“Știi? În viață oamenii se întâlnesc și construiesc relații.
Relații de afaceri, relații de familie, relații de interes mărunt, relații de iubire… doar rar, foarte rar se întâmplă să întâlnești pe cineva cu care să construiești nu doar o relație ci, mai mult, o lume.
E aproape o minune.
De aceea asta nu se întâmplă oricui, iar atunci când i se întâmplă nu realizează și, de cele mai multe ori, îi dă cu piciorul.
Târziu, foarte târziu, își amintește brusc și o primește ca un fascicul puternic de lumină în ochi, ca o străfulgerare.
Târziu, foarte târziu, își amintește brusc și o primește ca un fascicul puternic de lumină în ochi, ca o străfulgerare.
Rămâne doar cu regretul că n-a reușit să o păstreze, că nu și-a făcut o casă acolo ca să se mute și să trăiască având sentimentul că, în lumea aceea perfectă, împreună cu celălalt, poate trăi veșnic.
Oamenii sunt în stare să construiască lumi însă nu pot merge până la capăt, le dărâmă înainte să le termine.
Oamenii sunt în stare să construiască lumi însă nu pot merge până la capăt, le dărâmă înainte să le termine.
Noi stăteam pe cenușa propriei noastre lumi, o regretam și o plangeam dar, din păcate, a fost doar o pierdere de vreme.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu