“Nu-i pentru auz... :Sunet
care asemeni unei urechi mai profunde,
pe noi, ascultători aparenți, ne aude.
Întoarcerea spațiilor. Schițarea
interioarelor lumi către zări...
Templu înaintea zămislirilor,
soluție saturata cu zeii
greu disolubili....Gong!
Întregul celui tăcut,
care întrupează,
vuitoare reculegere în sine
a celui care în sine amuțește,
durată, din scurgere stoarsă,
stea topită din nou...: Gong!
Tu, de neuitat niciodată,
care te-ai născut pierzându-te,
sărbătoare ce nu mai e de cuprins,
vin pe gura nezărită,
furtună în coloana, reazim
prăbușirii pelerinului în drum,
trădării noastre în toate...: Gong!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu