"Cei care aleg să își urmeze orbește liderii plătesc uneori cu viața.
O demonstrează furnicile-legionar, de exemplu.
Aceste insecte agresive au tendința de a se sinucide în masă doar pentru că merg oriunde le ghidează simțurile.
Acest fenomen bizar – în care furnicile se învârt în cerc până când cad toate, moarte de epuizare – se numește „moară de furnici”.
Acest fenomen bizar – în care furnicile se învârt în cerc până când cad toate, moarte de epuizare – se numește „moară de furnici”.
Mai colocvial, este denumit și „spirala morții furnicilor”.
În clipul de mai jos poți vedea cum se manifestă acest fenomen.
Totuși, ce anume le face să se poarte astfel?
Totuși, ce anume le face să se poarte astfel?
Totul este legat modul în care comunică aceste insecte, potrivit treehugger.com.
Furnicile-legionar, spre deosebire de majoritatea celorlalte specii de furnici, sunt oarbe și nu își construiesc mușuroaie permanente.
Furnicile-legionar, spre deosebire de majoritatea celorlalte specii de furnici, sunt oarbe și nu își construiesc mușuroaie permanente.
În loc să locuiască într-un singur loc, coloniile de furnici-legionar se deplasează în masă, în căutare de hrană.
Prima furnică din rând lasă o dâră de feromoni pe care celelalte furnici o adulmecă și o urmează.
Prima furnică din rând lasă o dâră de feromoni pe care celelalte furnici o adulmecă și o urmează.
Când funcționează bine, acest sistem permite întregii colonii să ajungă la hrana găsită de „cercetași”.
Când nu funcționează, furnicile urmează aceste trasee de feromoni chiar și atunci când se revarsă unul în altul, intrând într-o buclă nesfârșită, pe care o urmează până la moarte.
Când nu funcționează, furnicile urmează aceste trasee de feromoni chiar și atunci când se revarsă unul în altul, intrând într-o buclă nesfârșită, pe care o urmează până la moarte.
Cum se formează „spirala morții”
Acest fenomen curios a fost descris pentru prima dată în 1936, când biologul Theodore Schneirla a dat peste o moară de câteva sute de furnici care s-au învârtit în cerc o zi întreagă.
Acest fenomen curios a fost descris pentru prima dată în 1936, când biologul Theodore Schneirla a dat peste o moară de câteva sute de furnici care s-au învârtit în cerc o zi întreagă.
Nici măcar ploaia puternică nu le-a oprit.
A doua zi, cele mai multe furnici erau moarte, deși câteva au continuat să circule, apatice.
A doua zi, cele mai multe furnici erau moarte, deși câteva au continuat să circule, apatice.
Schneirla a scris despre moară și urmările ei într-o lucrare din 1944, consemnând următoarele detalii:
„La fața locului fenomenului de ieri nu se mai vede mișcare. Întreaga zonă este presărată cu trupurile furnicilor moarte sau muribunde.
„La fața locului fenomenului de ieri nu se mai vede mișcare. Întreaga zonă este presărată cu trupurile furnicilor moarte sau muribunde.
Câțiva supraviețuitori rătăcesc încet, și nu mai mult de 35 de indivizi formează încă o coloană circulară mai degrabă neregulată în care se deplasează încet, în sens contrar acelor de ceasornic.”
Interesant este că alte specii de furnici din apropiere s-au folosit de tovarășii lor căzuți, folosindu-i ca hrană: „furnici mici, din alte specii, sunt ocupate cu căratul morților”.
Deși cea mai mare spirală a morții observată vreodată a avut diametrul de zeci de metri, majoritatea „morilor de furnici” au doar câteva zeci de centimetri sau câțiva metri.
Interesant este că alte specii de furnici din apropiere s-au folosit de tovarășii lor căzuți, folosindu-i ca hrană: „furnici mici, din alte specii, sunt ocupate cu căratul morților”.
Deși cea mai mare spirală a morții observată vreodată a avut diametrul de zeci de metri, majoritatea „morilor de furnici” au doar câteva zeci de centimetri sau câțiva metri.
Indiferent de mărime, însă, aproape toate sunt letale."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu