.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 5 februarie 2011

Starea Interioară


"A combina în mod corect stările interioare cu întâmplările exterioare înseamnă a şti să trăieşti inteligent…
Orice eveniment trăit în mod inteligent cere starea sa interioară corespunzătoare, specifică…
Însă, din nefericire, când oamenii îşi revizuiesc viaţa, cred că aceasta, în ea însăşi, este constituită exclusiv din evenimente exterioare…
Bieţii oameni! se gândesc că dacă o anumită întâmplare nu s-ar fi produs, viaţa lor ar fi fost mai bună…
Presupun că soarta le-a fost potrivnică şi că au pierdut ocazia de a fi fericiţi…
Deplâng ceea ce au pierdut, plâng după ceea ce au dispreţuit, se vaietă amintindu-şi de vechile obstacole şi calamităţi…
Oamenii nu vor să-şi dea seama că a vegeta nu înseamnă a trăi şi că aptitudinea de a exista în mod conştient depinde exclusiv de calitatea stărilor interioare ale Sufletului…
Desigur, nu are importanţă cât de frumoase sunt întâmplările exterioare ale vieţii, dacă, în acele momente, nu ne găsim în starea interioară potrivită, cele mai bune evenimente ne pot părea monotone, obositoare sau, pur şi simplu, plictisitoare…
O persoană aşteaptă cu nerăbdare festivitatea nunţii, este un eveniment, dar s-ar putea întâmpla ca, în momentul precis al evenimentului, să fie atât de preocupată încât, de fapt, să nu simtă nici o plăcere pentru acesta şi totul să devină la fel de rece şi arid ca un protocol…
Experienţa ne-a arătat că, nu toate persoanele care asistă la un banchet sau la o petrecere, se bucură cu adevărat…
Nu lipseşte nicicând un plictisit la cea mai bună dintre festivităţile publice şi piesele cele mai încântătoare îi bucură pe unii şi-i fac să plângă pe alţii.
Sunt foarte rare persoanele care ştiu să combine în mod conştient evenimentul extern cu starea internă potrivită…
Este deplorabil că oamenii nu ştiu să trăiască conştient: plâng când trebuie să râdă şi râd când trebuie să plângă…
Controlul este diferit: înţeleptul poate fi vesel, dar niciodată plin de frenezie nebunească; trist, dar niciodată disperat şi abătut; senin în mijlocul violenţei; abstinent în orgii; cast printre desfrânaţi etc…
Persoanele melancolice şi pesimiste cred ceea ce este mai rău despre viaţă şi, în mod sincer, nu doresc să trăiască…
Zilnic vedem oameni care nu numai că sunt nefericiţi, ci în plus –şi ceea ce este mai rău– amărăsc şi viaţa celorlalţi…
Astfel de oameni nu s-ar schimba nici dacă ar trăi zilnic din sărbătoare în sărbătoare; poartă boala psihologică în interiorul lor… Aceste persoane au stări intime complet perverse…
Totuşi, acei indivizi se auto-califică drept corecţi, sfinţi, virtuoşi, nobili, serviabili, martiri etc. etc. etc…
Sunt oameni care se auto-consideră în mod excesiv; persoane care se iubesc mult pe ele însele…
Indivizi care-şi plâng mult de milă şi care caută mereu soluţii de evadare pentru a se eschiva de propriile lor responsabilităţi…
Astfel de persoane sunt obişnuite cu emoţiile inferioare şi este clar că, din acest motiv, creează zilnic elemente psihice infraumane.
Evenimentele nefericite, reversurile norocului, mizeria, datoriile, problemele etc., sunt în exclusivitate ale acelor persoane care nu ştiu să trăiască…
Oricine îşi poate forma o bogată cultură intelectuală, însă sunt puţine persoanele care au învăţat să trăiască în mod corect…
Când cineva vrea să separe evenimentele exterioare de stările interioare ale conştiinţei, demonstrează concret incapacitatea sa de a trăi în mod demn.
Cei care învaţă să combine în mod conştient evenimente exterioare şi stări interioare merg pe drumul succesului…"


( Samael Aun Weor )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu