"Căci nu există punte între lucruri și tine, ci între tine și imaginile invizibile ce aparțin divinității, imperiului sau dragostei”

“Și vine cel care nu înțelege nimic din ceea ce este important, din cauza unei iluzii de falsă știință, anume de a demonstra pentru a cunoaște. 

Acela, deci, va descoperi ironia, ca armă a neghiobului. 

Căci ea amestecă literele fără a citi cartea. 

Îți va spune: “De ce să mori pentru un templu, care nu e decât sumă de pietre?” 

Și nimic nu-i poți răspunde. 

“De ce să mori pentru o grădină, care nu e decât sumă de arbori și iarbă?” 

Și nu afli nici un răspuns. 

“De ce să mori pentru niște caractere de alfabet?” 

Și cum ai putea accepta să mori?
Dar, în realitate, el distruge, una câte una, bogățiile tale. 

Și refuzi să mori, deci să iubești, și numești acest refuz exercițiu al inteligenței, când, de fapt, ești neștiutor și îți dai atâta osteneală pentru a destrăma ceea ce au făcut alții, pentru a-ți risipi bunul cel mai de preț: SENSUL LUCRURILOR.
Și când te va învăța această operație care ucide zeii, nu-ți va mai rămâne nimic pentru a respira și a trăi. 

Căci ceea ce contează în primul rând pentru un obiect este lumina cu care-l colorează Civilizația căreia îi aparții. 

Astfel, piatra căminului e dragoste, Steaua este parte a regatului divin, sarcina pe care ți-o dau este cinste regească. 

Și ecusonul semn al dinastiei. 

Dar ce ai putea face cu o piatră, o sarcină, o cifră ce nu ar fi luminate în acest fel? [...]

Căci nu există punte între lucruri și tine, ci între tine și imaginile invizibile ce aparțin divinității, imperiului sau dragostei”

Antoine de Saint-Exupéry
“Citadela”

(- art: Katya Kozunenko)