Despre înfrângeri și căderi (8)

Dragilor, ascunsă de hoarda virozei, cumințită acum de mesajele agitate pe care vântul le târăște-ntre cer și pământ, m-am așezat în vârful patului , așteptând să treacă uvertura la o furtună pe care-o cronometrez în dușmănie, bătând ritmic în genunchiul îngreunat de șuruburi...
Eu care știam că nu știu a vorbi decât vorba Bărăganului românesc, înjur acum în numeroase limbi, pe deasupra, am dat replică în lătratul pudelului din vecini, și m-am explicat miaunând, pisicilor de sub balcon, că îmi este electrizată numa’ atenția către cadrul ferestrei.
Pthiuuuu!!! ca trăznetul nu știu să fac, și nici măcar un fulger mic ca de licurici....
Așaaa, parcă ce-ncepusem să va spun ?
Ăăă?...
E deja liniște!
Scena e goală, Rigoletto și-a aruncat cocoașa pe arie , bătându-și joc de sufletul meu ajuns în gură, așteptând emoționat în loja măselelor, cu teancul de batiste pregătite pentru descărcările emoționale....
Na!
Cerul a trântit cortina, fără sa țină seama de setea Pământului și nici de masochistele ferestre pregătite să fie biciuite de ploaie ...
Liniștea înțelesului meu devine neliniște...
Dacă nu-mi „prind” propia-mi psihologie, mai bine mă-nclin spre dreapta creierului si răscolesc o filozofie "după-chipul-și-asemănarea-mea" (de parca psihologia nu a rămas în fapt tot a filosofiei 🤔)
În orice parte aș lua-o (pe sanțurile creierului), dau de "eu", dau de "tu" ...sau de Rigoletto🤣
Râd eu râd, dar aș fi preferat ca egoul să mai stea și-n șurubul din genunchi, iar creierul doar să proceseze fără să-mi acapareze amintirile și să le transforme în materie ("amintirile sunt înregistrate în celulele creierului”).
Dacă o traumă distruge acele celule…amintirile sunt pierdute pentru totdeauna.
Memoria fiind materie, poate fi distrusă...căci odată cu creierul, se duc amintirile minunățiilor și minunaților din această lume.
😁Ca să nu-mi sară temperatura peste limita legal admisă-n această perioadă ... pun o compresă pe genunchi, feresc capul și rămân pe-aici, până moartea mă va despărți de leptop🤪


Deci...mă închin și la stânga și la dreapta creierului meu, mă înclin și-nchid fereastra.

(Joan Fullerton art)