"Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt."
Ce bine ca esti...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerece bine ca sunt!
.. ce minune ca violetul din mine se-arginteaza prin voi...
RăspundețiȘtergereBuna ziua la dumneavoastra!
RăspundețiȘtergereCe bine, ce bine! :)
Ce bine ca suntem.
De ce nu ma mir? :)
Iar mi mi-a ramas ...
RăspundețiȘtergereDESPRE VOI SA CANT !
>:D<
Sartre spunea că Infernul este reprezentat de prezența celorlați... Nefericirea noastră s-ar datora neputinței de a trăi îm singurătate...
RăspundețiȘtergereDe fapt, cred că miracolele nu sunt posibile în absența Celuilalt...
M-am gandit azi la Nichita si la 12 spre 13 decembrie 1983. Am reci-tit Enghidu si m-am lasat sa traiesc putin in universul lui Nichita. M-am bucurat mult cand am citit postarea ta de azi, si nu am apucat inca sa iti multumesc ca datorita tie am descoperit "Pentru Galateea" pe care nu o stiam.
RăspundețiȘtergereE bine si a mirare ca suntem si e tare frumos.>:d<
”astfel muri Enchidu cel care ucise cu mine lei” motto la poezie :) m-a pus spontan pe plans. si m-a trimis direct la vede si upanisade.
RăspundețiȘtergere