.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




duminică, 30 ianuarie 2011

pisca-ma ...sa ma trezesc !

( o-simpla-neliniste-nerezolvata a fiului-cel-mic )

- Imi amintesc cand scoala ma-nvata lectia cuiva , gandul altcuiva ... tu ma puneai sa-mi caut propia-mi lectie si propiu-mi gand.
:)
- Cum se-ntorcea Darwin cu spatele ...radeai cu mine de maimutele lui .
:))
- Chiar si lectia de religie imi vorbea despre un Dumnezeu... foarte indepartat , cand, in fapt, EL trecea prin mine si eu treceam prin El ...
Scoala m-a-nvatat sa privesc obiectele cu intenta de a descoperi asemanari cu forme geometrice ...
Tu-mi dadeai branci catre neasemanari ...spunandu-mi ca nu sunt doar o mana de celule !
:)
-Acum, impreuna cu prietenii, imi caut realitatea in simturi ...
E o moda ...
Amestecam intrebarile in sticlele de bere, in fumul de tigara , cafea... si-n observarea femeilor ...cateva carti, muuuulte filme...
Adunam imposibile-intrebari si rasturman tolba la cursul de filosofie ...”Recapitulam” si la cursul de istoria arhitecturii ...fara sa banuim ce-o sa aflam ...
Am avut norocul de profi care coboara intre noi ...si nu cu citate , ci cu propia lor experienta ...Apoi ne-nvata sa gandim in tot ce traim ...
Stiu ce-o sa-mi amintesti :
” Fiule...40 de ani inveti iar in urmatorii ai dreptul sa comentezi!"

- Poti sa faci, acum, recapitularea nasterii mele ?!
- A?!!!
- Vezi ? Este vorba despre d u r e r e !!!
Ti se pare ireal sa te rog sa faci asta !
„Prima” mea realitate a fost o sageata de aer in plamani, una in ochi ,...ce mai!... plescaitul l-am dus pana-n urlet ...Tu abia suportai realitatea ta eu intram dureros in a mea !
Poate ca ni se asemana durerile, trezirile , realitatile ...ca-n fractali ...

- Pisca-ma ...sa ma trezesc !




duminică, 16 ianuarie 2011

Jacques Salomé


"Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata."

(Jacques Salomé)

marți, 11 ianuarie 2011

„Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine".


"A crede ca esti mai departe pe carare decat oricine altcineva este mandrie spirituala. Chiar daca acest lucru ar fi adevarat, nu ti-ar fi de nici un folos sa-l stii sau sa-l pretinzi. Ceea ce iti este de folos este compasiunea fata de sine, compasiunea fata de altii. Ceea ce iti este de folos e sa stii ca fiecarei persoane i se ofera lectia care este perfecta pentru ea, iar daca o invata, nu poate nimeni spune cat de departe a ajuns.
Sa nu crezi ca ai capacitatea de a masura in mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tau. Nu o ai. N-ai cum sa stii. O persoana, care pare a fi ramas mult in urma, poate trece in fata ta intr-o secunda. Iar una care pare a fi mult avansata, poate fi serios incetinita. Intreaga idee referitoare la in fata si in urma nu are nici un sens, intrucat n-ai de unde sa stii care este linia de pornire sau linia de final.
Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa inceapa de unde ai inceput tu. Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa incheie unde inchei tu. Unii parcurg o calatorie scurta, intesata cu provocari care le frang inima. Altii au o calatorie lunga, alcatuita din multe lectii neinteresante.
Poti sa te uiti la ceilalti si sa crezi ca intelegi, dar asta nu inseamna decat ca te amagesti. Habar nu ai despre ce este vorba in viata celuilalt. De fapt, nici macar nu este treaba ta sa stii.
Se intampla destule lucruri in viata ta ca sa fii tot timpul ocupat. A intelege care-ti sunt lectiile si a incepe sa ti le insusesti este o activitate care dureaza o viata intreaga.
Daca esti invatator spiritual, intreaba-te daca ai ales acest rol ca sa eviti sa inveti lectiile pentru care ai venit aici. Atunci cand esti o autoritate si spui altora ce sa faca, nu trebuie sa te uiti niciodata la tine insuti.
Sa fii sigur ca nu vei putea sa te ascunzi pentru totdeauna. Cu timpul, rufele tale murdare vor fi date la iveala. Este inevitabil. Toata lumea vine aici si crede ca poate sa dispara. Unii oameni se pricep foarte bine sa o faca. Ei dispar timp de cincizeci sau saizeci de ani. Cand se intorc, sunt siguri ca nimeni nu-i va recunoaste. Dar, de indata ce intra intr-un magazin din cartier, stiu ca jocul s-a sfarsit. Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna. Asta, deoarece aici e un loc unde toti sunt gasiti. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor li se da desteptarea. Aceasta este natura calatoriei fizice. Pana la urma, chiar ai sa te obisnuiesti cu ea. Le vine randul chiar si acelor dintre voi care tandalesc la sfarsitul cozii. Cel care va striga pe nume nu moare pana ce nu ajunge si la tine, si chiar daca ar muri, altcineva i-ar lua locul. Nu te poti ascunde. Nu poti deveni invizibil in mod permanent.
Probabil ca treaba asta ti se pare ciudata. La urma urmei, majoritatea oamenilor de pe planeta Pamant fie ca se deghizeaza intr-un mod inteligent, fie pretind ca nu sunt acasa, atunci cand suna soneria. Negarea se infiltreaza absolut peste tot.
Dar nu conteaza. Nu acesti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele mastii este persoana care ia toate deciziile. Cel din spatele mastii il cheama pe strain la usa ca sa sune desteptarea.
Voi credeti ca autoritatea se afla in afara voastra si ca totul vi se intampla. Nu e asa! Autoritatea este inauntru si faceti ca totul sa se intample, pentru ca sa va treziti.
Intreaga planeta are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atatia oameni care par a fi adormiti. Cum s-ar putea ei trezi, daca nu ar dormi sau, cel putin, nu s-ar preface ca sunt adormiti?
Nu aceasta e planeta pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa va ascundeti. Nu acesta este locul pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa ramaneti adormiti. Daca scopul vostru este sa nu fiti constienti, atunci va aflati intr-un loc periculos!
Toti oamenii care acum umbla in somn, intr-o zi isi vor da seama ca au plecat din pat si din casa si umbla pe strada. O vor face intr-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.
Despre asta este vorba in aceasta calatorie interactiva: incalcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiti-le cum vreti. Totul pare a fi intentionat, dar in realitate nu este. Nimeni nu stie in mod constient ca urmeaza sa se izbeasca de altcineva. Asa se intampla. Apoi, daca este destept, se trezeste si spune: „imi pare rau, nu te-am vazut". Iar semenul ii raspunde: „Nu face nimic. Nici eu nu te-am vazut."
Ce altceva mai e de spus? Daca totul e luat ca un afront personal si individul raspunde: „Ba m-ai vazut, mizerabile!" ce ar dovedi aceasta? N-ar dovedi ca el a fost atacat. Ar dovedi doar ca se simte atacat.
Si despre asta este vorba cu adevarat aici: un grup de oameni care se simt atacati. Nu e o imagine exacta a ceea ce se intampla, dar este una acceptata de catre toata lumea. Asta, deoarece toti interpreteaza comportamentul. Toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie. Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane. Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.
Ati auzit despre casatoriile aranjate? Ei bine, aceasta este o izbire aranjata. Ambele persoane aflate in spatele mastilor au decis sa-si ofere una alteia posibilitatea de a-si aduce aminte ca se pot trezi in acelasi moment. Atunci cand au aranjat intalnirea, nici una dintre ele nu stia ca se vor simti amandoua atacate, atunci cand acest lucru se va intampla.
Aceasta, deoarece atunci cand au aranjat intalnirea, fiecare a luat contact cu intentiile celuilalt: de a cinsti si de a ajuta - nu de a face rau sau de a agresa. Nici una dintre ele nu si-a facut griji in privinta a ceea ce urma sa se intample, deoarece a avut incredere in intentia celuilalt. Amandoi au stiu ca, orice s-ar intampla, totul va fi in regula.
Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezi si de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune. Ai spune doar: „Iarta-ma, frate al meu. Nu te-am vazut. Multumesc ca ai sunat desteptarea. Acum voi fi mult mai atent".
Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretarea pe care i-o dai. Faptul ca il condamni pe cel care te-a izbit. Faptul ca te condamni pe tine insuti, pentru ca ai fost izbit. De indata ce numim acest lucru abuz, pierdem din vedere ce rol avem noi in toate astea. Proiectam responsabilitatea asupra altcuiva. Credem ca nu faceam nimic altceva decat sa ne vedem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasa care ne ataca.
Nu asta s-a intamplat. Aceasta e enorma autoinselare, uriasa minciuna pe care incercati sa o treceti asupra altora. Va straduiti sa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va minunati de ce fiecare este pedepsit in permanenta.
Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat cinste si simt al responsabilitatii personale. Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat iertare de sine si compasiune pentru ceilalti.
Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti impreuna, trebuie sa incetati de a mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sunt. Puteti fi uluiti de izbitura. Ii puteti spune celeilalte persoane ca sunteti surprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul. Intrebati. Verificati.
Comunicati in mod cinstit si simplu: „Atunci cand m-am izbit de tine, m-a durut, semen al meu. Tu ce-ai simtit?" A spune adevarul prin preluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac, sau o prezumtie de imixtiune, sau vinovatie. Este doar un mod simplu de a impartasi experienta. Ea invita la dialog, nu la separare.
O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil. Nu poti ataca o persoana nevinovata. Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita. In acest moment, te-ai disociat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pentru un conflict exterior inevitabil. Totul, din cauza mandriei spirituale, totul, deoarece crezi ca stii care sunt motivele celuilalt.
Renunta, prieten al meu. Nu stii ce este in inima semenului tau. Nu vei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-l intrebi deschis. In felul acesta ajungi cat mai aproape posibil de a sti ce gandeste si ce simte.
Daca nu-l intrebi niciodata pe semenul tau ce experienta traieste, cum crezi ca vei ajunge sa-l cunosti? Tot ceea ce vei cunoaste vor fi propriile tale proiectii, propriile tale judecati si interpretari. Acestea spun multe despre tine si foarte putine despre el.
Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreodata in stare sa-ti vezi propria nevinovatie? Daca tu crezi ca-l cunosti, cat de bine crezi ca te cunosti pe tine?
Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care o emiti asupra altcuiva se intoarce la tine si te obsedeaza.
Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati.
Cel mai bun lucru este sa-ti dai seama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlalti oameni.
Cel mai bun lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intentii.
Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeasca necunoasterea.
O persoana aroganta nu evolueaza.
Ea nu devine transparenta fata de ea insasi sau de ceilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata, iar atunci cand i se raspunde, pare ca doarme. Ea se joaca de-a vati ascunselea cu ea insasi si cu universul.
Am sa-ti dau un joc mai bun. El se numeste: „Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine". Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este facut de rusine. Nici macar nu trebuie sa tii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii celuilalt - fara condamnare si fara judecata."

( Paul Ferrini - Mandria spirituala )

( imaginea: renzo verdone )

marți, 4 ianuarie 2011

eclipsa partiala de Soare




"Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui." (Ps. 19:1)

luni, 3 ianuarie 2011

soapte




"fura-ma pe mine, mie..."

Iubirea o inlocuisem cu o bucata de ciocolata, iar peste ura , turnasem o cupa plina de sampanie intepatoare .
Deja ma-nclinam spre ...cadere !
Ce rost mai avea sa „strig” dupa o proptea !

Am luat-o spre sufragerie , unde „urla”... televizorul.
Incepuse un film ...dupa o piesa a lui Sakespeare : „Visul unei nopti de vara"
M-am asezat sa-l revad intrebandu-ma de cat timp nu am citit ceva de Sakespeare ?




A Midsummer Night's Dream / Trailer
Încărcat de falcounderground. - Check out other Film & TV videos.

Frumos si hasliu, ca-ntr-o gradina de rai , unde, peste noapte, a fost uitata, poarta deschisa...

"Cea mai bună din toate piesele acestea nu e decît a amăgire.
Şi cea mai proastă devine frumoasă,
Dacă o croşetează fantezia."


Stiti prea bine "nebunia" acelei nopti.
Si eu!
Dar acum il urmaream , atenta pe Puck.


Puck se-ncurca si se descurca intre muritori si nemuritori.

***
Am cautat cartea si-am inceput sa citesc . Din cand in cand mai aruncam cate o privire in feeria filmului, pana am uitat de el .

***
Mijea de ziua cand tot reciteam :

"THESEU
Vom fi cu-atît mai darnici, răsplătindu-i
De vreme ce ei nu ne dau nimic.
Ne-om desfăta-ncercînd să desluşim
Tot ceea ce ascunde-a lor greşeală.
Să preţuim doar gîndul lor curat,
Nu şi-mplinirea lui, stîngace poate.
Mă-ntîmpinau în drumurile mele
Tot cărturari de seamă ce voiau
Să mi se-nchine cu alese vorbe
Pe care îndelung le cumpăneau ;
Dar îi vedeam pălind şi tremurînd,
Cu limba-mpleticită-n miezul vorbei,
Cu glasul migălit, tăiat de spaimă,
Şi, pîn' la urmă, amuţind de tot,
Lăsînd urarea nerostită, însă
Tăcerea lor era mai grăitoare,
Şi desluşeam în stînjeneala lor
Mai mult decît în glasul sunător,
Obişnuit cu vorbe lustruite.
Iubirea,mută-mi spune mult mai multe
Decît sporovăială : s-o ascult"

duminică, 2 ianuarie 2011

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

12. Noaptea BERBECului


Constelatia Berbec , este „truditorul” pe brazda cerului .
In trup , guverneaza capul.
In noaptea asta,voi, doi divini Batrani ( din douazeci si patru !) imi umpleti capul cu lumina ...macar sa-mi inteleg cele doua micute glande : hipofiza si epifiza .
Una-mi produce somnul, cealalta continua sa lupte.

In trecerea in asta lume , conteaza cum gandesc.
Si ...drumul !


***
Genii zodiacale: Sataaran şi Sarahiel
Guvernează: Capul
Metal: Fier
Piatră: Rubin şi Diamant
Parfum: Smirnă
Plantă: Stejar
Floare: Garoafă Roşie
Planetă: Marte
Culoare: Roşu
Element : Foc
Cuvânt cheie: Acţiune


***
- Nu am „cheia astrologica ".
Aici sunt doar simple ganduri , din credinta mea , ca Omul este microcosmosul unui macrocosmos ceresc ..
Imi imaginez , o „hora" a energiei pamantului , ce urca sa se-ntalneasca cu cea a cerului , in "constelatiile" corpului meu.
Hora celor 12 nopti magice ...

(- Sursa foto si a textului color : VOPUS)

Cine sunt eu ? Care-i locul meu in cosmos ?


Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

Vladimir Kush