Când vi în lume ești unic....
Te manifești, ființezi în văzul celor care ți-au pregătit un loc în trup, apoi în brațe, în spațiul lor, în lume...Încă nu ești un concept.
Ai cu tine “existentul” neschimbător, însăși gândirea /mentalul ca supremă lege...dar nu ți s-a dat să o poți trâmbița , așa că, ești forțat să alegi calea înșelătoare a cunoașterii senzoriale.
Și-asa începi să te schimbi odată cu lumea...
”Cresti”!
Dar, uneori, în vis, te strigă un copil ....
„Copilul interior”?
Oricum ai da-o, greu de vorbit!
Ușor, numa de... “rostogolit”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu