.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




sâmbătă, 26 noiembrie 2022

Povestea spinului din Coroana lui Isus: de la Paris la București

"Incendiul din 15 aprilie de la catedrala Nôtre-Dame din Paris a atras atenția întregii lumi asupra relicvei Coroanei de spini a Mântuitorului, una din comorile catedralei. Și Bucureștiul are privilegiul de a adăposti un mic fragment din această Coroană, ajuns la Catedrala Sfântul Iosif prin intermediul Fericitului Vladimir Ghika.

Istoria relicvei

Relicvele Patimii lui Isus Cristos erau venerate la Ierusalim încă de la începutul secolului al IV-lea. În secolul al XIII-lea, Sfântul Rege Ludovic al IX-lea a cumpărat relicvele, printre care se afla și Coroana de spini, și a construit Sainte-Chapelle pentru a adăposti aceaste comori neprețuite. Ulterior, Coroana de spini a Mântuitorului a fost transferată în Catedrala Nôtre-Dame din Paris, de unde a și fost salvată din incendiul din 15 aprilie 2019.

Cum a ajuns la Vladimir Ghika

Unul dintre biografii lui Vladimir Ghika, Jean Daujat, ne spune că un fragment rupt din Coroana de spini i-a fost dat lui Părintelui Ghika de către Arhiepiscopul Parisului, cândva după hirotonirea sa din 1923. De atunci, Vladimir Ghika a purtat mereu relicva asupra lui și a apelat la mijlocirea ei în rugăciune, pentru rezolvarea unor neputințe fizice ori spirituale.


(Relicva Coroanei de Spini a lui Isus Cristos | Nôtre-Dame, Paris)


Prima vindecare miraculoasă

Prima vindecare miraculoasă atribuită fragmentului din Coroana de spini a fost înregistrată de alt biograf al Monseniorului, Suzanne-Marie Durand, și a avut loc la Auberive, cândva în iarna 1926-1927: Părintele Ghika s-a rugat și a binecuvântat cu relicva o călugăriță care suferise arsuri foarte grave pe toată fața. A doua zi deja, arsura era aproape vindecată, iar peste alte câteva zile, nu mai exista nicio urmă a arsurii. Scriind biografia Monseniorului, Durand, care fusese martoră a acestei vindecări, mărturisea: „Astăzi, după mai mult de 30 de ani, nu am nici un dubiu asupra acestui miracol.”

Descrierea relicvei


Mai târziu, după întoarcerea lui Ghika în România, un fiu spiritual al său, Agenor Danciul, catehizat de Monsenior în noiembrie 1946 și, ulterior, hirotonit preot greco-catolic în clandestinitate, oferea o descriere a relicvei:

„Pusă într-o cutiuţă de metal, sub o sticlă, pentru a putea fi văzută, Monseniorul păstra relicva într-o punguţă de satin negru. O folosea ca mărturie a Patimei Mântuitorului şi ca mijloc de vindecare fizică şi spirituală a celor care îl solicitau.”

De pe Cruce, în închisoarea din Jilava


După arestare, pe toată perioada anchetei din beciurile Securității din București (18 noiembrie 1952 – 23 octombrie 1953), Monseniorul – pe care fotografia dosarului de anchetă îl înfățișează în reverendă –, a reușit să salveze relicva de la confiscare, probabil ascunzând-o în buzunarele foarte adânci ale reverendei, despre care martorii oculari afirmă că ajungeau până aproape de genunchi.
Vindecări și speranță

În noaptea zilei de 24 spre 25 octombrie 1953, Monseniorul a fost dus la Fortul 13 – Jilava și a fost supus unei noi percheziții: relicva a scăpat și de această dată vigilenței gardienilor. Odată strecurată dincolo de zidurile închisorii, ea a fost folosită pentru mai multe vindecări. Trei dintre colegii de suferință ai Monseniorului pomenesc vindecările făcute cu relicva: Marcel Petrișor, profesorul Florea Costache și Părintele Iosif Gunciu.

„Monseniorul a fost un om de mare sprijin sufletesc în închisoarea noastră, dar era şi un mare doctor. Doctor în ce sens? În buzunarul hainelor era un ghimpe, spunea el, din Coroana de spini a Mântuitorului. Când cineva se‑mbolnăvea de ceva, alerga la Monsenior sau îl duceau alţii la Monsenior. Monseniorul îi punea capul în poală, că de altfel Monseniorul şedea mai mult pe prici, în pat… punea capul în poală şi aplica ghimpele acela ca un plasture pe locul durerii sau pe locul suferinţei şi rostea în gând o rugăciune. Iar când se termina rugăciunea, bolnavul era vindecat. Cazurile acestea erau aproape zilnice.” (Florea Costache)

Percheziția

La o percheziție care a avut loc probabil în noiembrie 1953, relicva a fost descoperită și confiscată. Momentul este relatat de martorul ocular Florea Costache:

„Era iarnă, frig, şi el, săracul, era numai piele şi os. […] Şi ne-au ţinut vreo două ore. În pielea goală. Şi i-a găsit într-un buzunar un ghimpe, cum spunea el, din Coroana de spini a Mântuitorului. Cu care făcea minuni acolo, în închisoare. Şi l-a întrebat un ofiţer: «Ce e cu asta?» Şi el a răspuns. Deduc că el a răspuns, pentru că era nedumerit ofiţerul de Securitate: «Ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului». «Mai spune o dată». Şi când i-a spus a doua oară că e ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului, ofiţerul a tresărit. S-a uitat în dreapta şi-n stânga şi a luat ghimpele şi l-a băgat în buzunar.”

Într-un proces verbal de percheziţie a lui Vladimir Ghika din31.12.1953 (deci după percheziția din noiembrie 1953, când, probabil, i s-a luat relicva), apare pentru prima oară mențiunea: 
„S-a găsit asupra sa un portofel cu două cruciulițe.”

(Fericitul Vladimir Ghika | Securitate)

Peripețiile relicvei

După trecerea la Domnul a Monseniorului, în infirmeria închisorii Jilava, la 16 mai 1954, un fiu spiritual al său, Ionel Cofariu, s-a prezentat la administrația penitenciarului, pentru a solicita obiectele personale ale decedatului. El a recuperat, astfel, relicva și pelerina Monseniorului, pe care le-a predat Părintelui François Van Der Jonckheyd, coleg de slujire al Monseniorului de la Biserica Sacré-Coeur; un raport al Legaţiei Franţei, datat 19 decembrie 1955, confirmă prezenţa relicvei la Părintele François.

La arestarea părintelui François, care a survenit la 9 februarie 1957, relicva era împrumutată pentru un bolnav îngrijit de Ion şi Clelia Obreja. Aceştia au ţinut-o ascunsă până după eliberarea deţinuţilor politici din 1964, după care i-au predat-o lui Agenor Danciul, care tocmai ieşise din închisoare. Agenor Danciul a împrumutat-o Părintelui Horia Cosmovici.
Destinația finală

După moartea lui Agenor Danciul (16 octombrie 1993), Părintele Horia Cosmovici, considerând că relicva aparţine Bisericii, i-a înmânat-o Arhiepiscopului romano-catolic de Bucureşti, Dr. Ioan Robu.

Astfel, credincioșii din București au bucuria de a primi, la anumite celebrări liturgice, binecuvântarea cu fragmentul din Coroana de spini a Mântuitorului."


(Relicvă care a aparținut Mons. Vladimir Ghika)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu