"Prin vreme, dintr-o altă primăvară,
se-ndreaptă către mine-agale-o fată
( ce cunoscută mi-i și-ndepărtată! )
ea-ntinde mâna, parc-ar vrea să-mi ceară
un zâmbet, dintr-acele fără rost,
și mă privește-n față, cu mirare,
și tristă, fata asta despre care
fotografii și oameni spun c-am fost.
Aș vrea s-o iau de mâna și să plâng,
dar nu știu pentru ce nu pot s-o fac -
e-n jurul ei un farmec de copac
abia-nflorit - și-n scoica mea mă strâng,
s-adorm, să nu mai simt că-i primăvară,
întocmai ca și-atuncea când o fată
( ce cunoscută mi-i și-ndepărtată )
se-ndrăgostise pentru-ntâia oară."
❤️😘
RăspundețiȘtergere