Toate acele femei și toți acei bărbați care caută perfecțiunea în societăți create stereotip îmi fac greață.
Ale naibii manechine de carne fără personalitate sau iubire de sine. Aceleași haine, aceeași muzică, aceleași expresii, aceleași alimente, aceleași futeri, aceleași mașini, aceleași vieți și ... până la urmă? Aceleași sinucideri în masă neuronale.
Pentru că a trăi ca un automobil este fără îndoială sinucidere.
Când toată lumea e egală, toată lumea e nimeni.
Perfecțiunea este o pasăre în colivie care trăiește, mănâncă, se cacă și moare cu singurul scop de a fi admirată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu