.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




joi, 21 iulie 2011

statica



- desen: Robert Marian

duminică, 17 iulie 2011

Sir Anthony Hopkins











Valsul interpretat de A. Rieu este compus de Anthony Hopkins.
Picturile: Anthony Hopkins

*****

vineri, 15 iulie 2011

Nu încerca să iubeşti alţi oameni, înainte de a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi.


"Ca să acorzi atenţie unei persoane sau unei situaţii, trebuie să fii prezent pentru tine însuţi, pentru cealaltă persoană, cât şi pentru situaţia respectivă. Ca să fii prezent, nu poţi avea un program numai al tău.
Dacă te aştepţi la ceva de la tine însuţi, de la altul sau de la o situaţie în general, nu poţi fi pe deplin atent în acel moment.
Capacitatea ta de a fi atent depinde de faptul că ai sau nu o minte deschisă, o minte liberă de judecăţi şi de aşteptări.

La fel de important este să ai o inimă deschisă, ceea ce necesită compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii, cât şi iertare pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut. 
A avea o inimă deschisă înseamnă a-i aborda pe alţii ca pe nişte egali şi a căuta condiţii propice comunicării pentru ca să ajungeţi la apropiere şi comuniune.
Uşa către iubire se deschide şi se închide în măsura în care îţi deschizi şi îţi închizi mintea şi inima.
Când uşa se închide, e nevoie ca omul să fie răbdător şi iertător, căci altfel s-ar putea ca ea să nu se mai deschidă.

E nevoie ca oamenii să simtă nu numai prezenţa, dar şi absenţa iubirii. 
Simţindu-i absenţa, ei învaţă să asculte şi să-şi înmoaie inima. Simţindu-se separat de alţii, ei învaţă să descopere judecăţile subtile ce sunt emise permanent.
Fiecare experienţă de separare sau de judecare este un prilej de a te deschide spre prezenţa iubirii. 
Din punct de vedere mental, aceasta implică distanţarea de percepţii rigide şi de justificările lor. 
Din punct de vedere emoţional, înseamnă resimţirea efectului separării: propria ta durere, cât şi durerea celuilalt.
Trecerea de la judecare către acceptare, de la separare la empatie este esenţa vindecării. Atunci când nu eşti în stare să faci această trecere, stabileşti condiţiile pentru disconfort şi boală în câmpul minte/corp.
Trebuie să începeţi să învăţaţi cu toţii să treceţi de la starea de disconfort şi boală la stare bună, de la închidere în sine la deschidere, de la neîncredere la încredere.

E nevoie să învăţaţi să demonstraţi pacea, prin transformarea posturilor „defensive” în posturi „receptive”, să demonstraţi armonia în relaţiile voastre, prin transformarea gândurilor şi faptelor „exclusive” în gânduri şi fapte „inclusive”.

A fi vindecător sau făptuitor de miracole înseamnă a-ţi accepta capacitatea intrinsecă de a fi liber de conflict, liber de vină, liber de judecare sau învinovăţire. 
Dacă accepţi această capacitate în tine însuţi, vei face miracole în viaţa ta, exact aşa cum am făcut şi eu.
Ţi-am spus de multe ori că poţi face asta. 
Vindecarea e nu numai posibilă, ci şi necesară. 
Fiecare dintre voi este un vindecător al propriilor vătămări şi nedreptăţi percepute şi un martor al puterii miracolului.
Vindecarea este singurul vostru scop aici. 
Cu cât vă daţi mai repede seama de acest lucru, cu atât e mai bine.

Aminteşte-ţi, te rog, că orice practică spirituală autentică începe prin cultivarea iubirii pentru sine şi acceptarea de sine.

Nu încerca să iubeşti alţi oameni, înainte de a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi."

Paul Ferini

( pictura: Steve Hanks )

joi, 14 iulie 2011

„EL scormoneste-n suflet, intetind lumina.”

Mesajul asta nu-l pricep si caut printre vorbe...
Uimita ma arunc zambind,  si ganduri bat ca tobe.

E prea tarziu!
Si nu ma plang.
Voi inflori printre pietrele unui alt drum.

Isaia

Capitolul 55

1. Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime.

2. Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru.

3. Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David.

4. Iată l-am făcut mărturie popoarelor, căpetenie şi stăpânitor peste neamuri.

5. Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine nu te-au cunoscut vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru Sfântul lui Israel, căci El te preamăreşte.

6. Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi.

7. Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător.

8. Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.

9. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.

10. Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,

11. Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui.

12. Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!

13. În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va slava, spre veşnică şi nepieritoare pomenire.

marți, 12 iulie 2011

Poveste terapeutica - Înţelepciunea bătrânului samurai




"Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai.
Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.
Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.
Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.
Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.
La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:
– Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
– Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
– Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
– La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.
Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi.
Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra."

– autor necunoscut –

sâmbătă, 9 iulie 2011

joi, 7 iulie 2011

povestea unui...n i m e n i

"Se zice că ar fi fost odată un ţăran cuvios despre care mai nimeni nu ştia.
Citea din scrierile sfinte despre minuni şi oameni mari întru cele ale credinţei şi tare ar mai fi vrut şi el să facă ceva măreţ şi nemaiauzit, să mute munţi, să scape vieţi de oameni...
Dar, cum nimeni nu îi dădea să facă aşa ceva, îşi trecea zilele cu de-ale casei, neştiut de nimeni, pe la el prin gospodărie.

Intr-o noapte însă, Preaînaltul i-a grăit cu glas de om, ca nicicând altădată:
"Ia aminte, fiule, la calea ta: dimineaţa şi seara pune bucate alese de pâne şi carne pe stânca de dincolo de ograda ta".
Scurt şi fără de tălmăcire.

Buimac, dar bucuros minune mare, omul nostru se trezi de cu zori,pregăti în grabă cele trebuincioase şi le duse pe piatra cea mare, cum i se poruncise.

Apoi se ascunse şi aşteptă să vadă minunea. Gândea că poate vreun înger frânt de zbor ori vreun proroc trudit de cale ar fi avut nevoie de bucatele sale.

Zadarnică aşteptare, zadarnică trudă!...
Nimic din cele ce gândise nu se întâmpla. Ba mai mult, cum se întâmplă mai cu seamă când vrei a face lucru bun...piaza rea, nişte întunecaţi de corbi, se năpustiră din senin, înşfăcară bucatele şi se ridicară cu ele în înaltul cerului cât ai spune "peşte".

Necaz pe capul bietului om, de nu vă pot spune ... O dată îl lovise şi pe el norocul să facă o faptă nemaiauzită şi totul se dusese pe apa sâmbetei. Mai încercă omul nostru şi seara, şi iar dimineaţa, dar, ca un făcut, doară corbii se arătau de fiecare dată.

Stătea trist la umbră, într-o zi cu soare, cumpănind:
"Să mai încerc, zadarnic pare, iar să renunţ, n-am de la înaltul dezlegare."

...Şi până azi se mai întreabă omul nostru, cum e mai bine a face oare?

Zâmbiţi?
E doar o poveste?
Poate.
Dar i-aţi găsit tâlcul?
Cred ca da.

Nu trebuie sa te uiti la cine iti ia darurile, pentru ca nu stii daca nu cumva Dumnezeu vrea sa hraneasca oamenii lui chiar si cu corbii."

Va amintiti pe cine a hranit Dumnezeu prin corbi...:)



( de la lume adunate )

marți, 5 iulie 2011

maestrul



Maestrul știe ceea ce tu nu știi
Maestrul știe ceea ce tu crezi că știi
Maestrul știe ceea ce tu crezi că nu știe
Maestrul știe că știe ceea ce știe
Maestrul înțelege ceea ce tu ști și nu înțelegi
Fiecare acțiune a Maestrului are o explicație chiar dacă tu nu o știi
Maestru va fi totdeauna cu cel puțin un pas înaintea ta
Maestrul îți va spune numai ceea ce ești pregătit să afli
Maestrul este unic

( Maestrul in Reiki - Dumitru Hristenco )


- desen : Dan Ioanitescu

vineri, 1 iulie 2011

Destino



”În 1945, Salvador Dali şi Walt Disney au iniţiat un proiect extraordinar – Destino -, încercând să creeze o nou tehnică de animaţie. O tehnică inspirată de lucrările lui Freud despre subconștient și modul în care este influențat acesta prin intermediul imaginilor cu dublu sens.
Descris de către Dali drept “o expunere magică a problematicii vieții în labirintul timpului” și de către Disney ca “o poveste de dragoste simplă despre o fată aflată în căutarea iubirii adevărate”, Destino, spune tragica poveste de dragoste a lui Chronos – personificare a timpului – și a dragostei pe care o nutrește față de o muritoare, pe fundalul peisajelor suprarealiste ale picturii lui Dalí. O animaţie plină de o nerostită poezie care se bucura de o coloană sonoră semnată de compozitorul mexican Armando Dominguez și interpretată de către Dora Luz.
Destino a rămas uitat vreme de aproape 50 de ani: în 1999 avea să fie descoperit accidental de către Roy E. Disney, nepotul lui Walt Disney. Iar în 2003 avea să fie nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație.”


sursa