Despre înfrângeri și căderi (24):

Voi face o plimbare de-a lungul drumului gri și prăfuit și voi deschide ochii pe cărările pe care mi le deschid umbrele copacilor de pe margine.
Mă voi gândi la străinul care vine spre mine și, zâmbind voi pândi momentul când umărul lui e-n linie cu umărul meu.
Atunci clopotul vibrației mele vuiește scurt...diferit de vuietul celor care deja au trecut.
Niciodată la fel.
Nu mă întreabă nimeni cine sunt - și-ar fi ridicol să-ntrebe, pentru că n-aș ști.
Apoi voi uita, grăbită să mă ajung din urmă, pe mine însămi, cea care mereu este in fața mea, uneori la câțiva pași, alteori abia de-o zăresc.
Și voi rătăci până târziu, până la genunchi în fașii de tristețe
împletite cu ridicolele hohote ale scurtelor bucurii.
Mă voi opri numa’ pentru un ceai cu lămâie și miere, pregătindu-mă sa alerg în spatele perdelelor unei înserări.
Și n-o să mă întorc.

(-  pictura de Stuart Wright)