"Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,
să fug prin pădurea nebuna, căzând și râzând,
și să-mi zgârii obrazul, în scoicile voastre scorțoase …
Mă bucur să-mplânt
în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,
să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă!"
și să-mi zgârii obrazul, în scoicile voastre scorțoase …
Mă bucur să-mplânt
în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,
să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu