Suflet...

“Suflet.
Cel mai fragil și dorit de toate cuvintele.
Cel mai tăcut al limbii.
Am spart în glasul meu minuscule pietre albe.
Se sinucide în tăcere, pătând noaptea cu incandescența sa.
Eu îi comentez nostalgia.
Vid de sens, iată o expresie care poate fi scrisă acum.
Și nu doresc să scriu decât expresii asemănătoare acesteia: expresii-fosile, nu trebuie mai ales înțelese.
Cap la cap, vor face coliere prețioase.
Izolate, sunt compuneri aleatorii și închid o dragoste fără obiect, o iubire fără cuvinte.
Suflet, anima, suflare vitală.
Anemos, vântul.
Anemone, floare care se deschide în vânt.
Animal, a fi animat...
Inanimate, zădărnicie, dezbrăcate de suflul vital.
Suflet, halena mea.
Goliciune și nuditate a cuvântului: trebuie ajuns acolo.
Un minuscul cuvânt important.
Exact din acela care să-ți deschidă gura terminând grăbit un pic din acea tăcere care lasă o pată invizibilă pe gură.

Suflet: începutul iubirii.”

- text: Jean-Michel Maulpoix

- art foto:  Andrey Morozov