Draga mea TOTEM...

"Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe."

A fost naucitoare perioada in care-mi umblau prin minte cuvintele din carti.
Nu le gaseam in nimic din ce ma inconjura. Nici in apa cu care-mi stropeam zilnic fata, nici in focul din rasarit sau apus, nici in vantul ce ma biciuia in fiecare toamna, nici in bolovanii ce-mi raneau talpile....si mai ales in omul de langa mine,in copiii mei sau in trecatori.
Cartile mi-au desteptat vina de-a fi OM...
Si-am gustat branza cu struguri, amestecand din ochi albastrul cu galbenul, lasand sa-mi vibreze in gat ''do mi sol do '',si-n nari sa-mi afume a tamaie.
Am amestecat extremele....
Si cald si rece, intuneric si lumina, orga cu toba, pelinul cu mierea, ura si iubirea , a salva si a ucide, a darui si a lua...''omul-bun-nu-este-atat-de-bun'' cu ''omul-rau-nu-este-atat-de-rau''.
Voi pleca din lume , nedumerita cum am trait ca om ...printre oameni. Habar-n-am de ce ramanem langa un om-prieten sau de ce plecam fara sa privim in urma. Preferam sa traim cu amintirea celui pe care-l parasim ,decit langa el...Ne masuram cu visul si nu ne intalnim nici macar in vis. Ne cautam unul pe celalalt...Si-apoi fiecare se retrage si-si plange in pumni nedumerirea ce-o are in fata celuilalt si-a propriului „sine”.
Toti cautam...UNICUL.
Toti speram ca-L vom intalni.
Sigur avem chipul LUI si asemanarea...
Ne oprim si ni se aprind creierele si ne dam foc inimii...
Si-apoi descoperim ca era alt chip si-o alta asemanare. Plecam mai departe si nu uitam ce am lasat in drum.
Imbunatatim sau inrautatim ce-am trait ,dar nu uitam...
Asta-i lumea in care traiesc...Relativa ( ? ).
Nimic nu-i bun nimic nu-i rau.
Conteaza doar cuvintele mele ...bune sau rele,care nu sunt nici bune nici rele. Ele sunt cele ce ma vor insoti ''dincolo'' , cu ele voi dovedi dualitatea (sau unicitatea ) mea de ...OM.
ACUM invat iara cuvintele altora, ca apoi sa le uit...Si-atata vreme cat mai sunt pe-AICI, sa apuc sa mai traiesc gasindu-mi propriile cuvinte.

Din cand in cand...in gand,
NiMa