«Minciuna în Care Trăim» (The Lie We Live)

«Minciuna în Care Trăim» (The Lie We Live), un videoclip scurt, dar cuprinzător care expune adevărul despre lumea în care traim. Este un mic film despre minciunile cu care ne alimentează marile corporații, minciuna politicii, a capitalismului concurențial, minciunile prin care ne sunt infuzate țeluri false și ne este acaparată viața, prin preocupări mărunte, în vreme ce ne scapă imaginea de ansamblu. 
Prin bani suntem manevrați precum niște marionete pe o scenă imensă aranjată de lideri mai mult sau mai puțin ascunși, iar cu ajutorul politicienilor și mediei suntem uniformizați, ne sunt anulate personalitățile și suntem puși doar în slujba unor mari interese, care nu sunt și ale noastre.

***
„Mâncare, apă, pământ.
 Chiar elementele de care avem nevoie pentru a supraviețui sunt deținute de către corporații. 
Nu este hrană pentru noi în copaci, nu este apă proaspătă în pârâuri, nu există pământ pentru a construi o casă.
Așa că ne supunem regulilor lor. 
Descoperim lumea prin textele unei cărți. 
Ani de zile am șezut și am regurgitat ce ni s-a spus. 
Testați și etichetați precum subiecte de laborator. 
Crescuți să nu aducem nicio schimbare în această lume, crescuți să nu fim diferiți. 
Destul de inteligenți pentru a ne face treaba, dar nu destul pentru a pune la îndoială ceea ce ni se cere.
Împreună nu suntem nimic altceva decât combustibilul care face puternice elitele, care se ascund în spatele firmelor corporațiilor. Aceasta este lumea lor și cea mai importantă resursă a lor suntem noi.
Banii sunt doar unealta pe care o folosesc pentru a ne controla. Bucăți de hârtie fără valoare de care depindem pentru a ne hrăni, mișca, distra. 
Ne-au dat bani, iar în schimb noi le-am dat lumea.
Odată cu tehnologia modernă, a avansat și exterminarea omenirii.
 Trăim vremuri din ce în ce mai îngrozitoare. 
Suntem șocați în fiecare zi ce trece și asistăm la scene oribile.
 Ne hrănim corpurile cu chimicale. 
Alergăm și nu știm practic după ce alergăm.
 Omenirea trăiește într-un continuu stres.
 Media de vârsta s-a micșorat.
 Omenirea a devenit din ce în ce mai violentă. 
Singuri ne îndreptăm spre auto-distrugere.
 Nu ne mai ajung bunurile.
 Nu suntem mulțumiți cu nimic din ce avem, din ce am mai avea, și toate astea ne duc la autodistrugere.
Practic muncim degeaba, că nu plecăm cu nimic DINCOLO. Viața este o deșertăciune și o goană după vânt.
Profețiile ne pun cu fiecare generație în fața unui adevăr crunt. Miza confruntării devine individuală, fiecare dintre noi fiind puși în fața ultimei alegeri: Dumnezeu și veșnicia sau Satan și distrugerea.
Terenul confruntării cu noua paradigma a fost pregătit demult. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a ne transforma viata, în binecuvântare sau blestem, iar toate cele ce vor să vină peste umanitate sunt produsele exclusive ale gândurilor și faptelor noastre.
Am devenit deconectaţi.
Idolatrizăm oameni pe care nu i-am întâlnit.
Suntem martorii extraordinarului pe ecrane, iar a obişnuitului pretutindeni altundeva.
 Aşteptăm pe cineva care să aducă schimbarea fară să ne gândim vreodată să ne schimbăm noi înşine.
Alegerile prezidenţiale pot fi la fel de bine o aruncare cu banul. Doua feţe ale aceleiaşi monede.
 Alegem ce faţă vrem şi iluzia alegerii, a schimbării apare.
Dar lumea rămâne la fel.
Eşuăm în a înțelege că politicienii nu ne servesc, ci îi servesc pe cei care îi finanțează la putere.
Avem nevoie de lideri, nu de politicieni.
Dar în lumea noastră de persoane ce stau la rând supuse am uitat să conducem noi înşine.
Nu mai asteptaţi schimbarea, ci fiţi schimbarea pe care vreți să o vedeți."

sursa