Mereu și mereu, cete nevăzute ale vazduhului ajung și la mine, lăsându-mi dincolo de ferestre semne ale anotimpului ce trece, întotdeauna altul, înteles și asumat doar de marele tăcut, cel ce păzeste labirintul din mine....
Nu-s conștientă decât de o așteptare plină de presimțiri , de micimea și lașitatea mea ...
Și n-am să scap de propia-mi libertate de a târî linia unui spațiu care înaintează treptat în înserare...
Cu ceva timp in urma, intr-un joc serios pentru mine, am vorbit despre (ne)asteptari:
RăspundețiȘtergerehttps://suzanamiu.blogspot.com/2015/11/duzina-de-cuvinte-61-neasteptarea.html
Chiar daca iti poate parea neinteresant, cuvantul m-a linistit cumva si cred ca si acum are acelasi efect...
O saptamana linistita, Nima!