Sufletul meu:
...acel parfum specific, proaspăt şi inconfundabil, de după o ploaie uşoară peste țărâna verii.
Se poveșteste că, acel miros, are de fapt o denumire - ”petrichor”. (”petra” din greacă se traduce ca ”piatră”, iar ”ichor” se referă la lichidul care circulă asemeni sângelui prin venele zeilor)
Sufletul meu, cu mirosul dulce suav ca al reginei (nicotiana alata), singuratic în lumina lunii...de neatins, numai intuit ca-ntr-un fum de țigară.
Sufletul meu ca pelinul (artemisia absinthium), ce păzește ușa și ferestrele nopții de Sânziene.. Pelinul, cel "fără dulceaţă" preferat de poeți - că doar absintul le deschide uneori poteci printre cuvinte ...
Sufletul meu mirosind ca marea - sărat și curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu