Draga mea Totem,

Se insereaza si vantul invarte crengile corcodusului de sub fereastra...
In zbaterea asta , creste presiunea intre cer si pamant.
Ma trage cerul, facandu-mi parul maciuca.
Ma trage pamantul de-mi canta fluierul -piciorului...
Doar "launtrul" e linistit si-asteapta.
De mult mi-e dor de " acasa ".
De mult caut prin imprejurimi "asemanari", care mi se amesteca -n "neasemanari".
Clopoteii-de-vant , de pe balcon, bat ...ca undeva-candva.
Nu sunt prea departe . N-am fost niciodata prea departe de tine.
Ti-am trimis vesti...Toata materia asta e pregatita sa trimita vestile...
Beau o "cafeluta" de cicoare si incerc sa retin esenta a ceea ce vad pe fereastra ...
Barbatul e plecat la atelier : am deopotriva admiratie si putina compasiune (El tine bolta casei noastre).
Pe „cel-mic” l-a chemat haita hormonilor ..in oras. „Cel-mare” in continuare ramane „departe”...in camera de alaturi .
Caut in cele mai adanci ganduri rostul a ceea ce se-ntampla, a ceea ce fac...
Ma rog lui Dumnezeu , ca in aceasta etapa a vietii mele ,sa ma ajute sa respect norma divina ,pe care o consimt , cu bucurie ...
"Ceea-ce-as-fi-putut-sa-fiu-daca-nu-as-fi-adormit-langa-pragul-intalnit-in-cale" ,este iadul ce ma asteapta.
Si ca in "Tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte", cele "oferite", sunt acum ...ruine. .

Cred ca voi iesi...sa tin piept cu vantul si cu drumul !

Nu prea departe,
NiMa