.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




miercuri, 7 octombrie 2020

- miercurea fara cuvinte (41): Floarea patimilor (Passiflora incarnata)


- initiativa : Carmen
                                      -  preluată de  Zina

5 comentarii:

  1. O floare aparte... Mai corect s-ar fi numit floarea care liniștește patimile. Din ea se făcea vestitul Pasifloral, sirop calmant și adormitor pe care îl lua mama la culcare.

    Happy WW, dragă Nima!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Passiflora, o floare de legenda
      "Cîndva, demult, pe la începuturile lumii noi, primăvara a făcut să ţîşnească din tenebre, direct spre lumină, toate plantele pămîntului.
      Şi toate au înflorit şi au înverzit ca prin minune...
      Doar o mică plantă nu a auzit chemarea primăverii şi, atunci cînd a reuşit să rupă tăria brazdei, primăvara era deja departe...
      „Ascultă-mi Doamne rugămintea şi fă în aşa fel încît să înfloresc şi eu!”, îl imploră ea pe Stăpînul lumii.
      „Şi tu vei înflori!”, i-a răspuns Tatăl Ceresc, impresionat de rugămintea plantei.
      „Cînd va veni şi rîndul meu?”, întrebă cu teamă mica plantă fără nume.
      „Într-o zi...” veni răspunsul şi ochiul lui Dumnezeu se acoperi cu un văl de tristeţe.
      Multă vreme a trecut de atunci.
      În anul acela, ca de obicei, sosi şi primăvara şi sub atingerea ei, plantele de pe Golgota şi-au deschis cu mîndrie florile. Toate, în afară de micuţa plantă fără nume.
      Într-o zi, vîntul aduse cu el ecoul unei larme neobişnuite, rîsete batjocoritoare amestecate cu gemete şi plînsete. Înconjurat de mulţimea zgomotoasă, un om urca dealul Golgotei, încovoiat sub greutatea crucii ce o purta pe umăr, cu faţa desfigurată de durere şi de sînge...
      „Aş dori să plîng şi eu cum plîng oamenii”, şopti micuţa plantă, suspinînd în faţa acestei suferinţe.
      Chiar în momenul acela Iisus, sub greutatea crucii purtate pe spate, trecea prin faţa miloasei plante şi o lacrimă amestecată cu sînge căzu de pe faţa-I suferindă direct pe micuţa plantă fără nume.
      În clipa următoare, minunea s-a produs: planta şi-a deschis o neobişnuită floare, ce purta în corola sa obiectele suferinţei lui Hristos: coroana, crucea, cuiele...
      Era Passiflora, floarea suferinţei fizice, a chinului, floarea patimilor lui Hristos."

      Ștergere
  2. O floare pe care am vazut-o doar pe bloguri! Este frumoasa din multe
    puncte de vedere. Sper sa o vad si in realitate!
    Happy WW, draga Nima!

    RăspundețiȘtergere
  3. O stiam,imi place,dar nu stiam ca se numeste asa.

    RăspundețiȘtergere