith este aceeaşi a doua lună a Terrei pe care omul de ştiinţă Georg Waltemath afirma că ar fi descoperit-o la finalul secolului al XIX-lea şi, de asemenea, că ar fi şi văzut-o, şi că ea este suficient de întunecată ca să scape detectării vizuale, dar că poate fi identificată atunci când se intersectează cu Soarele.

Într-adevăr, în 1898, Georg Waltemath a anunţat că a localizat a doua Lună a Terrei în interiorul unui sistem de două Luni care orbitează în jurul Pământului. Chiar dacă ideea nu a fost acceptată de către comunitatea ştiinţifică, presupusul corp ceresc a fost inclus în tabelul de efemeride şi acceptat cu numele de “Lilith”. De fapt, Lilith nu este un corp propriu-zis, ci un punct în spaţiu în jurul căruia orbitează Luna (orbita Lunii nefiind circulară ci eliptică). Astrologii francezi se pare că foloseau acest punct de aproape 100 de ani la data la care a intrat în atenţia astronomilor şi astrologilor.

În astrologia zilelor noastre, Lilith denumeşte de obicei acel punct din horoscop care reprezintă direcţia actualului apogeu al Lunii şi care nu are nici o legătură cu cea de-a doua ipotetică lună. Considerată astfel, această Lilith este uneori definită drept al doilea focar al elipsei descrise de către orbita Lunii, Pământul aflându-se în primul focar. Lilith parcurge întreg Zodiacul în 8 ani şi 10 luni, un Semn zodiacal în aproximativ 9 luni şi nu este niciodată retrogradă.

Ea nu trebuie confundată cu asteroidul Lilith (1181), descoperit în data de 11.02.1927 de către Benjamin Jekhowsky, numerotat o perioadă 1927CQ şi aflat în centura de asteroizi din exteriorul orbitei planetei Marte. El nu are nici o legatură cu Lilith din astrologie, numită şi „Luna Neagră”, tocmai pentru a evita confuziile cu acest asteroid (Lilith 1181).

Astrologie

Deşi din punct de vedere astronomic Lilith a fost uitată destul de repede datorita inexistenţei sale fizice, ea şi-a câştigat un loc destul de stabil în astrologie. Numită şi Luna Neagră şi asociată cu legendele şi miturile ebraice, se află cumva în opoziţie cu Luna care reprezintă maternitatea şi feminitatea în sens pozitiv. Astrologii moderni consideră influenţa lui Lilith ca reprezentând natura ascunsă, subconştientul, partea din noi pe care o ignorăm. Dintr-un motiv necunoscut, puterea sa feminină şi dorinţa de libertate sunt arareori explorate, poate şi datorită ignoranţei cu care este tratat mitul originar.

La modul general, Lilith reprezintă partea de care fugim sau pe care, conştient sau nu, ne străduim s-o negăm. Ea este “motorul” nevoii noastre interioare de libertate absolută, curajul interior de a ne accepta în cele din urmă relaţiile eşuate, fricile egotice, obsesiile sau fanteziile erotice, nonconformismul, fascinaţia (chiar inconştientă) pe care o exercităm asupra celorlalţi şi confruntarea cu propria sexualitate.

În tema natală a unei femei, Luna Neagra reprezintă creativitatea nativă şi nefolosită, punctele ei forte, toată gama de “umbre” ale forţei ei vitale precum latura instinctuală a maternităţii, sacrificiul pe care fiecare femeie îl poate face la un moment dat pentru un anumit bărbat (de la “sacrificial virginal” până la a-şi risca nebuneşte propria viaţă de dragul lui) sau puterea seducţiei erotice practicată cu bună ştiinţă pentru a-l subjuga sau pentru a-l avea cu orice preţ pe acela care o provoacă sau o interesează sexual, financiar, social. Nu există pe această planetă absolut nici un bărbat capabil să reziste acestui arsenal sau care să-i opună ceva pe măsură.

În tema natală a unui bărbat Lilith indică femeia de care este atras adeseori într-un mod distructiv, pentru care e dispus să-şi nege sau să-şi abandoneze familia, să încalce sau să anuleze toate convenţiile sociale, pentru care e gata să rişte sau să distrugă totul, inclusiv propria sa viaţă. Lilith este, de fapt, femeia care îl incită, care îl atrage sexual, care îl scoate din minţi, fiindcă îi arată propriile sale abisuri unde se află complexe, speranţe, dorinţe copleşitoare sau frici iraţionale. Indiferent ce îi face această femeie, el o urmează o vreme orbeşte, o crede, o divinizează şi nu se poate despărţi de ea nici când devine conştient de calitatea ei umană şi de rolul ei efemer în viaţa lui. Faţă de femeile “sfinte” sau “cuminţi”, femeile-Lilith alcătuiesc categoria “prostituatelor”, categorie de care bărbaţii (şi, implicit, societatea) au nevoie şi o doresc, însă de care, în acelaşi timp, se tem, urmărind s-o anihileze. Şi asta pentru că ele provin din vrăjitoarele, magicienele (fermecătoarele), femeile înţelepte ale Evului Mediu care au fost ostracizate, asasinate sau ucise prin procedee satanice de către Biserica inchizitorială, datorită informaţiilor pe care le deţineau în privinţa contracepţiei, naşterii şi medicinei energetice, datorită calităşilor lor spirituale precum intuiţia, clarviziunea, percepţia profetică, abilităţile bio-energo-terapeutice, cunoaşterea plantelor de leac, puterea de exorcizare. Oare cum ar fi fost societatea umană astăzi dacă Inchiziţia nu ar fi existat?

Antonia Langsdorf realizează o descriere minunată a lui Lilith : “…cred că Lilith reprezintă o parte din trinitatea femeii. Alături de Eva, simbolul soţiei – companioana barbatului – şi Maria, conceptul de mamă, Lilith reflectă ceea ce bărbatul nu poate îmblânzi şi, prin urmare, alege să suprime şi să demonizeze.”

Ne permitem o simplă corectură de text: “Ceea ce bărbatul nu poate accepta şi, prin urmare…” Biserica inchizitorială asta a şi făcut: nu a acceptat puterea lăuntrică a femeii. Inchiziţia rămâne astfel momentul în care bărbatul, în imensa sa ignoranţă şi demonizare, declanşează un uriaş act de agresiune a Eternului Feminin şi, prin aceasta, o agresiune directă faţă de Dumnezeu în ipostaza sa feminină. A fost momentul lui de sterpitudine, de impotenţă spirituală maximă, care motivează din multe puncte de vedere actuala situaţie tragică a omenirii şi a civilizaţii umane, în care una dintre funcţiile sociale ale femeii a fost aproape complet extirpată.

Este vorba despre dimensiunea profund ocultă a lui Lilith, aceea de Mare Preoteasă, rol spiritual major în societăţile arhaice tradiţionale care, după trecerea la o viaţă sedentară, au dezvoltat civilizaţii agrare şi cultul Marii Zeiţe care este Zeiţa Mamă, Sfânta Glie, Divinitatea atot-puternică a pământului roditor, fertil, dar şi a pământului întunecat, necunoscut, în care forţa vieţii este o forţă nu duală, ci complexă: din adâncul teluric, Marea Zeiţă Mamă scoate atât belşugul, fertilitatea neostenită, fără de început şi fără de sfârşit, cât şi anihilarea, retragerea, resorbţia Viului sau a tot ceea ce a fost viu la un moment dat. Ocultarea şi epifania sunt atributele Elementului Pământ, ca expresie a permanentei şi uriaşei uzine alchimice care există în profunzimile sale nebănuite. Misterul nu al vieţii şi al morţii, ci al vieţii şi al iubirii, deoarece nu există viaţă acolo unde nu există iubire. Fertilitatea, sporirea, multiplicarea sunt urmările divine fireşti ale actuluui erotic de natură cosmică şi dumnezeiască prin care forţele polar opuse şi totodată complementare Yin şi Yang fuzionează, energia rezultantă generând spontan un fenomen de condensare în planul Manifestării şi totodată un “dublu energetic” al acestei condensări care păstrează informaţia în memoria akasha-ică. Acolo unde aceste forţe nu se desfăşoară sau nu se întâlnesc, sau acolo unde este prezentă doar una dintre ele ceva începe să stagneze sau să se dezvolte în mod exagerat, fiind nevoie de intervenţia unui factor de corecţie. În acest fel, funcţia majoră a lui Lilith în descendenţa ei spirituală este să păstreze taina sacră a sexualităţii dătătoare de viaţă şi de desăvârşire, ajutându-ne să înţelegem că energia sexuală nu este nicidecum fructul unui păcat, nu este nicidecum o ruşine, nici plăcerea de care ne lăsăm înlănţuiţi, ci energia formidabilă care îl poate duce pe om la pierzanie sau care, dimpotrivă, ne conduce către lumile divine. Cunoscută în înţelesul ei fundamental şi folosită în mod benefic, această energie ne scutură de orice robie, de orice parazitism planetar a cărui expresie este clasa politică. Ceea ce s-a petrecut în Evul Mediu – şi anume, pata ruşinoasă şi neagră de pe obrazul Bisericii care este Inchiziţia, alături de centura de castitate, de apariţia ordinelor monahale care legiferează celibatul au dus atât la la fel de ruşinoasa vânătoare de vrăjitoare cât şi la comportamentul sexual aberant al fiinţei umane şi la inocularea ideii de “păcat originar”, la faptul că fiinţa umană este “născută din păcat”.

Dacă momentul concepţiei este o taină numai de Dumnezeu ştiută, dacă momentul naşterii noastre fizice este o taină numai de Dumnezeu ştiută, dacă momentul plecării noastre definitive din planul fizic (prin aşa-zisa moarte) este o taină numai de Dumnezeu ştiută, şi dacă originea fiinţei umane este de natură divină, atunci cum este posibil ca fiinţa umană să fie “născută din păcat”? Fuziunea erotică ce are drept rezultat concepţia este, în esenţa ei, sacră. În civilizaţiile tradiţionale cuplurile umane polar-opuse făceau dragoste toate în acelaşi timp la momente cosmice bine determinate, cunoscute cu mult înainte şi corelate cu etapele majore ale vieţii umane de pe această planetă. Ritualurile agrare, marile ceremonialuri magice erau doar manifestări care amplificau fenomenul de tainică rezonanţă ocultă dintre Macrocosmos şi planeta Pământ. Fuziunile amoroase ale cuplurilor umane spiritualizate, la momentul echinocţiului de primăvară, de exemplu, erau fuziuni amoroase sacre, realizate cu invocarea marilor entităţi spirituale din lumile divine, erau fuziuni amoroase realizate cu continenţă sexuală astfel încât forţa sublimării în actul erotic uman să impulsioneze forţa de creştere şi de ieşire la lumină a seminţelor aflate încă din toamnă în adâncul pământului şi pe care iarna le-a pregătit întreg ciclul vegetal. În aceste sacre şi totodată magice momente de ritualuri de fertilizare sau de îndumnezeire a planetei şi a fiinţei anumite cupluri cu o frecvenţă spirituală deosebit de elevată (cupluri atât profund iubitoare cât şi înalt spirituale) erau desemnate să procreeze, deoarece ele şi doar ele erau apte să aducă în Manifestare entităţi spirituale cu rol major în evoluţia fiinţelor terestre.

Decăderea sprituală a umanităţii a dus, inevitabil, la decăderea civilizaţiei şi a fiinţei umane, la desacralizarea vieţii, la pierderea semnificaţiei magice a existenţei şi la anularea componentei spirituale a sexualităţii. Omul a fost corupt prin microbul puterii şi al posesivităţii, al ataşamentului de plăcerile vieţii şi al desfrâului. Inchiziţia a amplificat aceste rele justificând denumirea istorică a acelei perioade de Ev Mediu Întunecat. Monopolul asupra cunoaşterii spirituale şi retragerea ei totală din viaţa societăţii, fabricarea simulacrelor spirituale, scindarea Bisericii Creştine prin Marea Schismă de la 1045, fărâmiţarea religioasă a lumii, războaiele religioase şi încurajarea dogmelor au adus omenirea la ceea ce ea este astăzi – o masă ignorantă otrăvită permanent, asasinată, înfometată, uşor de manipulat prin presă şi mas-media, atacată de boli grave şi expusă în clipa de faţă unor orori satanice pe care nici măcar hitlerismul sau comunismul sălbatic nu le-au atins, dintre care eugenia şi demografia controlată sunt doar faţada.

În astfel de momente dificile şi de cumpănă pentru fiecare civilizaţie tinde să se manifeste pregnant Lilith. Parte din Dumnezeu însuşi asemeni lui Adam, ea este forţa de nestăvilit, de nestăpânit, de neascuns, care deţine secretul vieţii şi al morţii şi care este cu atât mai teribilă cu cât vrem s-o evităm, s-o negăm sau s-o reprimăm. Este demonul din noi nu pentru că acest demon locuieşte acolo ci pentru că forţele noastre alchimice au fost rău sau prost folosite. NOI SUNTEM CEI CARE FACEM UN DEMON DIN LILITH şi, atunci când ea se manifestă şi noi trebuie s-o privim în ochi, s-o acceptăm, nu ne convine şi-i căutăm diferite origini străine. Lilith este elemental fundamental de rezonanţă, CEEA CE ALEGEM SĂ FIM: IGNORANŢI SAU INIŢIAŢI. Indiferent ce alegem să fim, vom fi cu aceeaşi forţă. Acolo unde şi atunci când Lilith apare şi se manifestă în viaţa noastră, noi trăim un moment de Graţie prin care Dumnezeu susţine un act profund şi total de auto-cunoaştere. Este o formă prin care El ne deschide Cerurile Sale să accedem la o iniţiere foarte specială: trezirea erotică totală, sau tot El ne luminează adâncurile insondabile ale fiinţei unde energia sexuală, stagnantă, a căpătat o frecvenţă de vibraţie foarte joasă (ataşament, posesivitate, frustrare, negare, posesiune demoniacă etc) şi atarge pe acea rezonanţă problemele majore ale vieţii.

În aceste condiţii Lilith este chemată să intervină. Fără ea nu ne-am cunoaşte niciodată adevăratul chip, fără ea nu am exterioriza forţe gata oricând să ne ducă aiurea sau imensele energii latente din care se nasc în noi coşmaruri, depresii, atacuri de panică, îngustime de spirit, fanatisme, absurdităţi. Numai după ce Lilith ne provoacă să ne manifestăm sau numai după ce ne-am manifestat prin Lilith începem să conştientizăm laturile noastre până în acel moment inaccesibile şi să accedem la a doua etapă a procesului de auto-cunoaştere: aceea de a accepta sau de a nu accepta că putem fi şi aşa.

Neacceptarea ne va arunca în ignoranţa din care Lilith tocmai ne-a scos, urmând să ne confruntăm încă o dată cu ea (Lilith) exact în aceeaşi manieră.

Acceptarea, dimpotrivă, ne propulsează către nivelul următor, unde apar conştientizările tuturor focarelor noastre energetice şi, apoi, calea de a le folosi de la mediu spre superior şi de a transcende tendinţele inferioare din care Lilith tocmai ne-a scos. De la acest nivel încolo apar marile iniţieri spirituale, iar acolo unde cel iniţiat aplică, se manifestă forţa colosală a iniţierii ca tainică rezonanţă ocultă cu atributul dumnezeiesc al Omnipotenţei Divine.


Postat in Actualitate astro