Zina Zen:

"M-am intrebat de multe ori cum de am ramas atata timp sa traiesc cu o iluzie, un ne-adevar, o ne-viata?
Eu sunt mare. Sunt tare. Sunt desteapta. 

Cum am reusit asta?
Cum de am lasat sa treaca atata timp si eu sa raman in acelasi loc, batand in aceeasi usa inchisa?
Sa te loveasca dragostea ca o boala. 

Pasiune nemernica de care crezi ca nu vei mai cunoaste. 

Sa te dedici, sa te daruiesti si sa te oferi, cu inima, cu timpul, cu tot ce stii, ce poti si ce esti. 

Sa fii corecta si onesta. Sa ai rabdare. Sa ai incredere.
Cum de am lasat atata timp sa treaca? 

Pe langa mine, prin mine, in locul meu.
Surda. Muta. Umila. Dresata. 

Crezand ca, vorba cantecului, „this is love”.
De multe ori m-am gandit ca, de fapt, totul a fost o inchipuire in capul meu. 

In inima mea secata, care astepta de prea multa vreme sa curga sange prin ea. 

Credeam ca m-am mintit. M-am pacalit. 

Dar acele mici, dar insemnate, dovezi de iubire, ma aduceau inapoi, cu capul in nori, si nu mai conta de la ce intrebare am pornit. 

Este cum este. Este cat este. Multumeam.
Si azi am inteles.
De fiecare data cand „nu”, imi spunea „am sa ma revansez”. 

Si eu credeam. 

Stiam ca o sa mergem, o sa facem, o sa mutam universul din loc. Pentru ca la noi e „altfel” si noi nu suntem ca ceilalti.
„Am sa ma revansez” a mers prima data, urmatoarea data, de fiecare data. 

Numai ca, la un moment, am incetat sa mai cred. 

Si intr-un fel subconstient de autoprotectie, am inceput sa am grija sa nu ajungem in situatia de a-l lasa sa se scuze cu revansatul.
Si asa moare o lume. Asa se termina o poveste.
Si tot asa se elibereaza din inima ta plina, dar ranita, iubirea. 

Pentru ca inima si iubirea nu pot fi mintite. 

Nu le poti tine captive cu „ma voi revansa”.
Mi-a pulsat o vena pe tampla. M-a durut peste tot.
„Eu sunt mare. Eu sunt tare. Cum de am lasat sa se intample asta?”
Iar.
A trebuit sa treaca niste timp. 

A trebuit sa invat sa ma incred din nou in mine, ca sa inteleg ca el, de fapt, s-a revansat. 

El mi-a dat inapoi timpul, iubirea, universul, viata. 

Pe mine m-a dat inapoi. 

A lasat sa ma gaseasca acea sansa, a mea. 

A mea si numai a mea.
Bine, eu am ramas cu asta. 

Dar tu? 

Tu cu ce ai ramas?"